De la „Balena Albastră” la manipularea prin AI: Cum construim scutul digital pentru elevii de gimnaziu

De la „Balena Albastră” la manipularea prin AI: Cum construim scutul digital pentru elevii de gimnaziu

Reading Time: 7 minute

În contextul presiunii ecranelor și al riscurilor crescute de dezinformare și provocări virale periculoase (cum ar fi „Balena Albastră”, „Momo Challenge” sau „Blackout Challenge”), organizația Narada lansează campania „Nu tot ce zboară se mănâncă”, care este prima inițiativă educațională dedicată gândirii critice, la nivel gimnazial. Programul „Extra Lab – Skills for the future”, parte a campaniei, se desfășoară în 10 școli din România, implicând 100 de elevi din clasele a VII-a și a VIII-a și 16 profesori mentori cu scopul dezvoltării gândirii critice în rândul copiilor ți învățarea acestora să utilizeze responsabil mediul digital să creeze rezistență la manipularea din social media prin exerciții practice, fact-checking, creare de conținut etic și reflecție asupra deciziilor.

Irina Vasile, directoare de programe Narada, subliniază în cele ce urmează de ce gândirea critică este o competență esențială de viață, care se formează prin exercițiu constant în gimnaziu, respectiv în perioada în care (pre)adolescenții încep să decidă independent și sunt intens expuși online. Programul acționează preventiv asupra sănătății mintale, ajutând elevii să filtreze informațiile, să se oprească înainte de reacții impulsive și să facă diferența între fapte și manipulare, oferindu-le încredere în propriile judecăți. Cum s-a născut proiectul Narada, în ce constau intervențiile gândite de echipa Narada, cum îi ajută pe copii, cu ce alte provocări se confruntă astăzi în mediul online și cum îi afectează, Irina Vasile dezvăluie într-un interviu exclusiv.

Ce a stat la baza deciziei de a construi un program dedicat exclusiv gândirii critice pentru elevi și de ce ați ales ciclul gimnazial?

Am construit acest program pentru că gândirea critică nu apare de la sine, ci se formează prin exercițiu constant și contexte sigure, iar pentru Narada ea este o competență de viață esențială, nu o noțiune teoretică, mai ales într-un mediu digital plin de presiuni și informații contradictorii. Am ales gimnaziul pentru că este vârsta la care copiii încep să ia decizii pe cont propriu, acum se dezvolta funcțiile cognitive, trec inclusiv printr-un proces de căutare de sine, sunt tot mai în contact si expuși la influențe online și își formează modul în care gândesc, aleg și se raportează la ceilalți.
Intervenția la acest nivel are un potențial formativ si preventiv important, din punctul nostru de vedere. O dată că aducem mai aproape conceptul de gândire critică, cu tot ce presupune el, dar mai ales le dăm voce copiilor să vorbească și să creeze conținut pe teme de interes pentru ei, le dăm spațiu să creeze și să le facem vocea auzită într-un mod constructiv.
Datele internaționale și poziția României în clasamentele globale arată că investiția în gândirea critică este esențială pentru viitor.

Cum vedeți rolul gândirii critice în raport cu sănătatea mintală a adolescenților, mai ales într-un mediu digital intens?

Gândirea critică este strâns legată de sănătatea mintală prin componenta sa de autoreglare cognitivă și emoțională. Adolescenții expuși constant la fluxuri informaționale intense pot dezvolta anxietate, confuzie sau reacții impulsive dacă nu au instrumente de filtrare și evaluare. La fel cum și copiii care trăiesc în medii care îi vulnerabilizează, de la sărăcie, violență, neglijare emoțională sau în general un mediu nesigur, fără limite, sunt predispuși pentru comportamente de risc, tocmai din lipsa unui mediu sigur, a mecanismelor de gândire și reglare emoțională, care să stea la baza reglării comportamentale.
Pentru noi, gândirea critică nu presupune intervenții în zona sănătății mintale, ci mai degrabă din zona de prevenție, de a le oferi adolescenților instrumente simple prin care să înțeleagă ce văd, să se oprească înainte de a reacționa, decide și să facă diferența între fapte, opinii și manipulare într-un mediu digital foarte intens. Exersată în contexte sigure, gândirea critică îi ajută să se simtă mai încrezători în propriile decizii și mai puțin copleșiți de informație. În plus alegem terenul lor favorit, mediul online, unde sunt foarte abili și în confort, dar pune accent pe responsabilitatea utilizării AI de exemplu sau grija pentru protejarea identității, responsabilitatea mesajului pe care îl transmiți.

Cum definiți gândirea critică în contextul „Extra Lab – Skills for the Future” și ce vor învăța elevii în cadrul programului?

Am pornit de la o ipoteza aparent complexă, însă holistică: dacă elevii exersează gândirea critică expuși la informații teoretice, la exerciții practice de investigare și creare de conținut și dacă profesorii înlesnesc procese structurate și oferă feedback constant, dacă publicarea și crearea conținuturilor are loc într-un cadru sigur, cu validare etică, atunci elevii vor adopta comportamente responsabile de exprimare civică digitală. Pentru că auto-eficacitatea, normele sociale pozitive și competențele cognitive sunt activate simultan.
Pe scurt, îi învățăm pe elevi cum să gândească, pornind de la întrebări simple: „De ce cred asta?” sau „Pe ce mă bazez dacă afirm asta?”, „Am spus, creat un mesaj bazat pe dovezi?”, „Ceea ce spun sau public rănește pe cineva?” astfel încât, în timp, să ajungă să-și analizeze propriul mod de gândire.
Iar contextul de a lucra în echipă creează efectul simulării unor ipostaze din viața reală, când învață să argumenteze, învață să asculte părerea celuilalt, se informează, ajung la o concluzie, iau decizii, iar aceste abilități pot fi transferate cu ușurință în contextul lor de pregătire școlară, în comunicarea și relaționarea cu ceilalți.

Cum îi sprijiniți pe elevi să treacă de la recunoașterea conținutului fals la luarea unor decizii mai sigure în viața reală?

Programul merge dincolo de „identificarea fake news-ului”. Elevii sunt ghidați să aplice rutine de fact-checking, să compare surse, să analizeze intenția mesajului și să evalueze consecințele unei decizii sau ale unei distribuiri, de exemplu. Accentul este pus pe comportamente observabile: ce fac efectiv înainte să creadă, afirme ceva, cum culeg dovezi sau să distribuie o informație. Acest tip de abordare este susținut de cercetări recente, care arată că intervențiile combinate ce dezvoltă competențe și creează rutine de decizie cresc rezistența la dezinformare.

Care sunt principalele tipuri de exerciții folosite în laborator și cum arată, practic, o sesiune de lucru cu elevii?

Sesiunile sunt interactive și bazate pe probleme reale. Exemple de exerciții: analiza unor știri sau trenduri online, lucrul pe scenarii din viața cotidiană, dezbateri ghidate și tehnici de argumentare creație de conținut civic digital în echipă, reflecție și feedback structurat.
O sesiune tipică include o structură și mai mulți pași:

1. O tema relevantă, aleasa chiar de ei,
2. Investigare ghidată,
3. lucru colaborativ – crearea unui material de publicat,
4. reflecție și validare etică pe conținut. Cum sunt integrați profesorii mentori în program și ce rol joacă ei dincolo de livrarea conținutului?

Profesorii sunt facilitatori ai procesului de gândire, iar rolul lor este să creeze un climat sigur, să folosească rutine recurente de stimulare a gândirii critice, să ofere feedback specific pe argumentare și etică digitală. Pe scurt, sunt mentori și modele în utilizarea metodelor de dezvoltare a gândirii critice, în rândul elevilor. Rolul lor este esențial pentru susținerea internalizării competențelor și pentru transferul lor în alte contexte educaționale, proiecte.

Vor fi implicați și părinții? Cum pot aceștia susține programul și lucrul cu copiii, acasă?

Părinții nu vor fi implicați direct, însă vor avea acces la resurse care să aducă mai multă conștientizare privind influența mediului familial asupra gândirii critice și mici tactici prin care pot să stimuleze dezvoltarea gândirii critice.

Campania „Nu tot ce zboară se mănâncă” și programul au pornit și de la provocări online precum „Balena albastră”. Cum i-au afectat acestea pe copiii din România?

Nu a pornit de la acest fenomen, care a fost viralizat în mass media în 2017, nu vorbim de date statistice consistente în România, însă vorbim de cazuri mediatizate, de multă îngrijorare, chiar neputință în rândul adulților, de un fenomen care rămâne în istoria influenței mediului digital și despre manipularea adolescenților de peste 12 ani. Acesta a fost primul fenomen de mare amploare la nivel internațional, însă au urmat și altele la fel de grave și încă mai apar astfel de fenomene.
Adolescenții pot fi expuși online la fenomene nocive precum Balena Albastră, care presupunea provocări zilnice care încurajau autovătămarea, Momo Challenge, unde mesaje înfricoșătoare îi obligau să urmeze instrucțiuni sub amenințarea violenței sau trenduri de self-harm și eating disorders pe TikTok și Instagram, care normalizau tăierea (autovatamarea) și comportamente nesănătoase legate de alimentație. Un alt exemplu este Slender Man, povești și jocuri care au dus la violență reală, și provocări periculoase pe YouTube sau TikTok, precum ingestia de produse toxice sau stunt-uri riscante, care au pus în pericol sănătatea și viața copiilor. Nu exista studii sau statistici care vorbesc despre modul în care au fost afectați copiii și adolescenții, însă putem sa vorbim despre tulburări emoționale și comportamente vătămătoare ca efecte.

Ce nevoie se ascunde în spatele urmării acestor trenduri periculoase și de ce copiii le dau curs?

În spatele acestor comportamente se află diferite nevoi specifice ale adolescenților: nevoia de apartenență, validare, curiozitate, nevoia de a experimenta, nevoia de control.
Vorbim de o generație care se simte mult mai confortabil în online, pe diferite rețele, iar acestea sunt unele fără norme clare. Din spatele ecranelor, ai senzația de putere, de libertate, se inhibă atât discernământul, raționalizarea consecințelor și se amplifică dorința de adrenalină, de senzații puternice, tentația de a încălca norme pe care în mod normal, în viața reală ești mai rezervat în a o face. Mai vorbim de copii care poate, de multe ori, sunt neglijați din perspectivă emoțională, poate nu au relații apropiate cu părinții sau trec prin experiențe de viață care îi determină să găsească un refugiu în asta. Vulnerabilitatea emoțională specifică adolescenței poate fi doar un predictor pentru a cădea în astfel de capcane manipulative și nocive. Fără informare, conștientizare, instrumente de autoreglare și gândire critică, spații sigure în care să exerseze, copiii pot confunda atenția cu valoarea personală sau riscul cu acceptarea socială.

Din perspectiva ta, de ce apar aceste provocări, care este scopul?

Scopul este adesea manipularea emoțională, obținerea de vizibilitate sau control asupra comportamentelor, viralizarea. N-aș putea să spun cu exactitate ce este în spate sau ce motivații au cei care le creează, însă lipsa gândirii critice face ca mesajele să fie acceptate fără evaluare de către copii și adolescenți, iar reacțiile emoționale și deciziile spontane, nefiltrate, sunt mai accentuate în lipsa mecanismelor de autoreglare. De aceea, programul nostru de gândire critică nu se concentrează pe interdicții, ci pe capacitatea elevilor de a decide informat. Prin exerciții de conștientizare, prin documentare, verificarea veridicității informațiilor și respectarea unui cod de etică.

În ce condiții va putea fi extins programul la scară națională și cum poate fi introdus?

După faza de pilot, școlile vor avea un plan de continuitate pus în practică de echipele formate din elevi și de profesorii mentori. În plus, programul formează și competențe transferabile în rândul profesorilor prin formarea inițială, astfel ei pot să pună în practică la orice oră de curs elemente ce stimulează gândirea critică a elevilor.
Extinderea este posibilă prin formarea continuă a profesorilor și aplicarea la clasă a tacticilor de dezvoltare a gândirii critice. Orice profesor ar trebui să aplice la clasă, prin preluarea modelului de cât mai multe școli, fie în programe extra-curriculare, fie în integrarea la clasă, prin parteneriate instituționale.
După măsurarea eficienței și impactului programului, precum și a efectului de contagiune, vom trece la ajustarea lui în vederea scalării și realizării unui design de intervenție aplicabil în orice școală din România.