Diana Mocanu, Printco–Gama: „Am vrut să construiesc ceva într-o Românie care abia învăța să viseze cu ochii deschiși”

Diana Mocanu, Printco–Gama: „Am vrut să construiesc ceva într-o Românie care abia învăța să viseze cu ochii deschiși”

Reading Time: 12 minute

Diana Mocanu, fondatoare și CEO Printco–Gama Holding, a ajuns cu o bursă în America anilor ‘90. România abia începea să învețe ce e piața liberă și antreprenoriatul. În Statele Unite, Diana a învățat ce importante sunt pentru un business organizarea, gândirea strategică și încrederea că poți construi de la zero. Dar mai ales a văzut ce înseamnă să crezi că orice e posibil dacă ești suficient de perseverent. „A fost un șoc cultural și o școală de viață”, subliniază ea.

Împreună cu tatăl ei a pornit Editura Gama. El s-a retras la cariera lui de avocat, ea a continuat și a fondat tipografia Printco. „La început n-aveam resurse, doar entuziasm. Acolo am înțeles ce înseamnă antreprenoriatul adevărat: nu cifre, ci sens”, spune Diana.

În prezent, holdingul înseamnă o cifră de afaceri de 15 milioane de euro, vânzări anuale de peste un milion de cărți prin Editura Gama și un business solid în soluții de ambalare sustenabile și complexe prin Printco. Diana Mocanu a vorbit pentru Biz despre toate acestea, inclusiv provocările și riscurile din business.

Anii ‘90 au fost foarte tulburi pentru România, pentru ecosistemul de business local. Ce te-a determinat să intri în antreprenoriat? Care e geneza businessurilor Printco și Gama?

Anii ‘90 în România erau un amestec de haos și speranță. Era vremea în care cuvântul „antreprenor” nu făcea parte din vocabularul public – existau doar „patronii”, un termen rostit cu o undă de dispreț, sinonim cu „speculant” sau „îmbogățit peste noapte”. Într-un climat economic imprevizibil, inflația mușca din economii de la o zi la alta, iar dobânzile bancare urcau la 150–200%. Țin minte perfect sentimentul de nesiguranță: cu banii cu care la începutul anului puteai cumpăra o mașină, câteva luni mai târziu abia mai luai o bicicletă.

Nu existau modele de urmat. Nu se învăța nicăieri ce înseamnă să conduci o echipă, să construiești o strategie, să îți calculezi riscurile. Totul era experiment, totul era pionierat. Într-o vreme în care oamenii își căutau stabilitatea în locuri de muncă la stat, câțiva visători se încumetau să o ia pe drumul invers — spre incertitudine, dar și spre libertate.

„Am intrat în antreprenoriat într-o vreme în care nu exista cuvântul «antreprenor». Existau doar «patronii» – priviți mai degrabă cu suspiciune decât cu respect.”

Am avut norocul unui model: tatăl meu. Provenea dintr-o familie cu câteva generații de producători și negustori din Bărăgan, cu tradiție în morărit și brutărie, oameni practici, hotărâți, pentru care munca și determinarea erau forma firească de demnitate. Pot spune că am antreprenoriatul în ADN.

El a fost printre primii oameni de afaceri din Iași după Revoluție și a avut curajul să mă lase să experimentez de foarte tânără. La 20 de ani am condus un mic atelier de mobilă și, la scurt timp, am câștigat o bursă USAID pentru tineri supervizori. În Statele Unite am descoperit pentru prima dată managementul american – organizarea, gândirea strategică, încrederea că poți construi de la zero și orice e posibil dacă ești suficient de perseverent. A fost un șoc cultural și o școală de viață.

Mi-a plăcut energia Americii, dar am vrut să mă întorc acasă. Să-mi termin studiile de management și de drept la Iași și să construiesc ceva aici, într-o Românie care abia învăța să viseze cu ochii deschiși.

Un an mai târziu, împreună cu tatăl meu, am fondat Editura Gama, iar după doi ani am rămas singură în afacere. El a hotărât să se întoarcă la meseria lui de avocat – pe care a practicat-o, cu o pasiune uriașă, până în ultima zi a vieții.

Eram convinsă că educația are nevoie de o nouă respirație, că puteam aduce copiilor materiale vii, inteligente, bogate în conținut, care să le provoace curiozitatea și bucuria descoperirii.

Privind înapoi, cred că pasiunea pentru educație era deja acolo, de când aveam doisprezece ani. În anii ‘80, când copilăria se trăia „la bloc”, distracția noastră cea mai mare era joaca afară, printre scări și copaci. Eu adunam copiii din cartier pe treptele scării de la intrare și făceam „școala de la bloc”: aveam catalog, carnete de note, teme și caiete cu exerciții concepute de mine, făcute cu pasiunea și entuziasmul copilului care își dorea să împărtășească din ceea ce știa prietenilor. Era felul meu de a organiza, de a inventa, de a da formă lumii din jurul meu.

„Cred că Editura Gama a fost continuarea acelui joc din copilărie – doar că, de data aceasta, cărțile mele cu activități au ajuns în mâinile a milioane de copii.”

La început n-aveam resurse, doar entuziasm. Am lucrat cu o echipă mică, dar am simțit de la început gustul creației – bucuria de a transforma o idee într-o carte care inspiră. Acolo am înțeles ce înseamnă antreprenoriatul adevărat: nu cifre, ci sens.

Din dorința de autonomie și evoluție, am decis să merg mai departe și să înființez Printco. Mi-am vândut automobilul ca să pot cumpăra o mică mașină de tipar – o decizie pe cât de riscantă, pe atât de instinctiv corectă. De acolo, tiparul a venit firesc – la început pentru cărțile noastre, iar apoi pentru a construi o tipografie competitivă și modern tehnologizată.

Deci, dacă editura m-a ales pe mine, tipografia a fost alegerea mea strategică: să merg în aval și să am control asupra producției. Împreună, ele s-au transformat într-un grup care nu doar tipărește cărți, ci creează educație și inovează în ambalaje. Pentru mine, ambele sunt legate de aceeași pasiune – de a transforma ideile în obiecte frumoase care ajung în mâinile oamenilor și le schimbă viețile.

Astăzi, Gama și Printco cresc împreună, ca două fețe ale aceleiași viziuni: educația prin creație și inovația prin rigoare. Printco produce ambalaje sustenabile, Gama creează conținut educațional inteligent – ambele răspund aceleiași chemări de a construi cu sens și responsabilitate.

„Adevăratul sens al antreprenoriatului nu e să fii «patron», ci să fii creator: de valoare, de sens, de viitor.”

Cum s-a schimbat viziunea despre business, antreprenoriat și leadership în ultimii 30 de ani? Ce ai fi vrut să știi în urmă cu trei decenii?

S-a schimbat enorm. În anii ‘90, oamenii de afaceri erau priviți cu suspiciune și erau numiți, adesea peiorativ, „afaceriști”, iar ideea de a avea o companie privată era mai degrabă asociată cu specula decât cu inovația. Antreprenorii nu erau considerați o resursă pentru economie, ci o excepție de la regulă, iar succesul lor părea suspect într-o societate care abia învăța ce înseamnă inițiativa privată.

Astăzi însă, lucrurile s-au inversat complet: antreprenorii sunt respectați și recunoscuți pentru responsabilitatea uriașă pe care și-o asumă — aceea de a susține locuri de muncă, de a plăti taxe care se întorc în comunitate și de a crea valoare reală, de la zero. Simt, mai ales în rândul publicului tânăr, un interes autentic pentru poveștile de început ale antreprenorilor — pentru curajul din spatele deciziilor, pentru momentele în care nu exista nicio garanție, dar exista o viziune. Este un semn de maturitate socială: oamenii au înțeles că antreprenoriatul nu este un drum perfect, ci o aventură plină de provocări, descoperiri și lecții continue.

Companiile private și startupurile sunt astăzi seva economiei — locul unde se nasc idei, tehnologii și soluții care transformă industrii întregi. În anii ‘90, aceleași companii erau adesea privite cu suspiciune, considerate „căpușe” pentru întreprinderile de stat, însă timpul a arătat că cele mai multe dintre ele nu epuizează resurse, ci creează valoare, locuri de muncă și inovație durabilă.

„Societatea a învățat, în 30 de ani, că antreprenorii nu profită de sistem, ci îl alimentează cu energie, curaj și responsabilitate.”

Și viziunea despre leadership s-a schimbat radical. În acei primi ani, un manager era respectat doar dacă era impozant, autoritar, aproape dictatorial; se credea că puterea se măsoară prin control și distanță, nu prin încredere. Pentru mine, acea perioadă a fost o provocare reală, pentru că eram tânără, femeie și aveam un stil de conducere natural democratic. Ascultam, implicam echipa și construisem încă de atunci reflexul de a conduce prin colaborare, nu prin frică — un mod de lucru care era pe cât de instinctiv, pe atât de atipic în acea vreme.

Mi-a fost greu uneori să fiu luată în serios, într-o societate în care femeile „serioase” aveau locul acasă, cu copiii, nu în fruntea unei afaceri. A trebuit să-mi consolidez constant încrederea în propriul stil și să-l rafinez prin educație; studiile de MBA la o universitate britanică m-au ajutat enorm să înțeleg structura și logica leadershipului modern. Am învățat că un lider autentic nu este cel mai puternic din încăpere, ci acela care îi ajută pe ceilalți să devină mai puternici.

Astăzi, lumea s-a schimbat. Pentru un manager, inteligența emoțională a devenit la fel de importantă ca cea cognitivă, iar empatia nu mai este doar o trăsătură umană, ci o competență esențială de leadership. Trăim o perioadă extraordinară pentru afirmarea leadershipului feminin – acel mod de a conduce care combină rigoarea cu sensibilitatea, viziunea cu compasiunea și logica cu intuiția.

„Pentru mine, leadershipul cu suflet înseamnă să rămâi lucid, dar să nu devii rece. Să conduci cu fermitate, dar să păstrezi umanitatea în fiecare decizie.”

Dacă ar fi să îi transmit ceva versiunii mele de acum treizeci de ani, i-aș spune că feminitatea nu trebuie ascunsă pentru a conduce. Ea aduce claritate, empatie și puterea de a construi cu răbdare și sens. În timp, am înțeles că leadershipul adevărat nu se măsoară în autoritate, ci în încredere, discernământ și grijă față de oameni. Un lider nu ridică doar rezultate, ci creează contextul în care ceilalți pot deveni cea mai bună versiune a lor.

Sub editura Gama au apărut și branduri ca Fun School și Tiki Tan Smart Games. Ce nevoie din piață ați identificat și cum au fost primite astfel de produse? Cum se aliniază ele strategiei pe termen lung a companiei?

Cred că Tiki Tan și Fun School s-au născut dintr-o dorință firească: aceea de a readuce bucuria învățării. Am observat, an după an, cât de mult s-a schimbat felul în care copiii învață și ce repede se pierd dacă procesul devine rigid, lipsit de emoție sau de curiozitate. Copiii dintotdeauna învață cu tot corpul – cu ochii, cu mâinile, cu inima – și au nevoie de experiențe care să îi implice, nu doar de informații care să le fie transmise.

Așa au apărut Tiki Tan Smart Games, jocurile noastre de familie care aduc educația „pe nesimțite” – în joacă. Sunt jocuri care ascund noțiuni de matematică, vocabular sau logică, dar care, dincolo de conținut, cultivă spiritul critic, inteligența emoțională, cooperarea și curajul de a gândi singur. Când am văzut cum titluri precum „Jaful secolului”, „Alice în Țara Aritmeticii” sau „Duelul Generațiilor” s-au epuizat în primele luni, am înțeles că familiile nu caută doar jocuri – ci timp de calitate, conexiune și sens.

„Copiii nu refuză învățarea – refuză doar plictiseala. Noi le oferim bucuria de a descoperi, nu obligația de a reține.”

În aceeași direcție merge și Fun School, un proiect prin care vrem să aducem în școli același spirit viu și prietenos. Ne dorim ca învățarea să nu mai fie percepută ca o datorie, ci ca o aventură comună între profesori și elevi.

Toate aceste inițiative se leagă organic de viziunea noastră pe termen lung: de a oferi educație vie, autentică, adaptată timpurilor moderne, dar păstrând valorile esențiale – curiozitatea, bucuria și dorința de a deveni o versiune mai bună a ta.

Pentru mine, fiecare joc, fiecare carte, fiecare proiect nou e o formă de a sădi în copii nu doar cunoștințe, ci încredere, imaginație și iubire de sine.

Prin aceste direcții, grupul editorial Gama își consolidează poziția ca un ecosistem educațional complet, care oferă conținut, metode și experiențe complementare. Ne dorim ca fiecare brand din portofoliu – fie că e o carte, un joc sau o platformă educațională – să contribuie la același scop: formarea unei generații curioase, autonome și încrezătoare în propriul potențial.

Cum vezi echilibrul dintre cartea tipărită și conținutul digital în viitorul educației și cum pregătești editura Gama pentru această realitate?

Trăim un moment fascinant, dar și provocator în istoria educației. Copiii de astăzi cresc înconjurați de stimuli rapizi – imagini, sunete, mișcare – trăind într-un flux permanent de conținut digital care le captează atenția în câteva secunde. Într-o lume în care totul se întâmplă instantaneu, cartea poate părea pentru unii prea lentă, prea tăcută. Dar această realitate nu trebuie negată, ci înțeleasă cu empatie și luciditate.

Generația Alpha – prima generație complet digitală de la naștere – are un ritm cognitiv diferit de al nostru: învață în bucle scurte, vizuale și interactive. De aceea, noi, la Editura Gama, nu vrem să alegem între tipar și digital, ci să le facem să lucreze împreună, într-un echilibru inteligent. Credem că viitorul educației nu înseamnă abandonarea cărții fizice, ci reinventarea ei într-un limbaj accesibil copiilor de azi – vizual, emoțional și ritmat.

„Cartea rămâne locul unde se întâmplă înțelegerea profundă, dar poate fi deschisă cu o cheie digitală.”

Aceasta este direcția noastră strategică: cărțile tipărite vor veni tot mai des însoțite de conținut digital suplimentar – exerciții interactive, animații, jocuri sau audiobooks – care prelungesc experiența învățării dincolo de pagină. În prezent, dezvoltăm și cărți muzicale, care îmbină lectura cu sunetul și transformă actul citirii într-o experiență senzorială completă. Este felul nostru de a aduce cartea mai aproape de copil, de a o face vie și relevantă pentru felul în care învață și simte generația de astăzi.

Cred cu tărie că textul tipărit rămâne una dintre cele mai valoroase forme de antrenament mental profund. Vom continua să publicăm cărți pe hârtie – dar nu o carte rigidă, ci una vie, frumoasă, care trezește imaginația și atinge mintea copilului prin formă, culoare și emoție. Cititul pe hârtie nu este doar un obicei cultural; este un exercițiu de atenție, reflecție și gândire profundă, o formă de ancorare interioară într-o lume care se mișcă într-un ritm tot mai alert.

Știința confirmă ceea ce intuiția noastră de părinți știa deja: expunerea timpurie și prelungită la ecrane afectează dezvoltarea limbajului, capacitatea de concentrare și reglarea emoțională. De aceea, recomandăm părinților să-i țină pe copii departe de ecrane până la vârsta de șase ani, iar mai apoi să le ofere timp limitat și conținut ales cu grijă – materiale care stimulează imaginația, curiozitatea și interacțiunea reală, nu pasivitatea.

„Un ecran poate capta atenția unui copil, dar o carte îi cultivă mintea.”

Ca părinți și educatori, avem datoria de a-i ajuta pe copii să rămână conectați la lumea reală – la sunete, mirosuri, texturi, la emoția unei povești și la magia unei pagini întoarse cu mâna. Pentru că doar acolo, în lumea tangibilă a cuvintelor și a sentimentelor, se formează capacitatea de a înțelege cu adevărat, în profunzime.

„Noi nu ne temem de digital, dar alegem să-l umanizăm.”

Aceasta este esența viziunii Gama: să păstrăm vie inima lecturii și să construim o punte între lumi, pentru ca educația să rămână, mereu, o formă de bucurie.

Industria tipografică este adesea percepută ca fiind tradițională. Ce înseamnă inovație, adaptare la vremuri într-o astfel de industrie?

Ooo, de fapt tiparul pe hârtie e astăzi mai trendy ca oricând. Hârtia și cartonul reprezintă acum una dintre cele mai sustenabile soluții de ambalare: sunt ecologice, biodegradabile și chiar compostabile, iar ambalajele din carton înlocuiesc tot mai des plasticul – materialul care a devenit sinonim cu poluarea.

Aș putea chiar spune că tiparul pe carton, atunci când acesta provine din surse de origine controlată, așa cum asigurăm noi prin standardele FSC și PEFC, contribuie direct la protejarea planetei. De aceea, îmi place să privesc tiparul nu ca pe o industrie veche, ci ca pe una care reinventează sustenabilitatea în fiecare zi.

„Tiparul nu e o relicvă a trecutului, ci o tehnologie care își găsește un nou sens într-o lume ce caută echilibrul între estetică, utilitate și responsabilitate.”

Inovația, în ambalaje, înseamnă să găsești mereu modalități diferite de a crea impact: fie prin imprimare pe suporturi atipice, fie prin efecte de înnobilare care adaugă expresivitate și rafinament materialului, sau prin soluții funcționale care fac ambalajul mai plăcut de utilizat, mai eficient la transport și mai inteligent la raft.

Iar dacă ar fi să definesc relația dintre produs și ambalaj, aș spune că produsul este promisiunea, iar ambalajul este prima dovadă că acea promisiune merită crezută.

El nu doar protejează, ci comunică, emoționează și transformă o simplă alegere de cumpărare într-o experiență. De aceea spun mereu că ambalajele inovative sunt mai mult decât învelișuri – sunt ambasadorii brandurilor, cei care fac produsul irezistibil de atractiv pentru cumpărător.

„Produsul este promisiunea, iar ambalajul este dovada ei vizibilă pentru cumpărători.”

Iar pentru producătorii care caută parteneri capabili să le reflecte valorile în mod autentic, sper ca din aceste rânduri să rămână ideea că inovația reală înseamnă responsabilitate. Că poți face performanță respectând natura, poți crea frumusețe fără risipă și poți construi un brand puternic fără să compromiți valorile.

Asta încercăm să demonstrăm zi de zi la Printco – prin ambalaje sustenabile, inovative și complexe, care spun povestea produselor și a oamenilor din spatele lor.

Așadar, chiar și într-o industrie percepută ca tradițională, inovația înseamnă curajul de a adăuga sens acolo unde alții văd doar rutină – de a transforma tiparul într-o formă de expresie și sustenabilitatea într-un mod de a crea frumusețe durabilă.

Din perspectiva unui jucător major pe piața educațională, care ai spune că este cea mai mare lacună a sistemului de învățământ din România?

Cred că una dintre marile probleme ale școlii românești este că nu reușește încă să dezvolte competențele esențiale pentru viață – gândirea critică, comunicarea, colaborarea și leadershipul.

Sistemul continuă să se sprijine prea mult pe memorare și pe reproducerea informației, în loc să cultive interpretarea, analiza și aplicarea cunoștințelor. Copiii învață să dea răspunsuri corecte, dar nu sunt încurajați să pună întrebările potrivite, iar în timp, această lipsă de sens le răpește bucuria de a descoperi.

La clasele primare, în unele școli, copiii primesc sarcini cu un grad de dificultate mult prea mare pentru vârsta lor. În loc să le trezească dragul de școală, îi obosește și îi descurajează prea devreme. Iar mai târziu, în liceu, presiunea devine și mai mare: un elev de la profilul Mate-Info trebuie să studieze astăzi 14–15 materii, în timp ce, în sistemul britanic, spre exemplu, elevii aleg doar trei discipline pentru A-Levels, iar în programul Bacalaureatului Internațional, șase. Această diferență explică de ce tinerii noștri ajung adesea să învețe „pe deasupra”, fără timp pentru aprofundare, acumulând informații fragmentate, dar fără legătură între ele.

„Școala românească formează elevi care știu multe, dar înțeleg prea puțin în profunzime.”

În plus, sistemul continuă să se concentreze aproape exclusiv pe vârfuri – pe olimpici –, în timp ce majoritatea elevilor rămâne în urmă. Este motivul pentru care ne confruntăm astăzi cu fenomenul de analfabetism funcțional: copiii știu să citească mecanic, dar nu înțeleg ceea ce citesc, nu pot analiza, interpreta sau aplica informația în contexte reale.

La Editura Gama, am simțit dintotdeauna această nevoie de a aduce o altă energie în educație – una vie, jucăușă, inteligentă. De aceea, am creat instrumente alternative care fac învățarea accesibilă și plăcută: colecții interactive, board games care dezvoltă abilități transferabile – de la logică și strategie la empatie și comunicare – și algoritmul LexiScore, care măsoară competența reală de citire, pentru ca elevii să înțeleagă, nu doar să memoreze.

„Misiunea noastră este să facem educația mai prietenoasă, mai umană și mai relevantă pentru toți copiii, nu doar pentru elite.”

Cred că o societate devine cu adevărat puternică abia atunci când nu mai educă doar vârfuri, ci ridică întreaga medie. Iar datoria noastră, a celor care lucrăm în educație, este să le redăm copiilor curajul de a întreba, bucuria de a descoperi și libertatea de a gândi cu mintea și inima lor.