Finanțe Interviuri

Adrian Vasilescu: Bătălia pentru sănătate economică

21/04/2021 6 min read

Adrian Vasilescu: Bătălia pentru sănătate economică

Reading Time: 6 minute

Criza actuală își pune amprenta pe stilul nostru de viață pentru multe decenii de aici înainte, dar crizele vin și trec. Importantă este bătălia pentru sănătatea economică, iar o creștere sănătoasă nu va fi posibilă fără o nouă cultură economică, orientată spre piață, spune Adrian Vasilescu, consultant pentru strategie la Banca Națională a României.

S-a împlinit deja un an de când ne confruntăm cu o criză dură, a să­nă­tății publice, a economiei și a so­cietății în general. Cum a făcut față economia? Dar sectorul bancar?

România, de-a lungul vremurilor, a mai avut de-a face cu astfel de încercări. Ca, de altfel, lumea toată. Dar crizele vin, pleacă și lumea le uită. Acum nu e nimic de uitat, pentru că actuala criză – pandemie combinată cu căderi economice și constrângeri sociale – își pune amprenta pe stilul de viață pentru multe decenii de aici înainte. Munca de acasă, unde este posibilă, școala de acasă amenință să rămână componente ale noii normalități.

Lor încep să li se adauge – cu evidente dificultăți, desigur, unele ținând de obiceiuri și de îndemânare, altele de imposibilitatea multor familii de a investi în tehnica necesară – cumpărăturile făcute de acasă, cu telefonul și cu cardul, impozitele și taxele plătite de acasă, ceea ce face din digitalizare o rutină a vieții de zi cu zi. Sub toate aceste aspecte, ce vor compune modul nostru de viață de după criză, ceea ce ni se întâmplă acum constituie fără îndoială o investiție benefică. Din nefericire, plătită cu multe sacrificii: cu pierderi de vieți, cu suferință, cu schimbări de statut social, cu constrângeri zilnice tensiuni emoționale. Și cu o prelungită criză economică.

Sectorul bancar? Băncile au funcționat în regim de foc continuu, au făcut plăți, au dat credite, bancomatele au fost permanent alimentate, iar Banca Națională s-a îngrijit ca lichiditatea în sistemul bancar să fie asigurată pentru ca băncile să finanțeze bugetul statului, economia reală și populația.

Care sunt semnele distinctive ale acestei crize economice?

Fără o ordine anume, voi nota câteva. Începând cu cele trei luni deosebit de grele, ale celui de-al doilea trimestru din 2020, când economia s-a rostogolit 12 trepte, iar căderea a fost resimțită de întreaga societate. Adaug bugetul, care a suferit o contracție de aproape 10%; balanța exporturi-importuri, de asemenea cu un deficit considerabil; plus raportul producție-consum, în continuă deteriorare. În acest context, societatea în ansamblu a avut și are de înfruntat riscuri, incertitudini și vulnerabilități. Aici sunt integrați și debitorii băncilor – companii și gospodării ale populației – pe mulți criza aducându-i în situația de a ­nu-și putea plăti ratele scadente. Lor le-au venit în sprijin guvernul și Banca Națională, prin decizii ce au prevăzut amânarea plăților în cazul în care imposibilitatea de plată a fost cauzată de șomaj, scăderi de venituri și alte motive întemeiate.

De regulă, după o contracție atât de severă, cum a fost cea din trimestrul al doilea, se deschid patru direcții de desfășurare a ciclului economic – în V, L, U și W. Cum a fost evoluția economiei noastre?

Dacă aș fi fost nevoit să răspund la această întrebare în vara lui 2020, la finele celui de-al doilea trimestru, nu ar fi fost deloc simplu. Acum fac istorie. Și e mai simplu. Pe fondul acțiunii conjugate a trei factori – 1) obișnuința cu constrângerile impuse de confruntarea cu pandemia; 2) efectele programelor de sprijin ale guvernului; 3) deciziile de politică monetară ale Băncii Naționale – în economie a început procesul de recâștigarea altitudinii pierdute. Direcția urmată: V. Cu baza în iulie 2020 și continuând cu formarea vârfului literei V până în prezent. Ce va fi mai departe ? Dacă economia va reuși să mențină în continuare această direcție, până la sfârșitul anului curent, atunci rezultatul va fi o victorie importantă. Chiar dacă recucerirea înălțimii pierdute nu va fi integrală și, în această variantă, nu vor fi recuperate toate cele 12 trepte pe care s-a rostogolit PIB-ul în trimestrul al doilea al anului trecut. Important va fi să urcăm, să urcăm fără întrerupere.

V-ați referit la trei șocuri: riscuri, incertitudini și vulnerabilități. Ce ținte sunt lovite? Și cu ce efecte?

Sunt lovite două ținte: sănătatea și economia. Iar sănătatea are ­pri­ori­tate, așa că vor mai interveni restricții, care vor afecta și de aici înainte economia. Sigur, vor afecta și sănătatea, pentru că nu ne putem preface că nu observăm că viața sub constrângere provoacă în dese cazuri depresie psihică. Dar depresie psihică provoacă și pierderea locurilor de muncă, reducerile de venituri, dificultățile ce apar în împrejurările că multe familii nu au resurse financiare sau spații locative pentru a susține școala de acasă, munca de acasă ori alte cerințe impuse de digitalizare. Apropo de resurse financiare, subliniez că are o importanță cardinală să menținem creșterea în V până dincolo de jumătatea anului curent. Atunci, potrivit multor asigurări, vom putea să începem să primim bani pe proiectele cu care să deschidem „punga” ce va fi umplută de Uniunea Europeană, din bugetul multianual și din fondul de relansare economică. Bani pentru investiții.

Prognozele pentru acest an sunt în general optimiste. La ce trebuie să fim atenți acum? Și care sunt indicatorii ce trebuie să fie urmăriți cu cea mai mare atenție?

Criza continuă însă, acum se vorbește deja de un val trei al infectărilor. E drept, a intervenit un factor amelio­rator – campania de vaccinare -, iar România în plan global ocupă un loc onorabil în ceea ce privește desfă­șurarea acestei campanii. Desigur, de prognoze avem în continuare nevoie, dacă sunt bine făcute ele ne ajută să alcătuim programele de viitor. Important însă, în aceste vremuri, este să dublăm prognozele cu ținte. Ca în război: cu planuri de bătaie detaliate, cu cote ce trebuie să fie atacate și cucerite, cu arsenalul (în sensul de totalitate a mijloacelor de acțiune) ce urmează să fie mobilizat. Și, totodată, cu o muncă stăruitoare, tenace și inteligentă pentru ridicarea moralului tuturor celor din linia întâi, de pe cele două fronturi: cel al confruntării cu molima și cel al bătăliei pentru recuperarea pierderilor pe care criza sănătății publice le-a produs în economie.

Și ar mai fi un obiectiv de pus pe rol, specific societății noastre. Și anume, ca toate acele companii cu dificultăți moștenite, care de ani mulți, fără nicio legătură cu actuala criză, produc pierderi sau se complac să înoate în datorii, să fie chemate la raport. Timpul romantismului economic a trecut, iar bugetul nu mai are resurse să acopere risipa. Și cum, în principal, atât pierderile cât și capitalul negativ sunt cauzate de risipă, asaltul împotriva acestei redute nu mai poate întârzia. Da, acum e criză. Dar crizele, indiferent de ce ne spun prognozele, vin și trec. Va trece și criza asta.

Dar bătălia pentru sănătate economică va trebui să meargă înainte atât timp cât, în multe dintre companiile românești, incompetența unei mari părți a managerilor, lucrul de mântuială, consumurile aiurea de resurse energetice și materii prime importate cu valută forte vor marca economia noastră. Iată de ce numai grăbirea restructurărilor, forțată pe un câmp vast, va putea să pună capăt risipei. Imediat ce va trece criza, important va fi să vedem companiile din economia românească câștigând noi cote de piață, cu bunuri și servicii performante. Și producând bani.

De viitor este legat și programul de trecere la euro. Criza a schimbat calendarul? Când vom trece la euro?

Trecerea la euro este condiționată de îndeplinirea unor criterii concrete: rata inflației, datoria publică, dobânda pe termen lung, deficitul public și stabilitatea cursului de schimb. Acestea sunt criteriile nominale. Totodată va fi nevoie să îndeplinim și un set de criterii reale. Va fi necesar, desigur, să avem creștere economică. Dar nu o creștere nesustenabilă, cum am mai avut.

Numai că o creștere sănătoasă nu va fi posibilă fără o nouă cultură economică, orientată spre piață. Un tip de cultură aplicată, care să asigure o succesiune de alegeri bine făcute: ce se produce, pentru cine, cât, cum… totul subordonat profitului. În întregul sistem economic, de la menaj domestic și întreprinderi la servicii. Și totul începând de la capitalul investit. Într-un cadru ­general dominat de voință, de înțelegere socială și, în fine, de investitori in­terni care să asigure urcușul. Și de mai mulți investitori străini, pe care i-am putea atrage prin legi bune și stabile – într-un climat economic intern avantajos – și prin sisteme optime de valorificare a investițiilor. Bătălia pentru investiții va fi tot atât de grea ca și aceea împotriva risipei.

Trecerea la moneda unică euro­peană este legată în vreun fel de discuțiile frecvente pe tema monedelor virtuale?

Sunt două teme diferite. Trecerea la moneda unică europeană este un proces obligatoriu, legat de apar­tenența la UE și de îndepli­nirea unor criterii, cele la care m-am referit deja. Un proces supravegheat de Banca Centrală Europeană. Pe când monedele virtuale sunt legate de procesul de digitalizare. Aceste monede, așa cum sunt gândite acum, nu sunt legate de băncile centrale. Și nu sunt emise de băncile centrale. Ele sunt gândite ca modalități de plată. Despre cum vor circula, despre stocarea lor în „portofele digitale” și despre transferul dintr-un astfel de „portofel” în altul e bine să vorbiți cu un specialist în digitalizare.

Putem compara investițiile în ­Bitcoin cu mania lalelelor?

Nu, în niciun caz. Vremurile acelea când lalelele, ajunse în Europa din Imperiul Otoman, au căpătat roluri de instrumente financiare și de speculații au trecut de mult. Asta se întâmpla prin secolul al XVII- lea. Nebunia era mare, bulbii de lalele făceau obiectul unor contracte futures, cu termene de livrare în viitor, cum se practică azi în tranzacțiile cu aur ori cu petrol. Iar utopia era și ea o floare. Desigur, utopiști sunt și azi, dar sunt mai bine informați. Mulți dintre participanții la acest joc cu criptomonede își spun că dacă tot a apărut o sursă de câștig, de ce n-ar participa și ei. Știind, firește, că unde există câștig poate fi și pierdere.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 352 (1 – 30 aprilie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Leave a comment

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă