Insolvența în România, între preconcepție și autoprezervare

Reading Time: 5 minute

România este o țară în plină și continuă evoluție, fapt cunoscut deja. Acest lucru se poate observa atât în cifrele la nivel de țară, cât și în modul nostru de trai.

Maturizarea economică post-comunism a urmat un parcurs diform, în care dinamismul și diversitatea sectorului de afaceri au fost și sunt încă evidente. Această piață emergentă, caracterizată prin agilitate și inovație, se confruntă, însă, și cu provocări semnificative. Unul dintre cele mai delicate subiecte în acest context este insolvența, care, departe de a fi un semn al eșecului, joacă un rol crucial în restructurarea și regenerarea mediului de business.

Insolvența, adesea percepută negativ, este de fapt un mecanism esențial de corecție în economie. Acest proces nu numai că oferă companiilor o șansă la o nouă început, dar servește și ca un barometru al sănătății economice, indicând sectoarele sub presiune și nevoia de adaptare la noile realități de piață.

În esență, insolvența survine atunci când o companie nu mai poate să își onoreze datoriile la termenul scadent, reflectând o discrepanță între obligațiile financiare și lichiditățile disponibile. Insolvența reprezintă un instrument complex, încorporat în legislația modernă a afacerilor, destinat să sprijine economia prin facilitarea transformării și adaptării. Prin demistificarea acestui concept se deschide calea către o abordare mai matură și strategică în managementul afacerilor, promovând o cultură corporativă robustă, orientată către inovație și creștere durabilă.

Acest proces permite identificarea problemelor structurale și adaptarea la condițiile de piață, cu scopul de a recupera și de a conserva valoarea pentru acționari, creditori, și chiar angajați.

Cu toate că nimeni nu își deschide o afacere gândindu-se direct la scenariul cel mai negativ, dialogul pe tema insolvenței trebuie să fie unul deschis și amplu. În calitate de antreprenor devine vital să știi încă de la început care sunt resursele, instrumentele și pârghiile de care dispui nu doar în dezvoltarea unei afaceri, ci și în menținerea, dizolvarea sau salvarea ei. Dobândirea de cunoștințe doar din zona de contabilitate sau resurse umane se dovedește a fi incompletă pentru conducătorul unei afaceri. Aa porni la drum fără toate ”accesoriile” antreprenoriale atât pentru vreme bună, cât și pentru vreme rea, înseamnă că există riscul ca undeva, cândva, te poate ploua.

Astfel că iată-ne explicând și mai în amănunt ce este insolvența și de ce devine imperioasă demistificarea ei. Acest proces, desfășurat sub egida principiilor de transparență și echitate, urmărește maximizarea valorii recuperabile pentru toți participanții implicați. În continuare, vom explora etapele insolvenței, evidențiind particularitățile fiecăreia dintr-o perspectivă corporate.

1. Constatarea Stării de Insolvență

Primul pas în procesul de insolvență este recunoașterea oficială a incapacității companiei de a-și onora datoriile la scadență. Această etapă include evaluarea situației financiare printr-o analiză detaliată, pentru a determina dacă activitățile curente și proiecțiile viitoare justifică declanșarea procedurii de insolvență. Este un moment de reflecție profundă pentru conducerea companiei, care trebuie să conștientizeze situația reală a societății și să cântărească cu atenție opțiunile disponibile.

2. Depunerea Cererii de Insolvență

Odată constatată incapacitatea de plată, urmează depunerea cererii de insolvență la instanța competentă. Acest demers poate fi inițiat de către debitor sau de către creditori. Cererea trebuie să fie însoțită de documentația financiară pertinentă, care să ilustreze situația economică dificilă a companiei. Este un pas esențial pentru declanșarea oficială a procedur de insolvență. Cuantumul minim al creanțelor certe, lichide și exigibile pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței este de 50.000 lei atât pentru cererile formulate de societatea aflată în stare de insolvență, cât și pentru cele formulate de creditorii săi.

3. Numirea Administratorului Judiciar

Odată cu admiterea cererii de insolvență, instanța desemnează și un administrator judiciar, responsabil cu supravegherea procesului. Rolul acestuia este de a evalua viabilitatea afacerii și perspectivele de reorganizare a activității societății.. Administratorul judiciar acționează ca un mediator între debitor și creditori, asigurându-se că procedura decurge în conformitate cu legislația aplicabilă.

4. Faza de Observație

În această etapă, se realizează o analiză amănunțită a afacerii, fiind determinate situațiile activului și pasivului societății, cu scopul de a identifica cele mai bune soluții pentru redresare. Faza de observație este esențială pentru stabilirea direcției strategice a procedurii de insolvență.

5. Planul de Reorganizare

După evaluarea situației financiare, juridice și faptice a societății și a identificării perspectivelor de restructurare se va întocmi un plan de reorganizare, care trebuie aprobat de creditori și, ulterior, de instanță. Acest plan detaliază măsurile de restructurare financiară și operațională, având ca obiectiv revitalizarea companiei. Amintim câteva dintre măsurile ce pot fi propuse printr-un astfel de plan: reeșalonarea sau datoriilor, divizarea sau fuziunea, obținerea de finanțări, lichidarea unor active etc. Succesul planului de reorganizare depinde într-o măsură foarte mare de practicianul ales pentru întocmirea planului, expertiza și implicarea acestuia fiind hotărâtoare în acest sens.

5. Falimentul

În situațiile în care societatea nu își îndeplinește obligațiile asumate prin planul de reorganizare sau atunci când nu au fost identificate posibilități de restructurare, instanța va pronunța deschiderea procedurii de faliment, urmând a se trece la lichidarea activelor, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor într-o manieră ordonată și echitabilă.

6. Încheierea Procedurii de Insolvență

Ultima etapă constă în finalizarea procedurii de insolvență, fie prin succesul planului de reorganizare și revenirea companiei la o funcționare normală, fie prin lichidarea completă a patrimoniului acesteia. Instanța emite o decizie de închidere a procedurii, marcând astfel sfârșitul oficial al procesului de insolvență.

De ce n-ar trebui să se teamă antreprenorii români de procedura de insolvență

În peisajul antreprenorial din România, reticența față de declanșarea procedurilor de insolvență este adesea alimentată de temeri și prejudecăți profund înrădăcinate. Multe dintre aceste rezerve se concentrează pe ideea profund eronată conform căreia insolvența ar echivala cu pierderea totală a controlului asupra propriei afaceri, punând astfel capăt oricărei posibilități de redresare și restructurare. Acest sentiment este amplificat de convingerea că insolvența reprezintă un eșec iremediabil, o pată pe reputația profesională și personală a antreprenorului. Nu de puține ori, necunoașterea în profunzime a legii sau experiențe anterioare pot face antreprenorul să respingă procedura și mai mult, să privească aceasta situatie ca pe un eșec. Realitatea fiind, de fapt, că a cere ajutor și sprijin, odată aflat în acest punct, poate salva și readuce pe linia de plutire un business în distres.

În realitate, însă, această percepție este departe de a reflecta întregul spectru de oportunități și soluții pe care le oferă procesul de insolvență.

Pentru antreprenori și liderii de business, înțelegerea corectă și profundă a insolvenței este esențială. Acest proces nu este doar o măsură de ultim resort, ci o strategie care poate fi folosită pentru a naviga prin dificultăți financiare, asigurând în același timp integritatea și sustenabilitatea pe termen lung a afacerii. Prin adoptarea unei perspective deschise și prin colaborarea cu profesioniști în domeniu, insolvența poate fi transformată dintr-un obstacol într-o punte către succes.

Astfel, fiecare etapă din procesul de insolvență reprezintă un pas către rezolvarea dificultăților financiare, oferind companiilor șansa de a își recalibra strategia sau de a pivota spre construirea de noi entități mai viabile.

Abordarea acestui proces cu profesionalism și transparență contribuie la consolidarea încrederii în mediul de afaceri și promovează o cultură corporativă bazată pe responsabilitate și adaptabilitate.

Depășirea reticenței antreprenorilor români față de insolvență necesită o abordare multi-dimensională, care include educația, schimbarea de mentalitate și o mai bună înțelegere a beneficiilor procesului. Insolvența, departe de a fi un final tragic, poate reprezenta o paletă de soluții pentru restructurarea eficientă și revitalizarea afacerilor.

Prin adoptarea unei perspective deschise și informate, antreprenorii pot naviga prin provocările financiare, transformând dificultățile în oportunități de creștere și dezvoltare durabilă. Acest lucru implică înțelegerea profundă a mediului de afaceri, identificarea tendințelor pieței și adaptarea strategiilor în funcție de acestea. Astfel, putem vorbi de o maximizare a potențialul de succes și o consolidare a poziției pe piață, în ciuda obstacolelor financiare întâlnite pe parcursul călătoriei antreprenoriale.