fbpx
Antreprenori Interviuri Management

Investiții cu accent franțuzesc9 min

23/01/2020 6 min read

author:

Investiții cu accent franțuzesc9 min

Reading Time: 6 minute

S-a îndrăgostit de România la 11 ani, a revenit la București după studii și a devenit antreprenor, cu trei companii la activ din care a făcut deja exit. Grégoire Vigroux, Co-Founder & Vice-President of Business Development la TELUS International Europe, ne-a povestit despre experiența de antreprenor străin în România.

Cum s-a ivit oportunitatea să veniți în România? Și de ce tocmai România?

Am o istorie lungă cu această țară, fiind fiul unui expat. Am locuit aici, în București, între 1991 și 1994. Sunt născut în 1980 și am stat aici pe vremea când aveam între 11 și 14 ani. Știi bine că România în anii ’90 era complet diferită față de astăzi. Era o lume complet diferită. Dar mi-a plăcut foarte mult. Nu am uitat niciodată această frumoasă experiență din copilărie petrecută în România. În 2006, după ce am absolvit un program de MBA în Paris, am avut oportunitatea să plec în străinătate și să lucrez ca intern pentru Ambasada Franței. Cei de la ambasadă mi-au oferit cinci posibilități: China, Serbia, SUA, Marea Britanie și România. România a apărut din întâmplare pe listă și m-am gândit că este o ocazie excelentă să reînnoiesc acea experiență frumoasă și să revin în România după toți acești ani. Am ajuns în România din anul 2007, am lucrat un pic la Ambasada Franței, timp în care mi-am dat repede seama că nu sunt făcut pentru lucrul în administrația publică. Am acest mindset antreprenorial, acea energie de startup.

Cum ați început povestea an­treprenorială din România?

Am zis că voi lua toți banii pe care îi găsesc, voi împrumuta bani de la toți prietenii, de la părinți, de la fratele și sora mea mai mică și voi lansa companii de tip startup. Între 2007 și 2012 am lansat trei companii pe care le-am vândut între timp. Una dintre ele era mai mare decât celelalte, pe care am vândut-o către TELUS Internatio­nal în urmă cu câțiva ani. Acum compania are peste 5.000 de angajați, dintre care 1.500 în România și 3.500 în Bulgaria. Astăzi suntem o corporație, nu mai este compania mea. În decembrie 2016 am făcut exitul, dar managementul TELUS mi-a propus să rămân în cadrul companiei. Au vrut să păstreze energia mea antreprenorială, pentru că antreprenorii în corporații pot provoca statu-quo-ul, pot aduce o viziune diferită. Am devenit unul dintre vicepreședinții companiei, pe Europa. Acum avem în Europa de Est peste 5.000 de angajați și continuăm expansiunea.

Care sunt planurile pe care le aveți în continuare pentru TELUS România?

Vreau să ajut operațiunile din România și Bulgaria să crească. Pentru că eu cred că, deși salariile sunt în creștere în aceste țări, avem în conti­nuare mult loc pentru dezvoltare. Noi ajutăm marile companii din SUA și vestul Europei care externalizează servicii nu cu suport într-o singură limbă străină, ci în foarte multe. În mod tradițional, companiile din Franța apelează la serviciile unor call centere din Maroc sau Algeria, companiile din SUA și cele în care se vorbește limba engleză fac outsour­cing în Filipine ori India. În România, le avem pe toate: de la franceză, engleză, spaniolă sau italiană la limbi exotice. Beneficiile clienților sunt foarte simple: în loc de diverși par­teneri în toate colțurile lumii, companiile au un singur punct de contact. Pentru aceasta ei sunt dispuși să plătească un preț mai mare față de Maroc sau Algeria. Suntem capabili să oferim servicii în toate limbile străine dintr-un singur loc: București sau Sofia. Eu îmi dedic acum timpul zonei de business deve­lopment, încerc să aduc clienți noi și să îi con­ving că Bucureștiul este locul perfect pentru outsourcing. Nu în ritmul pe care mi-l doresc, dar ne îndreptăm în direcția cea bună. În Manila, de exemplu, avem 15.000 de angajați, suntem de zece ori mai mari decât echipa din București. Nu cred că vom avea vreodată 15.000 de angajați în România, dar sper că vom ajunge la 4.000 – 5.000 de angajați.

Care sunt provocările cu care se confruntă TELUS pe piața din România?

Plănuim să ne extindem în următoarea perioadă de timp, pentru că noi credem foarte mult în piața din România. Ca oricare altă companie, avem și provocări. Principala provocare este dată de creșterile salariale promovate de guvern. Între iulie 2018 și iulie 2019, salariul mediu pe economie a crescut cu 15,2%. Este minunat pentru țară, pentru angajați. Dar, ca angajator, trebuie să recunosc faptul că este o provocare. Trebuie să explic clienților că vom crește iar prețurile percepute pentru România fiindcă salariile au crescut cu 15%. Nu vrem nici să rămânem în urma pieței, pentru că nu este bine pentru oamenii din echipă. Ce înseamnă asta? Nu vom avea creșterea în ritmul pe care îl estimam. O altă provocare este că tinerii români, tocmai pentru că vorbesc atât de bine limbi străine, pleacă din țară. Eu încerc să îi fac pe acești oameni să rămână în țară. Trebuie să rămâneți, pentru că trebuie să schimbăm țara împreună. Dacă oameni educați, open minded și inteligenți părăsesc țara, nu este bine. Ai un rol de jucat, trebuie să creezi România de mâine.

Lucrați pentru aceeași companie de peste zece ani. Care au fost cele mai importante lecții de leadership pe care le‑ați învățat în tot acest timp?

Cred că umilința este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o. Când am început acest business împreună cu partenerii de afaceri, am crezut că suntem invincibili. Dar adevărul este că în business oricine poate să clacheze mâine. În urmă cu 10 ani am fost pe punc­tul să pierdem doi dintre cei mai mari clienți ai noștri, ceea ce ar fi însemnat insolvența. Viața de business este una foarte fragilă, unde nimic nu este permanent, nu este nimic garantat, este o muncă continuă. Este o luptă zilnică. Am avut un burnout, care a fost o lecție bună în sine. În martie 2014 veneam după o săptămână de lucru petrecută în SUA, eram foarte obosit. M-am ridicat și brusc am simțit că pic pe jos. Nu mi se întâmplase niciodată ceva asemănător. Inima îmi bătea nebunește. M-am dus la recepție, le-am spus că nu mă simt bine, să cheme o ambulanță. Apoi am căzut. Birourile noastre erau în Pipera, a durat vreo oră să ajungă salvarea la noi. A fost cea mai lungă oră din viața mea. Am crezut că fac un infarct. Inima îmi bătea nebunește, am făcut un atac de panică. Am stat o zi la spital, mi-au făcut analizele, doar că nu au găsit nimic. Le-am spus că se înșală, că trebuie să fie ceva. Un doctor experimentat m-a pus să îi spun ce fac la muncă. Au realizat imediat despre ce era vorba: făcusem burnout. Mi-a luat șase luni să mă recuperez. Să fii umil și să nu forțezi prea tare pentru că adesea foarte mulți antreprenori forțează prea mult. Crezi că ai energia și că poți face asta, dar nu este așa, nu ești Superman.

Cum reușiți să echilibrați via­ța profesională cu cea personală?

Eu sunt un tip simplu și respect câteva reguli simple: când sunt foarte obosit pentru că lucrez prea mult, stau acasă dimineața, dorm un pic mai mult, ies un pic la alergat. Am văzut în România mulți antreprenori care se confruntă cu aceeași problemă: au acest mindset că trebuie să câștige cotă de piață, că trebuie să crească compania și unii ajung la epuizare. Mulți nu vor recunoaște că au făcut burnout, este un subiect tabu, vor ascunde asta pentru că este o slăbiciune. Și eu sunt vulnerabil și am făcut burnout, de aceea împărtășesc această po­veste cu voi, pentru că nu vreau ca alții să treacă vreodată prin așa ceva. Nu am dușmani, dar nici cei mai aprigi dușmani ai mei nu aș vrea să treacă printr‑un burnout. În viață și în business totul este fragil și trebuie să ne înțelegem limitele. Cred că un echilibru work life este extrem de important. Am trei copii, unul de șase ani, unul de patru ani și cel mai mic are trei ani. Cei mai inteligenți lideri și oameni de afaceri sunt cei care înțeleg importanța unui echilibru între viața profesio­nală și cea personală. Noi avem două spații, le spunem Zen Room, în care angajații pot să tragă un pui de somn când sunt obosiți. Eu cred că cei mai de succes lideri sunt cei care înțeleg acest lucru.

Cum vă alegeți companiile în care investiți ca business angel?

Am câteva zone în care investesc. Cred că tehnologia blockchain va face cea mai mare revoluție de la internet încoace. Una dintre cele mai de succes investiții pe care le-am făcut a fost Bitcoin România, cel mai mare exchange de criptomonede din România. Investesc în companii din domeniul imobiliar, în special într-un proiect frumos, care se numește Amber Forest. Împreună cu o serie de parteneri din Grecia am cumpărat 300.000 mp lângă Otopeni, în Tunari. Aici vom construi 400 de case eco-friendly și 500 de apartamente. Când spun eco-friendly, spun case cu panouri fotovoltaice, case pasive pentru un consum mai scăzut de energie. Cred în proiecte care au puterea să facă lumea un loc mai bun. De asemenea, am investiții în media, în ghidul Gault & Millau al restaurantelor din România. Este un proiect frumos, premium, pentru cei care sunt pasionați de mâncare bună. România este pe harta gastronomică a lumii, pentru că are restaurante bune. Este o formă prin care pot să dau ceva înapoi României, pentru că România are un potențial uriaș în turism, iar turismul merge mână în mână cu mâncarea bună. Pentru francezi, de exemplu, când vizitează o țară este important să aibă unde să mănânce. De asemenea, am o mică companie media, numită Le Petit Journal, cel mai mare ziar de limba franceză din România, cu peste 13.000 de cititori în fiecare lună. Nu este mult, dar este ceva
foarte nișat.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *