fbpx
Creativitate CSR Interviuri

Matei Dima, BRomania, despre “Copacul dorințelor”: Am învățat să facem mult din puțin4 min

25/12/2020 3 min read

author:

Matei Dima, BRomania, despre “Copacul dorințelor”: Am învățat să facem mult din puțin4 min

Reading Time: 3 minute

Deși este un film cu un element foarte puternic de fantezie, Matei Dima crede că este mult mai realist executat decât tot ce a făcut până acum, iar efectul este ca oamenii să simtă personajele cât mai aproape de ei.

Ce au însemnat “Copacul dorințelor” și HOSPICE Casa Speranței pentru tine înainte să devină subiect de film?

Legătura mea cu HOSPICE s-a creat printr-o simplă strângere de mână. Eram la un maraton unde ajutam cauza, fără să am o legătură specială sau un caz în familie, ci pur și simplu pentru că îmi stă în putere și caracter. Însă acolo m-a luat de mână, prin surprindere, Ștefi, un băiat deosebit, aflat în scaun cu rotile. Eu așteptam să înceapă alergarea, făceam poze, mai vorbeam chestii superficiale cu oameni pe acolo, când am simțit că sunt luat de mână. Când m-am uitat la el, nu se uita înapoi la mine, pentru că admira mulțimea de oameni care s-a adunat pentru maraton. Însă în momentul acela el a simțit nevoia de afecțiune și de protecție, iar eu… eu am rămas fără cuvinte, dacă știți sentimentul pe care îl ai când adoarme pe tine o pisică și nu vrei să faci nimic să o deranjezi pentru că este cel mai cute moment posibil. Începând de atunci, m-am convins să vin la HOSPICE și să mă implic mai mult, să ajut, să donez și să strâng ajutor de alte persoane în anii care au urmat, ulterior asta aducându-mă în poziția de ambasador.

Care au fost principalele provocări întâmpinate pe parcursul filmărilor?

Ca la orice film independent, provocarea este să te încadrezi în buget filmând la un tempo destul de ridicat. Din fericire mă antrenez pentru asta de mulți ani și se vede și în celelalte filme pe care le fac. Am crescut învățând să facem mult din puțin și când este nevoie, asta facem. Eram toți pregătiți pentru asta și echipa asta de producție a fost pentru mine la un nivel de top pe fiecare departament în parte. S-a simțit că eram acolo pentru o cauză mai mare decât noi și toți au dat acel extra pe care nu îl poți obține de la majoritatea, nici măcar cu bani.

Ce au în comun Matei Dima și personajul pe care îl interpretezi în film?

Sunt aiuriți și fac gafe, dar mereu cu intenții bune. Andrei Huțuleac, regizorul filmului, m-a atins, metaforic vorbind, când a venit la prima întâlnire și mi-a zis: “Tu, omul din spatele numelui, ești un suflețel și asta vreau să văd în filmul asta”. Cred că împreună am reușit să ajungem foarte aproape de ce ne-am dorit să facem cu personajul meu și zic foarte aproape pentru că amândoi suntem perfecționiști.

Cu ce e diferit “Copacul dorințelor” față de celelalte filme în care te-ai implicat până acum?

O să sune ciudat, dar, deși este un film cu un element foarte puternic al fanteziei, este mult mai realist executat decât ce am făcut până acum și e foarte important că am reușit să facem asta, pentru că vrem ca oamenii să simtă cât mai aproape ­personajele de ei.

De ce ar trebui să vină lumea în cinema, să vadă “Copacul dorințelor”?

Este prima dramă comercială. Eu o numesc mai mult o dramedie, pentru că are multe elemente fun, are o poveste foarte puternică, este un roller coaster emoțional și echipa ­regizo­r-actori a scos niște performanțe care o să rămână ­istorice. Iar aici nu pot să termin răspunsul fără să o menționez pe Maya, personajul nostru principal, care este o stea în devenire, deci de ce nu veniți să vedeți cum se creează istoria?

Care au fost cele mai frumoase experiențe pe care ți le-a adus proiectul “Copacul dorințelor”?

Eu sunt cel mai fericit când pot să fiu cu oameni faini în jurul meu și aici s-a întâmplat asta, în timp ce lucram toți la un scop comun. Au fost multe momente magice pe platou. Nu poate să fie mai bine de atât. Undeva spre final, am avut 2-3 zile pline de emoții. Am avut și un breakdown de plâns în perioada aia, deoarece se adunaseră și oboseala și încărcătura emoțională. Deci uitându-mă înapoi, faptul că am putut să trăiesc atât de intens mă face cel mai fericit.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 349 (15 decembrie 2020 – 20 ianurie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *