Obsesia pentru perfectiune, dragostea pentru arta

<p> <strong>Daca il vezi pe Alexandru Tomescu in concert, poti spune ca ai intalnit perfectiunea. Acordurile sale sunt dovada vie a sublimului, intrupate in interpretarea artistului. Iar cand transfigurarea violonistului este totala, simti cum magia muzicii te-a atins. Alexandru Tomescu este un artist deplin, care ajunge la suflet si desavarseste pasiunea pentru muzica. </strong></p> <p>  </p> <p> Alexandru Tomescu a pornit pe 7 mai intr-un nou turneu national, Stradivarius – Obsesii, care se desfasoara pana in 29 mai, cand va ajunge in Bucuresti. In acest an, Stradivarius 2012 aduce in premiera muzica si teatrul nonverbal. Intalnirea este facilitata de muzica incredibil de frumoasa (Sonatele pentru vioara solo de Eugène Ysaÿe) si de gesturile si miscarile actorilor Ana Pepine si Paul Cimpoieru. Amanunte despre turneu puteti afla de pe pagina sa de Facebook, facebook.com/AlexandruTomescuOficial, sau pe turneulstradivarius.ro.</p> <p>  </p> <p> <strong>Alexandru, tocmai te pregatesti pentru un nou turneu. Ce aduce nou acesta?</strong></p> <p> Este un concept inovator pe scena de muzica clasica din Romania. Daca anul trecut am facut acea combinatie de muzica si proiectii video, anul acesta va fi un spectacol in toata puterea cuvantului, in care ii voi avea alaturi pe Ana Pepine si pe Paul Cimpoieru, doi actori din trupa Passe Partout a lui Dan Puric. Vor exista si proiectii video, bineinteles, mult mai spectaculoase si mai interactive. Partea muzicala, care este cea mai importanta pentru mine, o reprezinta in acest an integrala sonatelor pentru vioara solo de Eugène Ysaÿe.</p> <p>  </p> <p> Chiar ma gandeam anul trecut, dupa ce am incheiat integrala Paganini, ce voi face cu acest capital tehnic pe care l-am acumulat, in ce directie il voi folosi, pentru ca, odata turneul incheiat, acest capital a constituit punctul zero din care am pornit. Integrala Paganini a constituit si premiera romaneasca a acestei capodopere, niciun artist roman nu le-a mai cantat pe toate pana acum intr-un singur concert. Pentru anul acesta am pregatit Eugène Ysaÿe, mai putin cunoscut publicului din Romania, care a scris o muzica extrem de romantica, de pasionala, de intensa, in cu totul alt registru decat Niccolò Paganini.</p> <p>  </p> <p> Titlul turneului, “Obsesii”, vine chiar de la una din sonatele sale, care debuteaza cu o parte care se numeste asa. Impreuna cu Oana Dragulinescu, cea care a conceput intregul spectacol, ne-am dorit sa exploram obsesiile care chinuie un artist in ziua de astazi. Nu  neaparat un violonist, ci un artist la modul general.  Astfel prin proiectiile video, prin teatrul nonverbal al Anei si a lui Paul, aruncam o privire cand grava, cand ironica, cand jucausa asupra acestor imagini care populeaza mintea unui artist.</p> <p>  </p> <p> <strong>Care sunt obsesiile unui artist? </strong></p> <p> De toate felurile, sunt cat se poate de umane. Vom explora obsesia grandorii, a celebritatii, obsesia perfectiunii, a uitarii, obsesia celor 1001 de fete pe care un artist trebuie sa le schimbe intr-un spectacol. Vor fi chiar foarte multe lucruri extrem de interesante si zic ca am reusit sa punem cap la cap un spectacol, un eveniment  cultural, foarte consistent.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cum a fost sa interpretezi Paganini?</strong></p> <p> A fost o mare provocare, a fost pentru prima data cand am facut o astfel de alegere, exhaustiva, de repertoriu, toate cele 24 de capricii. Recunosc ca au fost momente in care mi s-a parut un proiect irealizabil, imposibil si, sincer sa fiu, la momentul respectiv nici nu m-am asteptat sa trezeasca prea mult interesul pentru integrala,  intrucat “Capriciile” sunt piese de virtuozitate. Insa am avut norocul sa lucrez cu oameni minunati, artisti cel putin la fel de creatori ca mine, cu care m-am inteles fantastic si astfel a rezultat un spectacol in care am cautat raspunsul la intrebarea daca Paganini era un inger sau un demon. Cred ca a fost cate putin din fiecare. Proiectul nu s-a oprit odata cu ultimul concert din turneu, peste vara am lucrat foarte intens la producerea primului meu DVD, care s-a bucurat, de asemenea, de un success iesit din comun, numai la evenimentul de lansare fiind prezenti peste 3.000 de oameni. In decembrie, am lansat CD-ul cu cele 24 de capricii.</p> <p>  </p> <p> <strong>Transpui mesajul muzicii clasice altfel catre public decat ceilalti violonisti. Este felul tau de-a fi? </strong>Nu imi propun sa fac din asta o ideologie, ci incerc sa fiu cat mai sincer si mai deschis in ceea ce fac. Eu cred ca un artist pe scena este, inainte de toate, trebuie sa fie, foarte bun comunicator, sa stabileasca punti de legatura intre el si cei carora li se adreseaza. Sigur, principala punte de legatura este muzica, cea care o cant, insa de multe ori muzica este poate o punte un pic prea inalta si atunci trebuie sa mai construim niste scarite catre aceasta punte si foarte multa lume are placuta supriza sa descopere ca un artist care concerteaza pe scena stie sa si vorbeasca, ceea ce mie mi se pare foarte normal. Totdeauna am pledat pentru ideea asta de normalitate a artistului, prea multa lume ne vede, asa, ca pe niste lunatici, inaccesibili si intangibili.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cum reusesti de fiecare data sa transmiti pasiune publicului si sa imprimi modul tau aparte de a fi in fiecare concert al tau?</strong></p> <p> Eu cred ca rolul spectacolelor, in general, si al celor de muzica clasica in particular, poate fi si acela de a ne scoate, fie si temporar, din aceasta spirala a alergaturii zilnice. Noi alergam de dimineata pana seara, fara sa  stim incotro alergam si fara sa stim de ce. O iesire din timp, din ritmul acesta din ce in ce mai strans, de zi cu zi, ne poate deschide perspectiva asupra lucrurilor care conteaza, asupra lucrurilor care sunt dincolo de actualitatea extrem de perisabila a zilei. In sala de concert incerc de fiecare data sa construiesc aceasta punte intre mine si public, insa lucrurile nu se opresc aici.</p> <p>  </p> <p> Odata aceasta punte construita, muzica ne poate ajuta pe  oti sa ne sincronizam trairile, sa ne sincronizam simtirile, aproape sa respiram, la propriu, in acelasi timp si purtati de muzica pe care a scris-o compozitorul sa ajungem in niste lumi altminteri inaccesibile. Sigur aceste lucruri se pot intampla in acele seri in care artistul este sub imperiul inspiratiei, cand este extrem de transportat. Sunt si eu om si poate nu in fiecare seara mi se intampla sa am aceeasi forta de transmitere. Unul dintre lucrurile extrem de dificile cu care trebuie sa se obisnuiasca un interpret este acela de a-si educa inspiratia, de a-si educa muzele, de a le obisnui sa vina dupa ora exacta.</p> <p>  </p> <p> Spre deosebire de un pictor, care isi poate astepta muza pana ce vine ea, si la patru dimineata, si atunci va crea o capodopera, daca eu stau dupa muza care sa ma inspire pana la patru dimineata, niciun concert nu are loc la ora respectiva. Pentru un artist interpret,  precizia cronologica este extrem de importanta si aici sigur ca sunt foarte importante tehnicile de meditatie, asupra carora s-au aplecat foarte multi artisti si ma gandesc numai la lordul Yehudi Menuhin, si felul in care putem sa ne canalizam si sa ne concentram mintea si forta pe care ne-o poate da ea in cele din urma.</p> <p>  </p> <p> <strong>Revenind la lucruri mai palpabile, stiu ca turneele tale au fostrealizate din fonduri private. Cat de dificila a fost aceasta initiativa?</strong></p> <p> Este o scoala dura, cel putin la inceput, nimeni nu se ocupa cu asa ceva si toata lumea dadea mari sanse de esec unui asemenea demers. Dar cu foarte multa forta de convingere, cumva aceeasi forta de convingere pe care incerci sa o ai si pe scena, am incercat si noi sa ii ajutam pe oamenii de decizie din companii, directorii de marketing, CEO sa inteleaga importanta unui astfel de demers cultural. Sunt convins ca un eveniment cultural nu este pur si simplu o gaura neagra care sa inghita bani daca este bine gestionat si bine mediatizat. El poate fi chiar generator de profituri si, dincolo de toate acestea, castigul cela mai greu cuantificabil in bani, dar    extrem de vizibil pe fetele oamenilor dupa sfarsitul unui concert, castigul spiritual este extrem de important. Eu cred ca oamenii de business, putin cate putin, au ajuns sa accepte si aceasta dimensiune spirituala a unui eveniment. Sigur ca sunt importante si cifrele, fiindca ele tin in functiune intreg turneul, dar scopul lui final este unul de implinire spirituala.</p> <p>  </p> <p> <strong>Anul acesta se implinesc cei cinci ani de cand detii vioara Stradivarius  Elder-Voicu. Ce s-a intamplat in acesti cinci ani?</strong></p> <p> Sunt cinci turnee nationale, peste 100 de orase vizitate, nu am facut o estimare a numarului total de spectatori sau telespectatori, dar cred ca e de ordinal zecilor sau sutelor de mii. La momentul la care am intrat in posesia ei, vioara Stradivarius era extrem de cunoscuta prin prisma acelor discutii de retrocedare, a cui este, de cine apartine etc. Provocarea careia a trebuit sa ii fac fata a fost ca a trebuit sa pastrez si saconvertesc acest capital de notorietate, de imagine a viorii, intr-unul cultural.</p> <p>  </p> <p> De-a lungul anilor, vioara Stradivarius a ajuns sa devina cunoscuta pentru ceea ce este de fapt, si anume un instrument unic in Romania si printre putinele din lume, pentru a sunt foarte rare viorile care sa se fi pastrat asa de bine si care sa provina din perioada de aur a lui Stradivarius si sa impresioneze oamenii, asa cum o face aceasta vioara. Multa lume se intreba daca nu ma deranjeaza faptul ca oamenii vorbesc mai degraba despre vioara si nu despre mine. Atata vreme cat lumea vorbeste despre muzica clasica, eu zic ca este un castig foarte important si intotdeauna am explicat oamenilor ca vioara Stradivarius nu canta singura.</p> <p>  </p> <p> Daca ajunge pe mainile unui violinist prost, bietul de el va ramane la fel de prost. Nu il va ajuta cu nimic. Si, daca ai ce canta, vioara te ajuta foarte mult, daca stii ce sa-i ceri. Daca bajbai, nu te ajuta, ba din contra. Am facut foarte multe inregistrari cu vioara Stradivarius si cine are in posesie discurile din 2008 poate vedea progresul sonor pe care l-a facut instrumentul. Vioara suna fantastic, este o adevarata desfatare si o placere incredibila sa canti pe ea.</p> <p>  </p> <p> De anul trecut am ridicat foarte mult standardul de calitate al produselor pe care le-am inregistrat si am gasit un inginer de sunet, laureat cu premiu Grammy, Jakob Haendel, care a facut niste lucruri extraordinare. Avem deja la active doua discuri semnate de el si anume “24 din 24”, integrala capriciilor si foarte recent primul CD al cvartetului Ad Libitum, din care fac parte din toamna anului trecut. Dupa parerea mea, sunt cele mai bune inregistrari de pana acum.</p> <p>  </p> <p>  </p> <p> <strong>Ce reprezinta muzica pentru tine?</strong></p> <p> Ceva la fel de necesar ca aerul. Face parte din normalitatea vietii mele de zi cu zi. Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie de muzicieni, practic am fost inconjurat de muzica. De aceea mi se pare firesc sa am muzica  intotdeauna langa mine, indiferent ca e vorba de vioara la care studiez, de inregistra ri pe care le ascult sau de concertele la care merg. Este un mod de viata cat se poate de sanatos in nebunia de astazi. Sunt foarte incantat ca domeniul acesta in care activez eu nu are neaparat o finalitate practica, palpabila si concreta, tocmai pentru ca se adreseaza spiritului, si mi se pare un lucru extrem de atragator de asemenea si faptul ca este ceva extrem de personal.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cate ore repeti pe zi?</strong></p> <p> Recent am reusit sa ridic din nou cifra peste cele sase-sapte ore care erau deja destul de multe pentru mine. M-am apucat de kinetoterapie, pentru a-mi pastra flexibilitatea bratelor, a gatului, a spatelor, si rezultatele se vad si se simt. Am avut sesiunea de cantonament, in care am studiat si opt-noua ore pe zi.</p> <p>  </p> <p> <strong>Te-ai imaginat facand altceva decat muzica?</strong></p> <p> Sunt o multime de alte domenii care ma atrag. Dar muzica m-a atras mult mai mult decat toate celelalte. Ma vedeam la un moment dat campion de sah, explorator, fotograf, marinar sau sofer de troleibuz. Aveam tot felul de pasiuni.</p> <p>  </p> <p> <strong>Unde iti gasesti sursele de inspiratie?</strong></p> <p> Oriunde si orice, nu trebuie sa ma duc neaparat in varful unui munte ca sa imi gasesc inspiratia. Sigur ca acolo este mai usor sa o gasesti decat in mijlocul Bucurestiului, dar avem in jurul nostru o multime de lucruri de multe ori ascunse, sub valul acesta, gri, al vietii de fiecare zi. Daca avem rabdarea sa ne luam ragazul sa privim dincolo de aparenta obosita si terna a lucrurilor, putem gasi lucruri care sa ne inspirare, si nu ma refer aici strict la artisti, ci la noi toti, indiferent de ceea ce facem. Sa ne inspire, sa dea un sens existentei noastre.</p> <p>  </p> <p> <strong>De care proiect esti cel mai mandru?</strong></p> <p> Totdeauna de proiectul care se afla in desfasurare, intotdeauna mi-am pus toata energia si creativitatea in ceea ce fac si nu m-am implicat in lucruri care sa nu ma reprezinte sau in care sa nu cred. Daca proiectul cu Paganini de anul trecut a fost un mare succes, ceea ce am pregatit anul acesta, Obsesiile, este un lucru mult mai consistent, atat muzical cat si ca spectacol.</p> <p>  </p> <p> <strong>Spune-mi de proiectul Ad Libitum. </strong></p> <p> Din toamna anului trecut, m-am alaturat cvartetului Ad Libitum de la Iasi, un cvartet prea putin cunoscut in Romania, un ansamblu cu vechime de peste 23 de ani. Nu sunt cunoscuti aici fiindca sunt mai celebri in strainatate – au castigat concursul de la Evian, cea mai importanta competitie de cvartet din lume. Au cantat tot ce s-a scris pentru cvartet. Au ajuns in atentia presei din Romania in niste circumstante mai putin fericite,  disparitia tragica a violonistului Adrian Berescu intr-un accident de motocicleta in vara anului trecut, in floarea varstei, la 42 de ani. Eu ii cunosteam de foarte multi ani si eram prieteni cu toti patru, iar in acele momente extrem de dramatice, de emotionale, se punea problema continuarii sau nu a cvartetului. Asa ca am hotarat impreuna sa ducem mai departe istoria Ad Libitum si sa deschidem si sa cultivam gustul pentru muzica de cvartet aici, in Romania.</p> <p>  </p> <p> <strong>Am si o intrebare mai delicate pentru tine: castigi pe cat isi imagineaza oamenii? Esti milionar?</strong></p> <p> (Rade) Cum sa fiu milionar?! (Rade din nou) Nu, in Romania artistii castiga doar o fractiune din ceea ce ar putea castiga in strainatate si acesta este si unul dintre motivele pentru foarte multi dintre colegii mei au ales sa activeze in strainatate. Suntem foarte departe de aprecierea, inclusiv financiara, a artistului. Daca muncesti foarte mult, daca esti extrem de creativ, daca faci patru-cinci joburi pe langa cel de muzician, cred ca poti sa castigi, asa, la un nivel mediu, al clasei de mijloc, dar mediu inspre inferior.</p> <p>  </p> <p> Niciodata artistii nu au fost milionari si cu atat mai putin in ziua de astazi. Insa pentru mine in viata sunt lucruri mai importante decat banii. Iar banii pe care ii castig, cea mai mare parte, ii reinvestesc in proiectele urmatoare. Mi-am dat seama ca ceea ce conteaza cel mai mult este ce oferi publicului, ca eveniment, si ce ramane dupa tine ca inregistrari. Multa lume isi imagineaza poate ca un artist canta numai gratis, de amorul artei. Sigur, as fi incantat sa nu trebuiasca sa recurgem vreodata la bani, dar asta ar insemna ca tot asa, de amorul artei, atunci cand ma duc la magazinul de paine sa primesc pe degeaba produsele sau sa fac plinul la masina. Cred ca atunci cand banii sunt un mijloc si nu un scop, poti ajunge mai departe.</p> <p>  </p> <p>  </p>