Carol-Eduard Novák: Performanță dincolo de bariere

Carol-Eduard Novák: Performanță dincolo de bariere

Reading Time: 3 minute

Carol-Eduard Novák vorbește deschis despre decalajele dintre sportul olimpic și cel paralimpic, despre lipsa unui cadru legislativ coerent și despre infrastructura încă inaccesibilă pentru mulți sportivi, dar și despre cum dorește să transforme performanțele izolate într-un sistem sustenabil de creștere.

La finalul lunii februarie, a avut loc prima ediție a Galei Sportului Paralimpic. Cum a luat naștere ideea evenimentului și ce v-a determinat să organizați o astfel de gală în acest moment?

Eu am organizat și prima Gală a Sportului Național, în 2022, și consider acest eveniment unul foarte important deoarece nu numai că recunoaștem meritele celor mai buni sportivi din zece categorii, dar prin acest eveniment ne dorim să atragem atenția publicului, a țării, a tuturor instituțiilor implicate în zona persoanelor cu dizabilități.

Pentru că există un domeniu în care tinerii cu dizabilități pot obține performanță prin sport. Considerăm această gală un eveniment important în activitatea noastră de promovare și de recunoștință a meritelor sportivilor. Acesta este scopul evenimentului. Sunt unele țări, precum Polonia, care au organizat recent astfel de gale și alte țări care deja au început să organizeze evenimente separate paralimpice deoarece sunt mulți sportivi în diferite categorii, echipe individuale și atunci trebuie să îi recunoaștem și să îi scoatem în față.

Cum a evoluat sportul paralimpic în România în ultimii ani?

Nu pot să spun că foarte bine. Sportul paralimpic s-a dezvoltat paralel cu sistemul sportiv românesc, adică nu în cadrul federațiilor. Pot să vă spun că la Beijing eram șapte sportivi, în 2008, iar în 2024, la Paris, eram șase sportivi. Deci nu prea a evoluat. Aceste rezultate ale lui Alex Bologa și ale Cameliei Ciripan de la tenis de masă au venit așa, ca un noroc, nu dintr-un sistem calculat, bine dezvoltat.

Comitetului Paralimpic îi aparțin 29 de sporturi și vrem să dăm drumul la cât mai multe. Anul acesta vom avea 15 sporturi în activități naționale și internaționale. Avem foarte mult de lucru, dar eu cred că acest domeniu poate să crească liniștit în următorii 12 ani.

Ce ar trebui să se întâmple ca să înregistrăm această creștere?

În primul rând, federațiile trebuie să conștientizeze faptul că este o posibilitate pentru ei să aibă și sportivi paralimpici. Antrenorii, la rândul lor, trebuie să conștientizeze acest lucru în diferite organizații. Cât mai mulți antrenori trebuie să se pregătească pentru a putea să se ocupe de persoane cu dizabilități, și asta e o latură importantă.

Sunt cazuri în care un sportiv nu poate să iasă din casă. Alteori, dacă iese din casă, nu poate să ajungă la baza sportivă. Iar dacă ajunge la baza sportivă, poate nu este accesibilă. Sunt foarte multe provocări, obstacole care îngreunează dezvoltarea acesteia și sper că prin diferite modificări de lege și înțelegerea unor instituții și ministere poate putem regla și acest aspect, ca tot cadrul legislativ să sprijine dezvoltarea sportului paralimpic.

Care este strategia Comitetului Național Paralimpic pentru următorii cinci ani?

Colaborările cu federațiile: deja am început să organizăm diferite competiții împreună. Începem, de anul acesta un fel de parasport forum, în care vom organiza diferite conferințe de o zi, două zile, unde vor fi invitați antrenori, cluburi, ca să înțeleagă că este o posibilitate.

Sperăm ca prin aceste forumuri, prin aducerea unor instituții lângă noi, să dăm drumul acestui bulgăre de zăpadă. Trebuie să promovăm sportul paralimpic și să găsim cât mai multe căi de a-l promova. Este o misiune cu foarte multe provocări, pentru că nimeni nu a facut-o până acum, nici în Europa. Încercăm multe competiții, diferite gale, orice ca să deschidem ochii oamenilor.

Care sunt provocările cu care se confruntă un sportiv paralimpic în România?

În primul rând sunt cele de accesibilitate și de finanțare. Peste 50% dintre sportivii paralimpici au nevoie de însoțitori, au nevoie de o mașină specială, au nevoie de cameră adaptată. În România, în pensiuni sau în hoteluri de trei stele, nu găsești cameră adaptată pentru persoanele cu dizabilități.

Toate costurile sunt mult mai mari decât la sportul olimpic și atunci trebuie luat în calcul și acest lucru. Apoi sunt probleme legislative, pentru că nu este bine reglementat ce înseamnă sportul paralimpic, care sunt atribuțiile federațiilor. Mai este nevoie de o mai bună finanțare a federațiilor pentru a activa în această zonă paralimpică. Eu zic că este o muncă de 12 ani pentru a pune lucrurile pe poziții.

Care sunt disciplinele la care România excelează în sportul paralimpic?

Acum este judo și începe să pornească înotul. Avem o relație bună cu Camelia Potec și câțiva foști înotători ca Norbert Trandafir, care chiar este coordonatorul echipei paralimpice la nivel național. Apoi sunt atletismul, tenisul de masă.

În 2028, ne dorim cam 15 sportivi calificați la Olimpiada de la Los Angeles. Deschidem cât mai multe sporturi. Am reușit, în patru luni, să calificăm doi sportivi, unul la snowboard și altul la schi alpin, la Jocurile Paralimpice de la Milano, care au început în 6 martie.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 404 (15 martie – 15 aprilie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.