Prof. univ. dr. Gabriela Zaharie: Performanță în linia întâi

Prof. univ. dr. Gabriela Zaharie: Performanță în linia întâi

Reading Time: 4 minute

Prof. univ. dr. Gabriela Zaharie este unul dintre cei mai importanți neonatologi din România, recunoscută pentru expertiza sa în îngrijirea și tratamentul nou-născuților, în special a prematurilor cu patologii complexe. A fost implicată direct în tratarea cazurilor extreme. În prezent este șef secție neonatologie la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj-Napoca. Biz a căutat cu ajutorul ei să afle perspectiva medicului din linia întâi asupra reducerii mortalității infantile prin intervenții integrate în neonatologie.

Prematuritatea este principala cauză a mortalității infantile în România, cu presiune constantă pe secțiile de terapie intensivă; care sunt cele mai stringente provocări pe care le întâmpinați în tratarea acestor cazuri?

Prematuritatea rămâne o problemă de sănătate publică la nivel mondial, 1 din 10 nou-născuți fiind prematur. Să nu uităm că prematuritatea este principala cauză a mortalității în prima lună de viață și a doua cauză de mortalitate la copiii sub 5 ani.

În România, deși neonatologia a făcut pași importanți în evoluția sa, medicii neonatologi se confruntă cu cazuri tot mai complexe, care necesită echipă multidisciplinară și terapii complexe. În acest proces, susținerea umană este esențială, alături de dotările cu aparatură de ultimă generație – ventilatoare, ecografe, monitoare etc. În acest context, cerințele sunt tot mai mari din partea părinților.

Însă secțiile de neonatologie sunt localizate, de cele mai multe ori, în spații care nu mai fac față necesităților: ar trebui să vorbim azi de camere separate pentru fiecare copil nou-născut și cu atât mai mult pentru prematur, în care și familia să poată fi alături de el pe perioada internării, spații dedicate mamelor care alăptează, spații pentru instruirea mamelor pe perioada internării, spații pentru urmărirea și dispensarizarea acestor copii cu risc până la 1-2 ani, respectiv un loc în care să se poată efectua aprecierea dezvoltării acestora pentru a putea diagnostica rapid nevoia intervenției precoce, dar și, bineînțeles, spații și condiții prielnice pentru întregul personal medical.

În ce măsură infrastructura deficitară agravează situația prematurilor în regiunile cu acces limitat la centre specializate?

O infrastructură deficitară va afecta toată activitatea. Limitează practic nu numai calitatea actului medical, ci actul în sine și implicit va influența supraviețuirea. Acolo unde geografia este neprielnică trebuie asigurate cu atât mai mult dotarea tehnica și instruirea, pentru a nu afecta calitatea actului medical pentru orice nou-născut cu risc.

Cum credeți că programul „Susținem cele mai grele începuturi” poate contribui la îmbunătățirea îngrijirii nou-născuților prematuri?

Neonatologia este o mare consumatoare de fonduri. Cu cât vârsta gestațională este mai mică, cu atât îngrijirile și terapiile sunt mai complexe și implicit mai scumpe. Susținerea acestor începuturi este esențială pentru supraviețuirea micilor pacienți. Susținerea înseamnă nu numai aparatură, ci și un program de training continuu al personalului medical propriu și al celor din regiunea arondată și urmărirea nou-născutului cu risc.

Ce rol joacă pregătirea medicală în creșterea ratelor de supraviețuire și cum integrați aceste programe în rutina secției?

Pregătirea medicală de calitate înseamnă azi practicarea unei medicine bazate pe dovezi științifice. Medicii ar trebui să lucreze în baza unor protocoale adaptate după ghiduri naționale sau internaționale. Și poate acest lucru ar fi cel mai facil de realizat; însă trebuie îndeplinite și condiții adecvate de aparatură și tehnică de vârf care să permită aplicarea acestora.

Ca profesor la UMF „Iuliu Hațieganu”, pregătiți generații de rezidenți în neonatologie. Cum căutați să îi motivați pe viitorii medici, având acum statistici sumbre și numeroase constrângeri?

Pregătesc rezidenți din anul 2004. La început, generațiile erau mai entuziaste de a se înscrie în această specialitate. În timp, din cauza creșterii responsabilității, creșterii complexității actului medical în neonatologie, tinerii par că se gândesc de două ori înainte de a alege neonatologia. Aceasta rămâne o specialitate de nișă, dar extrem de necesară în România, care încă mai are o rată importantă a mortalității neonatale.

Personal, încerc să îi implic de la început în toată activitatea secției, să le ofer responsabilități, să îi fac să se simtă parte a echipei medicale. Îi implic în activități de cercetare, în diferite programe de instruire, îi stimulez să participe la diferite evenimente științifice unde să își prezinte activitatea. Însă un aspect extrem de important aici sunt oportunitățile oferite de sistemul medical, șansa reală de angajare la sfârșitul rezidențiatului pentru a evita plecarea în străinătate.

În experiența dumneavoastră cu prematuri, cum contribuie abordarea integrată – de la terapie intensivă la follow-up-ul postnatal – la reducerea complicațiilor pe termen mediu?

Este foarte important să înțelegem că succesul activității în neonatologie nu înseamnă doar numărul de zile de terapie intensivă sau zile de ventilație, ci și starea prematurului la externare, calitatea vieții ulterioare. Dezvoltarea prematurilor trebuie monitorizată îndeaproape de neonatologi mai ales în primii doi ani de viață în cadrul programelor de follow-up (dispensarizarea nou-născutului cu risc).

Poate că ați spune că neurologul poate urmări dezvoltarea neuro-motorie, cognitivă. Oftalmologul ar putea face dispenzarizarea retinopatiei; ORL-istul ar continua programul pentru surditate etc. Dar cine poate aborda cel mai bine integrarea tuturor monitorizărilor? Cu certitudine, medicul neonatolog. Intervenția precoce rămâne intervenția de aur pentru recuperarea acestor copii. De aceea, este importantă continuarea spitalizării cu programe de monitorizare postexternare, așa-numitele programe de follow-up (dispensarizarea nou-născutului cu risc).

Privind bilanțul carierei dumneavoastră și al secției, ce pași considerați prioritari pentru ca România să reducă semnificativ mortalitatea infantilă?

Este greu de răspuns în câteva propoziții. Aș sublinia câțiva dintre cei mai importanți. Prima dată ar trebui modernizate secțiile de neonatologie – de fapt spitalele. Degeaba ne dorim rezultate de Europa dacă nu avem condiții de Europa. Apoi, asigurarea unui personal medical specializat în neonatologie, în secțiile de neonatologie, în număr adecvat. De asemenea, susținerea specialității, a disciplinei de neonatologie atât la nivel universitar, cât și la nivelul Ministerului Sănătății; crearea de servicii atractive, unde medicii să fie motivați să își desfășoare activitatea. Este nevoie și de programe continue de dotare și de training în cadrul secțiilor de neonatologie, precum și de realizarea de programe multidisciplinare pentru abordarea nou-născutului cu risc.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 404 (15 martie – 15 aprilie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.