Radu Atanasiu: AI în decizii strategice

Radu Atanasiu: AI în decizii strategice

Reading Time: 4 minute

Ni se lenevește mintea dacă folosim inteligența artificială pentru decizii strategice? Nu neapărat. AI poate fi atât factor de atrofie cognitivă, cât și catalizator al inteligenței. Diferența nu stă în algoritmii AI, ci în cum îi folosim.

Până acum, un CEO înțelept era acela care știa să delege colegilor săi cât mai mult din activitatea de zi cu zi. Care reușea să nu se lase acaparat de stinsul focurilor din operațional. Care își aloca timpul și atenția pentru ceea ce contează cu adevărat în rolul său: deciziile strategice.

În ultima vreme, însă, din ce în ce mai mulți conducători de organizații au realizat că, hrănit cu informația relevantă, un model AI este capabil să ia decizii strategice mai repede și, câteodată, mai bine. Un studiu făcut pe 500 de conducători de organizații arată că 89% din CEOs cred că AI poate dezvolta planuri strategice mai bine decât unii membri din echipa de top management.

Ar trebui, atunci, să delegăm operaționalul către colegi și deciziile strategice către AI? În niciun caz! Ce ar trebui să facă astăzi un CEO înțelept este să folosească AI nu ca pe un generator de răspunsuri, ci ca pe un partener de brainstorming, de dezbatere și de analiză. Pe scurt, ca pe un membru de board.

De ce să nu delegăm deciziile strategice către AI?

• Pentru că ni se atrofiază gândirea analitică. Neocortexul prefrontal (partea din creier implicată în funcțiile cognitive superioare) este ca un mușchi care trebuie exersat ca să își mențină tonusul. Un studiu (despre care am tot fost întrebat săptămânile astea) arată că utilizarea AI scade capacitatea de gândire critică. Așa cum am scris recent, putem vedea acest efect foarte clar când conducem prea mult cu Waze. Ni se tocește simțul orientării, ba chiar ajungem să facem buclele acelea absurde de 1 kilometru pe care ni le propune algoritmul doar ca să ajungem în exact același loc. Fenomenul prin care folosirea AI scade capacitatea de gândire critică se numește cognitive offloading și se manifestă atunci când nu delegăm către AI doar taskuri, ci ne externalizăm gândirea cu totul.
• Pentru că ni se tocește inventivitatea. Modelele de inteligență artificială au capacitate de ideație din ce în ce mai bună. Participanții la cursurile mele de la Fast Track sau Executive MBA de la BISM au posibilitatea, în diferite studii de caz, să întrebe modelul preferat de LLM despre idei de afaceri, despre variante de a rezolva o problemă de cash flow sau chiar despre ce riscuri sunt asociate diverselor scenarii de business. Și de fiecare dată sunt surprinși de calitatea și varietatea ideilor oferite. Problema însă este că și inventivitatea trebuie antrenată, așa că dacă întrebăm AI-ul înainte să venim noi cu propriile idei s-ar putea să rămânem fără imaginație.
• Pentru că AI gândește mai bine cu noi, nu în locul nostru. Calitatea rezultatelor oferite de inteligența artificială, fie că vorbim de analiză, fie de ideație, este zdravăn mai mare dacă, alături de un prompt bun, îi oferim și perspectiva noastră. Înainte.

Cum să luăm decizii strategice cu AI fără să ne atrofiem inteligența umană (HI)?

Un articol foarte recent (care m-a pus pe gînduri) completează cu AI modelul făcut celebru de Daniel Kahneman în cartea sa Gândire rapidă, gândire lentă. Articolul introduce alături de cele două sisteme clasice de gândire – Sistemul 1 (rapid, intuitiv) și Sistemul 2 (lent, deliberat, cu efort), un nou Sistem 3, reprezentat de AI. Cum ar veni, AI este deja parte din felul cum gândim.

Felul în care cei doi autori conceptualizează interacțiunea dintre cele trei sisteme este interesant. Modelul clasic presupune că Sistemul 1 ne propune o soluție rapidă și, dacă decizia este importantă, Sistemul 2 intervine, analizează, verifică și, dacă este cazul, corectează soluția. Ce face atunci Sistemul 3? Ei bine, depinde de noi.

Calea ușoară, dar nefastă este cea prin care Sistemul 3 înlocuiește ambele sisteme pe care le avem deja în creierul biologic: cognitive offloading pentru analiză și cognitive surrender pentru intuiție. Acestea sunt pericolele de care scriam mai sus și care conduc la conformism cognitiv, superficialitate și pierderea autonomiei intelectuale.

Cealaltă cale, mai puțin comodă, dar cu efecte benefice pe termen lung, amplifică prin AI calitatea gândirii și profunzimea deciziilor când folosim Sistemul 3 (AI) ca sprijin pentru sistemele noastre biologice: rafinând deliberarea Sistemului 2 și contribuind cu intuiții noi la propriile noastre intuiții rezultate din Sistemul 1.

Cum putem folosi AI ca pe un membru de board?

Deja 94% din conducătorii de organizații cred că AI poate oferi sfaturi mai bune decât membrii umani pe care îi au în board. Dar oare putem pune de-adevăratelea un model AI într-un board? Ei bine, Fondul Național al Statului Kazakhstan tocmai a făcut-o, anunțând numirea sistemului SKAI ca membru în boardul de directori. Cu drept de vot.

Iată câteva exemple mai puțin revoluționare de utilizare a AI ca un membru de board (deocamdată onorific):

• Cedric Maloux, fondatorul StartupYard din Praga (și colegul meu de evaluare a pitch-urilor la modulul de antreprenoriat de la Executive MBA) a lansat de curând un newsletter intitulat Confidential CEO Memo prin care trimite abonaților (gratuit) un prompt săptămânal care, pus în modelul AI preferat, generează consultanți AI specializați, cum ar fi Dividend Policy Strategist sau Strategy Architect.
• Colega mea Laura Lăzărescu, Managing Partner la BISM, povestește cum a antrenat o serie de GPTs să îi fie sfătuitori specializați. Alături de consilieri AI pentru decizii de marketing sau financiare, Laura a desenat și un GPT mai cârcotaș, un fel de devil’s advocate, care o ajută să își chestioneze propriile decizii strategice.
• În procesul digital de decizie pe care l-am structurat pe platforma Sens am introdus mai nou doi ghizi AI, pe care i-am botezat Alex și Jo. După ce managerii și echipele lor ajung la un problem statement, un root cause sau un obiectiv SMART, Alex ajută la refrazare și are grijă ca cei implicați în decizie să nu sară la soluție, să își însușească problema, să facă obiectivul măsurabil, etc. De asemenea, după ce echipa vine cu idei diverse despre cum putem ajunge la obiectiv (fiecare participant are dreptul la 5 idei), Jo adaugă și el 3 idei, cât mai out of the box. Cuvântul cheie pentru cum am desenat interacțiunea HI-AI este după: AI după HI.

Ce au de făcut liderii

Pentru manageri și organizații, implicația este clară: inteligența artificială trebuie integrată în procese ca instrument de sprijin, nu de substituire a judecății. Diferența este subtilă, dar esențială. Concret, ar trebui să:

• Folosim AI pentru a ne ajuta să generăm alternative, nu pentru a alege în locul nostru
• Cerem contra-argumente în loc de confirmări
• Tratăm ceea ce ne oferă AI ca ipoteză de lucru, nu ca verdict
• Construim rutine de reflecție folosind propria inteligență umană (HI) înainte de a întreba AI-ul.

Succes!

Radu Atanasiu este decan asociat la Bucharest International School of Management, autor al cărții Critical Thinking for Managers (Springer, 2021) și al podcastului MindArchitect #DeciziiCuCap. Radu este fondator Sens, platformă care digitizează decizii manageriale – https://sens.team. BISM a deschis înscrierile pentru următoarele programe executive.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 404 (15 martie – 15 aprilie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.