Roberto Pătrășcoiu, Habitat for Humanity: „Într-o zi am avut un burnout dureros. Acel episod m-a făcut să reconsider tot ce se întâmpla în viața mea”

Roberto Pătrășcoiu, Habitat for Humanity: „Într-o zi am avut un burnout dureros. Acel episod m-a făcut să reconsider tot ce se întâmpla în viața mea”

Reading Time: 7 minute

După un burnout sever, a renunțat la antreprenoriat, și din 2016, este CEO al Habitat for Humanity, o organizație care construiește locuințe decente pentru familii cu venituri reduse și ridică de la zero sau reabilitează centre de utilitate publică în comunități vulnerabile.

Până în prezent, Habitat for Humanity a ajutat peste 100.000 de români și a construit de la zero și reabilitat mai bine de 5.100 de locuințe, cu ajutorul a peste 50.000 de voluntari. În cei aproape zece ani de când conduce organizația a reușit să mobilizeze 30 de milioane de euro, bani investiți în proiecte de locuire socială pentru familiile vulnerabile ale României.

Roberto Pătrășcoiu, CEO al Habitat for Humanity ne-a vorbit despre cum arată succesul pentru un ONG, dar și despre cele mai dificile decizii pe care le-a luat ca CEO al Habitat for Humanity

Din 2016, sunteți CEO al Habitat for Humanity. Cum ați luat decizia să vă implicați într-o organizație ca Habitat for Humanity? 

A fost în mod clar o chemare și o decizie în același timp. În 2016, eram antreprenor în domeniul consultanței pe fonduri europene. După ani buni de muncă, pusesem pe roate o afacere destul de solidă.

Aveam un portofoliu de proiecte de câteva milioane de euro: în principal consultanță pentru investiții derulate de IMM-uri (construire de hale de producție, achiziții de echipamente și linii tehnologice).

Și, într-o zi am avut un burnout dureros. A venit pe nepusă masă. Acel episod și recuperarea de după, întinsă pe o durată de o jumătate de an, m-au făcut să reconsider tot ce se întâmpla în viața mea atunci.

Iar unul dintre lucrurile pe care le-am reevaluat a fost chiar cariera mea. Am decis să renunț la acel business, complet și definitiv. Întâmplarea a făcut să văd un anunț de recrutare pe una dintre platformele bine-cunoscute de job-uri. Spunea așa: „Habitat for Humanity România angajează Director Național”. Bineînțeles că nu am avut curaj să aplic.

Nu credeam că la 32 de ani am ce-mi trebuie pentru acest rol, într-o organizație internațională reputată. Dar cineva m-a convins să aplic și, după un îndelung proces de recrutare, cei de la Habitat for Humanity au hotărât că eu sunt cel mai bun candidat. M-a surprins și responsabilizat în același timp. Anul acesta finalizez cel de-al nouălea an de mandat, perioadă în care am reușit să mobilizez peste 30 de milioane de euro, bani investiți în proiecte de locuire socială pentru familiile vulnerabile ale României.

Care sunt cele mai mari satisfacții profesionale ale dumneavoastră, în calitate de CEO al Habitat for Humanity? 

Am trei mari satisfacții profesionale, care mă ajută să trec chiar și peste dificultăți ce par insurmontabile.

Prima, ca un corolar, este formată din toate momentele în care văd lacrimile de bucurie și speranță a familiilor și copiilor ce pășesc în noua lor locuință.

Roberto Pătrășcoiu, CEO, Habitat for Humanity

Acolo văd o liniște în ochii părinților care știu că viața copiilor lor va fi mai bună de aici înainte. Am privilegiul de a fi părtaș la astfel de momente de multe ori pe an.

A doua – când văd bucuria autentică a tuturor voluntarilor (care ne sunt și parteneri) ce ne calcă pragul șantierelor să construiască locuințe. Nu de puține ori am auzit din partea voluntarilor: „știi, săptămâna asta de voluntariat a fost poate cea mai frumoasă exeperiență din viața mea”. E acolo o conexiune și o  schimbare profundă și în inima voluntarilor, care decid să dăruiască o parte din ceea ce sunt ei.

Și a treia – când văd echipa Habitat for Humanity România cum crește, cum e mereu la înălțimea așteptărilor. Am trecut prin multe momente grele împreună (Covid, Războiul din Ucraina, redesenări de parcurs) și acest lucru ne-a făcut mai puternici. 

Cum a evoluat misiunea Habitat for Humanity în ultimii ani? 

Cred că în ultimii ani ne-am diversificat portofoliul în mod considerabil. Am trecut de la un program predominant (construirea de locuințe) către patru mari direcții strategice: constuire de locuințe, asistență pentru comunități vulnerabile, eficiență energetică și răspuns la dezastre naturale.

De asemenea, am inovat pe câteva paliere. CEO Build este, de exemplu, un nou produs de voluntariat unic în România și Europa.

Anul acesta am adus pe șantier să construiască locuințe aproape 70 de CEOs și C-Level executives de top, într-o zi fenomen de implicare socială.

Roberto Pătrășcoiu, CEO, Habitat for Humanity

La fel și HOPE BUILD, proiectul prin care construim mai multe locuințe în timp record, în doar 5 zile. Și nu uit de programul pentru asistența refugiaților, cum ar fi sprijinul locativ pentru refugiații din Ucraina și mai recent din fâșia Gaza.

Care sunt planurile pe care le aveți în continuare pentru Habitat for Humanity? 

Vrem să consolidăm noua strategie pe cele 4 mari direcții strategice, până în 2030. În contextul schimbărilor climatice, este clar că noile programe de reziliență la dezastre și eficiență energetică se vor scala organic. De asmenea, trăim într-o lume de tip VUCA (volatility- uncertainty- complexity- ambiguity), iar tumultul geopolitic de la nivel global va aduce probabil și alte valuri de refugiați și imigranți în România în perioada următoare. Toți aceștia vor avea nevoie de sprijin locativ.

Dar ne place și să consolidăm ceea ce facem cu excelență de mulți ani- respectiv construirea de locuințe în cadrul unor programe unice de voluntariat.

Care credeți ca este cel mai mare impact pe care organizația l-a avut asupra comunităților din țara? 

Aș putea să vorbesc în cifre, și aici sunt desigur cele peste 5.000 de locuințe construite sau reabilitate, sau cei peste 100.000 de români ajutați în mod direct prin programele de locuire sau dezvoltare a comunităților. Dar cred că e ceva mult mai important de atât. Cred că menirea ultimă a programelor noastre este cea de a reda speranța într-o viață mai bună.

Când un copil se bucură, în sfârșit, de un loc pe care să-l poată numi ACASĂ, el are atunci speranță într-un viitor mai bun. Am urmărit povești de viață ale copiilor de-a lungul anilor. Unii sunt la facultate acum, veniți în București. Nu ar fi avut nicio șansă, probabil nici să termine liceul, fără un acoperiș. Dar speranța înfiripată în sufletul lor a fost cea care a schimbat totul. Cei patru pereți și un acoperiș au fost doar mijloace.

Cum arată pentru dumneavoastră succesul unei organizații ca Habitat for Humanity? 

Avem câțiva indicatori simpli: vieți schimbate în mai bine (și aici monitorizăm pe mai multe paliere), voluntari și parteneri mulțumiți (măsurăm și aici), proiecte implementate conform indicatorilor și așteptărilor.  Și desigur, să nu uităm, să fie totul financiar sustenabil: cu venituri atrase mai mari decât cheltuielile angajate.

Când tragem linie la final de an și toate „dau pe plus”,  înseamnă ca a fost un an foarte bun. În ultimii nouă ani am avut mereu succes. Ne dorim să rămână așa.

Un CEO este nevoit uneori să ia și decizii mai puțin populare. Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o luați ca CEO al Habitat for Humanity? 

Au fost foarte multe decizii grele. Cred că, dacă e să tragem linie la final, superputerea ultimă a oricărui CEO este să ia deciziile corecte care să mențină nava în direcția potrivită, indiferent de intemperii, cu tot echipajul aliniat și asumat pentru acea direcție. Cât timp ești pe mare, furtuni vor tot apărea, ce-i drept.

Roberto Pătrășcoiu, CEO, Habitat for Humanity

Dacă ar fi să invididualizez o decizie grea, a fost cea de la final de februarie 2022. Priveam îngrozit la televizor invazia Ucrainei și am realizat imediat că România se va confrunta în termeni de câteva ore cu un val masiv de refugiați. Și că toți aceștia vor avea nevoie de un loc în care să stea. Am sărit în primul avion și am ajuns la Suceava, apoi la Siret. Am dat piept cu o situație de un haos de nedescris.

Mii de oameni care se călcau în picioare; mame cu copii aproape degerați după drumul lung prin temperaturi de minus 15/20 de grade. Peste tot era o durere sfășietoare. Și atunci mi-am dat seama că dacă Habitat for Humanity vrea să facă ceva trebuie să venim cu toții la granițe. Staff-ul Habitat era atunci de aproximativ 25 de persoane.

Nu aveam nici un ban în conturi pentru răspunsul la criza refugiaților. Nu știam încă dacă și cum putem ajuta. Dar am văzut atâta suferință și am realizat că- dacă  va fi să facem ceva- trebuie să fim cu toții în mijlocul furtunii.

Am scris un mesaj de 2 linii „Ne vom deplasa la granița cu Ucraina. Pregătiți-vă cu toții de călătorie”. Iar apoi mi-a luat 3 ore să îmi găsesc curajul să apăs butonul „Trimite”. Știam că, după ce îl voi trimite, organizația Habitat for Humanity România se va schimba odata pentru totdeauna.

Însă ce a urmat a fost o călătorie incredibilă de solidaritate, generozitate și muncă în echipă. Am mobilizat câteva milioane de euro, fonduri cu care echipa a putut să ajute peste 4.000 de refugiați cu diferite soluții de locuire. Uitându-mă acum înapoi, da- Habitat for Humanity este o altă organizație după acea decizie. Mai bună, mai pregătită și mai rezilientă.

Care sunt cele mai frevrente provocări cu care vă confruntați ca CEO al unui ONG?

Aici răspunsul e simplu. Cea mai mare provocare este să reușim să atragem constant finanțări pentru proiecte. E un mix de fundraising, comunicare, inovație, creativitate,  aproape contra-cronometru. Fiecare nou an vine cu un nou target. E un joc provocator.

Și, din păcate, climatul fiscal instabil și complet impredictibil din România nu face decât să complice totul. Guvernanții aproape că fac tot posibilul să creeze piedici pentru societatea civilă, neînțelegând un principiu elementar al parteneriatului pentru dezvoltare.  Acela că noi- ONG-urile- suntem aici un partener de încredere care, defapt, face cam ceea ce statul ar trebui să facă (școli, spitale, locuințe sociale și așa mai departe).

Toată incertitudinea fiscală, încercările repetate (și unele reușite) de a modifica legea sponsorizării și tratamentul fiscal al acestora (vorbesc de redirecționarea a maxim 20% din impozitul pe profit către ONG-uri) au avut ca efect direct scăderea sposorizărilor din partea companiilor.

Roberto Pătrășcoiu, CEO, Habitat for Humanity

Și apoi este, desigur, provocarea de gestiona o organizație mare, cu misiune grea, într-o lume volatilă, de tip VUCA, unde tot ceea ce ai gandit acum 6 luni se poate schimba într-o secundă. Uneori spun că a fi directorul unui ONG mare în România e un sport extrem.

Dar și satisfacțiile și impactul social sunt pe măsură – deci balanța se echilibrează bine.