Andrei Manolache, DesignVerse: Revoluția A.I. în design digital

Andrei Manolache, DesignVerse: Revoluția A.I. în design digital

Reading Time: 4 minute

Au obținut recent o investiție de 5,5 milioane de dolari pentru viitorul AI-ului generativ: eficientizarea și scalarea proceselor de design prin utilizarea unor modele proprietare de AI. Am stat de vorbă cu fondatorii DesignVerse, Andrei Manolache, CEO, și Robert Drăguțoiu, CTO, despre cucerirea pieței globale de design digital.

Ați obținut o finanțare de 5,5 milioane de dolari într-un climat investițional care pune mare accent pe profitabilitate rapidă. Ce a cântărit cel mai mult în ochii investitorilor?

Investitorii s-au uitat în principal la două elemente: tracțiunea reală în zona enterprise și fezabilitatea tehnică la scară largă. Încă de la început a contat foarte mult claritatea viziunii noastre, și anume faptul că nu construim doar un instrument generic de codare cu inteligență artificială, ci o platformă de încredere, gândită special pentru medii complexe, reglementate și mission-critical, unde schimbarea este în mod tradițional lentă, costisitoare și riscantă. La fel de importantă a fost și înțelegerea profundă a pieței: cum funcționează în realitate sistemele legacy în organizațiile mari, unde apar blocajele și de ce multe inițiative anterioare de modernizare nu au reușit să scaleze eficient. Această înțelegere a influențat atât produsul, cât și strategia noastră go-to-market încă din prima zi. În final, ceea ce a cântărit cel mai mult a fost faptul că aveam deja validare și adopție în medii unde eroarea nu este o opțiune, împreună cu o platformă construită pentru a accelera livrarea software-ului fără a compromite integritatea sistemelor existente. În această piață, execuția în producție valorează mai mult decât conceptul.

Unde vor merge primele investiții? Căutați talent în AI engineering sau construiți o forță globală de enterprise sales?

Capitalul va merge în paralel către două direcții: dezvoltarea produsului și comercializarea lui. Pe partea de produs, extindem echipele de AI și systems engineering pentru a aprofunda modul în care platforma înțelege și transformă medii legacy de mari dimensiuni. Pe partea comercială, construim o funcție enterprise go-to-market concentrată pe sales, marketing și customer success, cu accent în special pe SUA și Europa, unde presiunea pentru modernizare este cea mai mare în industriile reglementate și infrastructurile critice. În centrul ambelor direcții există însă aceeași prioritate: atragerea de talent de top la nivelul întregii organizații. Adopția enterprise nu este determinată doar de engineering sau doar de sales, ci de integrarea foarte strânsă dintre produs, delivery și echipele orientate către client.

Care este povestea startupului?

DesignVerse a pornit de la o problemă foarte practică: organizațiile mari petreceau ani întregi modernizând sisteme ce ar fi putut fi transformate în luni. Nu din lipsă de intenție, ci pentru că instrumentele tehnologice existente nu puteau opera în siguranță în medii legacy complexe. Am observat o ruptură între instrumentele tradiționale de dezvoltare software și realitatea sistemelor enterprise – mai ales în industriile reglementate. Ideea de bază a fost să construim un layer capabil să înțeleagă atât contextul legacy, cât și arhitecturile moderne și să creeze o punte între ele fără a forța înlocuirea completă a sistemelor existente.

Cum respectați tehnic arhitectura specifică a clientului fără a introduce technical debt, spre deosebire de modelele LLM generice?

Diferența-cheie este că noi nu tratăm sistemele enterprise ca simple probleme de tip „text input”. Construim modele contextuale structurate ale arhitecturii clientului – inclusiv dependențe, constrângeri și limite de sistem – și aplicăm aceste reguli pe tot parcursul procesului de generare și transformare. Platforma nu generează cod în izolare, ci operează integrat în sistemul existent. Asta înseamnă că outputurile sunt validate în raport cu arhitectura reală în care vor rula, nu doar din perspectiva corectitudinii sintactice. Chiar acest lucru previne acumularea de technical debt și deviații arhitecturale care apar frecvent în abordările bazate exclusiv pe LLM-uri generice.

Cum garantează platforma principiul „what we see is what we run” (WYSIWYG la nivel enterprise)?

Menținem o legătură foarte strânsă între design, transformare și execuție, astfel încât outputurile sunt validate continuu în raport cu constrângerile reale ale mediului de runtime al clientului. Nu există o separare între „preview” și intenția de producție. Totul este aliniat cu ceea ce sistemul poate executa efectiv. Mai mult, acest lucru este validat prin POC-uri construite pe aplicații reale, nu pe demo-uri sintetice. Fiecare deployment validează întregul proces: de la contextul sistemului existent la transformare și până la comportamentul efectiv din execuție. Astfel, ceea ce echipele văd în proces este exact ceea ce poate fi rulat în producție.

Cazul EUROCONTROL este impresionant. Care a fost cea mai mare barieră tehnică în a face AI-ul să „înțeleagă” reguli de business vechi de zeci de ani?

Activitatea a constat în înțelegerea și cartografierea logicii operaționale dezvoltate de-a lungul mai multor ani, pentru a o transpune într-un model de arhitectură modern, structurat, care putea fi transformat în siguranță, fără a afecta comportamentul operațional existent. Odată ce acest strat contextual a fost definit, modernizarea a putut fi realizată incremental, cu un nivel semnificativ mai redus de perturbare față de o abordare de tip „full system replacement”.

Ce se întâmplă cu organizațiile care nu își modernizează sistemele core suficient de rapid?

Nu e vorba neapărat de un eșec peste noapte, ci de o pierdere graduală a agilității operaționale. În timp, diferența dintre ceea ce businessul are nevoie să livreze și ceea ce sistemele pot susține devine tot mai mare – lansări mai lente, costuri operaționale mai ridicate și capacitate redusă de adaptare la schimbare. În industrii competitive și reglementate, asta se traduce direct în pierdere de competitivitate, expunere mai mare la risc și dependență tot mai mare de complexitatea legacy, care devine din ce în ce mai costisitoare de întreținut și dificil de eliminat. Modernizarea nu înseamnă doar transformare. Modernizarea devine o condiție de bază pentru relevanța operațională.

Spuneți că platforma crește productivitatea echipelor de engineering de trei ori. Cum vedeți evoluția rolului
de front-end developer în următorii cinci ani?

Nu credem că programatorii vor dispărea sau că rolul lor se va baza exclusiv pe abilitatea de prompting. Mai degrabă, rolul lor se va muta din zona de implementare repetitivă către orchestrare la nivel de sistem. Echipele de produs, inclusiv front-end engineers, dar nu numai, vor petrece mult mai puțin timp pe coordonare operațională, implementare repetitivă și feedback loops fragmentate. În schimb, se vor concentra tot mai mult pe definirea comportamentului sistemelor, logica lor de interacțiune, validarea outputurilor generate de AI și construirea experienței complete pentru utilizator. În timp, granițele dintre product, design și engineering vor converge către roluri apropiate de arhitecți de sistem și integratori de sistem: echipe extrem de bine coordonate, capabile să livreze software mai rapid ca niciodată, dar în același timp sigur, scalabil și operațional robust.