Angajările tinerilor au scăzut cu 13% în profesiile cel mai expuse inteligenței artificiale

Angajările tinerilor au scăzut cu 13% în profesiile cel mai expuse inteligenței artificiale

Reading Time: 5 minute

Angajările tinerilor cu vârste între 22 și 25 de ani au scăzut cu aproximativ 13% în profesiile cel mai expuse inteligenței artificiale, arată un studiu Stanford.

Angajații mai în vârstă, din aceleași profesii, au fost mult mai puțin afectați. În timp ce pozițiile de debut se împuținează, universitățile românești continuă să pregătească studenții pentru rezumate, referate, prezentări și lucrări standardizate, tocmai activitățile pe care AI le execută deja mai rapid și mai ieftin.

Provocările noii revoluții tech

Inteligența artificială nu desființează deocamdată profesii întregi, ci automatizează exact sarcinile prin care absolvenții intrau pe piața muncii și învățau o meserie: cercetarea preliminară, analiza de date, redactarea documentelor standard, realizarea prezentărilor, construirea modelelor financiare de bază sau scrierea codului după specificații clare.

Problema nu este doar că dispar anumite tipuri de muncă. Dispare și etapa de ucenicie prin care un debutant acumula experiență, învăța să recunoască o greșeală și ajungea, în timp, să ia decizii singur. Discernământul pe care angajatorii îl cer acum unui absolvent se forma tocmai prin munca pe care AI începe să o preia.

Prima treaptă a carierei începe să dispară

Datele internaționale indică deja o schimbare semnificativă. Pe lângă studiul Stanford, o cercetare realizată la Harvard arată că firmele care adoptă activ inteligența artificială și-au redus angajările de juniori cu aproximativ o cincime, în timp ce recrutarea profesioniștilor cu experiență a continuat să crească.

Tendința este vizibilă mai ales în tehnologie. Angajările de absolvenți în marile companii din domeniu au scăzut cu peste 50% față de 2019, iar tinerii aflați la început de carieră reprezintă aproximativ 7% din noile recrutări Big Tech, comparativ cu 15% înainte de pandemie, potrivit SignalFire. Din ianuarie 2024, numărul pozițiilor entry-level a scăzut cu 29%, conform Randstad.

Fenomenul nu este limitat la Statele Unite. În Marea Britanie, recrutarea absolvenților a înregistrat în 2024–2025 prima scădere de după pandemie, iar în Europa ponderea rolurilor de început de carieră a coborât la minime istorice. În același timp, cererea pentru competențe legate de inteligența artificială crește. Anunțurile de angajare care solicită astfel de abilități s-au dublat între 2023 și 2025. O ușă se închide și alta se deschide. Întrebarea este pentru care dintre ele își pregătește România absolvenții.

Deficit de experiență

La nivelul întregii economii, cercetările nu indică deocamdată o distrugere masivă a locurilor de muncă. Budget Lab de la Yale nu a identificat o modificare majoră a structurii ocupaționale americane în primele 33 de luni de la lansarea ChatGPT. Un studiu danez a găsit efecte reduse asupra salariilor și orelor lucrate, iar economistul Daron Acemoglu estimează că beneficiile de productivitate produse de AI vor fi, cel puțin pe termen scurt, moderate. Situația debutanților este însă diferită.

Chiar și World Economic Forum, care estimează un câștig net de 78 de milioane de locuri de muncă până în 2030, consideră problema absolvenților suficient de serioasă pentru a-i dedica analize speciale. În profesiile afectate de AI, 72% dintre anunțurile de angajare solicită deja competențe de management, iar peste jumătate cer abilități sociale, emoționale și digitale, potrivit OCDE. Cu alte cuvinte, debutantului i se cer încă din prima zi calități asociate până recent unui angajat cu experiență.

Fenomenul a primit deja un nume: „deficitul de experiență”. Angajatorii caută judecată profesională, capacitatea de a lucra cu situații ambigue și discernământ. Numai că aceste abilități se formau, până acum, după câțiva ani de muncă de rutină. Exact munca pe care AI o automatizează.

Aici apare ruptura în sistemul românesc de educație. Universitățile continuă, în mare parte, să folosească aceleași metode de predare și evaluare de acum două decenii. Practica este adesea bifată formal, iar inteligența artificială este tratată mai ales ca instrument de copiat, nu ca instrument de lucru care trebuie înțeles, verificat și folosit critic.
Studenții sunt evaluați prin rezumate, referate, prezentări, modele financiare standard sau cod scris după șablon. Pregătim excelență în executarea unor sarcini care au devenit aproape gratuite. Problema poate fi observată în cel puțin trei domenii.

Absolventul de drept
Primii ani ai unui tânăr jurist însemnau cercetare, revizuire de documente, redactarea unor clauze standard și pregătirea materialelor preliminare. Acestea sunt printre activitățile pe care modelele lingvistice le pot executa deja foarte bine. Angajatorul nu mai este dispus să plătească doar pentru cineva care produce un document standard. Va plăti pentru cel care poate verifica rezultatul AI, identifica o eroare de interpretare și înțelege consecințele juridice ale unei recomandări.
Facultățile de Drept trebuie să introducă folosirea critică a instrumentelor AI, procese simulate, stagii reale și interacțiune directă cu spețe și clienți. Judecata juridică nu se formează prin reproducerea teoriei, ci în situații în care o decizie are consecințe.

Absolventul de studii economice sau de business
Slide-urile, analizele preliminare de piață, memo-urile și modelele financiare de bază, adică o mare parte din activitatea clasică a unui analist junior, pot fi generate acum în câteva secunde. Un debutant care pregătește în patru ore o prezentare corectă concurează cu un instrument care o produce aproape instantaneu. Valoarea se mută în afara livrabilului: către formularea întrebării corecte, înțelegerea unei industrii, relația cu clientul, judecata comercială și capacitatea de a susține un punct de vedere.
Pentru acest absolvent, diploma trebuie completată cu experiență practică: un proiect antreprenorial, un proiect cu miză reală, cunoașterea aprofundată a unei industrii și capacitatea de a folosi AI nu doar pentru a genera conținut, ci pentru a analiza, compara și lua decizii.

Absolventul de Politehnică
Cazul inginerilor pare, la prima vedere, mai puțin vulnerabil. Datele arată însă că unele dintre cele mai mari scăderi ale angajărilor de juniori apar chiar în industria software. Scrierea codului după specificații clare, corectarea bug-urilor simple și realizarea testelor unitare sunt activități pe care asistenții AI le pot executa rapid.
Angajatorii caută deja un alt tip de debutant: unul care poate descompune o problemă ambiguă, proiecta un sistem, înțelege arhitectura tehnică și identifica o eroare subtilă într-un cod generat automat. Soluția nu este renunțarea la fundamente, ci aprofundarea lor: structuri de date, sisteme, rețele, arhitectură și proiecte implementate integral. Un inginer trebuie să înțeleagă de ce funcționează un sistem, nu doar să producă o bucată de cod care pare să funcționeze.

România are nevoie de o nouă poartă de intrare în profesii
AI automatizează sarcinile de început de carieră care reprezentau, în realitate, terenul de antrenament al profesioniștilor. Aceasta este adevărata criză. Nu faptul că inteligența artificială va elimina toate joburile, ci faptul că poate elimina traseul prin care un debutant ajungea să ocupe, în timp, un rol senior, consideră Victor Iancu (foto), consultant internațional de strategie și transformare de business, ex-Partener EY-Parthenon și KPMG, doctor în economie.

Absolvenții care vor reuși nu vor fi cei care încearcă să concureze cu algoritmii la viteza de redactare sau procesare, ci cei care dezvoltă ceea ce aceștia nu pot oferi: gândire critică, responsabilitate, capacitatea de a lucra cu oameni și situații ambigue, precum și puncte de vedere formate în contexte cu mize reale. Niciuna dintre aceste calități nu este predată sistematic în universitățile românești.

România nu are nevoie de încă o strategie stufoasă. Are nevoie de câteva schimbări concrete:

• integrarea explicită a instrumentelor AI în predare și evaluare, în locul unor interdicții imposibil de aplicat;
• stagii de practică reale, cu responsabilități, obiective și rezultate măsurabile;
• implicarea angajatorilor în proiectarea ultimilor ani de studiu;
• evaluări care testează judecata, argumentarea și rezolvarea problemelor, nu reproducerea informației.

Generații întregi au învățat meseria la locul de muncă. Acum, tocmai munca prin care începea acest proces dispare. Dacă universitățile și angajatorii nu construiesc împreună o nouă formă de ucenicie, România riscă să producă o generație calificată pe hârtie, dar fără acces real la experiența cerută de piață.
Problema nu este că AI va elimina toate profesiile. Problema este că elimină poarta prin care tinerii accesau aceste profesii. Iar această poartă trebuie reconstruită înainte ca o întreagă generație să rămână blocată în fața ei.