BizRemote: Șoc și groază

Să lucrăm toți de acasă pare scenariu SF, deși sunt câteva sute de angajați care oricum fac asta deja, chiar dacă nu cinci zile din cinci, dar sunt deja obișnuiți cu ZOOM, Skype, Webex și alte sisteme de comunicare la distanță. Și totuși vine momentul în care toți trebuie să facem asta. Nu doar pentru că ne este mai comod, cât pentru binele tuturor.

De Mădălina Uceanu

Recunosc că am fost plăcut surprinsă de reacțiile rapide ale multor companii mari, cu sute de angajați, care miercuri deja lucrau la planurile de urgență și chiar începuseră să trimită acasă oamenii, nu înainte de a se asigura că au toți laptopuri și internet. Mai știu și alte situații în care directorii de resurse umane speră că fix această situație să îi ajute să convingă proprietarii firmelor că totul poate funcționa la fel și de la distanță.  Adevărații eroi ai zilelor noastre însă mi se par cei care nu pot lucra de la distanță, pentru că meseria nu le permite. În afara medicilor și personalului de pe ambulanțe, cei mai expuși dintre noi, mă gândesc și la curieri, oamenii din magazine, farmaciștii, cei care ne asigură buna funcționare a utilităților, în așa fel încât noi ceilalți să putem lucra de acasă. Le sunt recunoscătoare pentru riscurile pe care și le asumă. Și sunt recunoscătoare și managerilor care sunt alături de ei, care trebuie să le organizeze programul și să îi informeze că nu le permite obiectul de activitate să lucreze de acasă. Și ei sunt tot eroii zilelor noastre, nu știu cine ar vrea să fie în locul lor.

Cred însă că această perioadă ne pune în fața unor întrebări pe care le-am evitat de ceva timp: oare au sens toate întâlnirile pe care le stabilim zi de zi, fenomenul de “death by meetings” e des întâlnit, mai ales în mediile în care munca de acasă e frecventă și în afara crizelor, cum este cea actuală. Și încă o întrebare, care cred că stă cumva în mintea tuturor este: oare de ce era necesara atâta alergătură? Dacă stăm strâmb să ne gândim drept, poate nici nu e absolut necesară. Bucureștiul oricum e un oraș care tinde să te copleșească cu ritmul lui, doar după ce petreci puțin timp în afara lui realizezi ce nivel de agitație îți imprimă, uneori fără să îți dai seama.

Cele mai grav afectate însă mi se par businessurile mici, IMM-urile acelea puține și care erau în continuă creștere. Primul calcul făcut săptămâna asta a fost: cu banii existenți cât rezistăm? Și asta dovedește încă o dată că stratul acela subțire de IMM-uri trăia de mult pe “survival mode”, fără prea multe rezerve, cumva de pe o zi pe alta. Însă poate că aceasta este șansa noastră la empatie și la a strânge rândurile, știind că această criză nu ratează pe nimeni, ne lovește pe toți, din plin, în același timp. Toți sperăm să ne ajute și mediul politic, poate, însă cred că mulți dintre noi își construiesc businessul în ciuda lipsei oricărui suport, așa că nu se așteaptă nimeni la minuni, ar fi o surpriză prea plăcută.

Și totuși, marele avantaj este că am văzut foarte mulți oameni care au înțeles gravitatea situației, nevoia de a strânge rândurile și a ne conforma, pentru binele nostru, al tuturor. Și cred că, în câteva săptămâni, toată această criză ne va aduce puțin cu picioarele pe pământ, mai pragmatici, mai aproape de ceea ce contează pentru fiecare dintre noi și mai autentici. Sperăm să fim cât mai mulți și sănătoși, să ne putem bucura de trezirea noastră, a tuturor.

Mădălina Uceanu este Managing Partner la firma de recrutare, executive search și consultanță în resurse umane, CareerAdvisor.

Pentru mai multe știri, informații și sfaturi pentru companii legate de continuitatea businessului în condițiile actualei pandemii COVID-19 accesează secțiunea specială BizRemote.