Ce înseamnă să fii cu adevărat un investitor sustenabil în 2025

Ce înseamnă să fii cu adevărat un investitor sustenabil în 2025

Reading Time: 2 minute

Într-o lume în care termenul „sustenabilitate” a devenit un buzzword suprasaturat, diferența dintre acțiune reală și greenwashing nu a fost niciodată mai clară – sau mai costisitoare. De la rapoarte ESG lucioase care maschează modele de afaceri poluante, până la promisiuni abandonate rapid de CEO-uri din New York și Londra, investitorii inteligenți învață să privească dincolo de sloganuri.

Am stat de vorbă cu Tariq Fancy, ex-BlackRock, actualmente investitor canadian, care a venit la București pentru a participa la SUSTENLANDIA CEO FORUM, organizat de Ambasada Sustenabilității în România și The CSR Agency.

Din interviu am dorit să aflăm cum pot companiile românești să facă sustenabilitate corect și cum se poate investi în acest domeniu.

Ce înseamnă să fii un Investitor Sustenabil?

Pentru mine, înseamnă să investești cu o perspectivă pe termen lung pentru a genera profituri prin susținerea companiilor care creează valoare economică reală, în timp ce abordează provocările sociale și de mediu în nucleul afacerii lor (operațiunile), nu doar vorbesc despre ele (marketing).

Ce trucuri folosesc companiile pentru a fi considerate sustenabile? De ce trebuie să fim atenți?

Companiile iresponsabile au folosit marketingul – afirmații vagi, date selective, idei înșelătoare sau rapoarte ESG lucioase – pentru a părea responsabile fără să schimbe modul în care fac bani cu adevărat. Uită-te întotdeauna la modelul de afaceri de bază, nu la sloganuri, și fii atent la companiile care plasează funcția de CSR sau sustenabilitate sub CMO (director de marketing) în loc de COO (director operațional).

Cum pot companiile românești să evite greenwashing-ul, sau cum îl putem detecta?

România are șansa de a-și construi propria abordare pe termen lung, una adaptată resurselor, oamenilor și industriilor țării. Sfatul meu este să gândiți proaspăt și să evitați copierea cuvintelor la modă din manualele ESG occidentale. Concentrați-vă pe rezultate reale și adesea plictisitoare, dar măsurabile, în sectoare industriale cheie – cum ar fi consumul de energie, reducerea deșeurilor și munca echitabilă, toate verificate independent. Greenwashing-ul apare când vorbăria crește mai repede decât impactul, și mulți directori din New York și Londra s-au făcut de râs cu afirmații îndrăznețe pe care le-au abandonat rapid acum.

Există o modalitate autentică de a integra sustenabilitatea reală într-o companie?

Da, prin integrarea ei în modul în care afacerea concurează și creează valoare. De exemplu, prin prognoze avansate ale cererii și lanțuri de aprovizionare eficiente pentru a reduce risipa. Trebuie să creeze valoare reală pentru afaceri, cum ar fi îmbunătățirea eficienței și reducerea costurilor, în loc să servească doar ca un strat de PR deasupra unei afaceri neschimbate.

Ar trebui guvernul să fie implicat în sustenabilitate și cum?

Da, dar contează cum. Nu vrem guverne care încearcă să inoveze și să producă o mulțime de lucruri noi ele însele – sectorul privat este clar mult mai bun la asta. Dar sectorul privat are nevoie de parametri în care să opereze, așa cum jucătorii într-un sport competitiv au nevoie de reguli clare, și guvernele pot ajuta prin reguli clare și consistente care recompensează impactul pozitiv real asupra societății (cum ar fi inovațiile în eficiența energetică) și pedepsesc daunele asupra societății (cum ar fi poluarea). Acest lucru va permite companiilor oneste să concureze corect cu cele care poluează sau exploatează pentru a obține un avantaj pe termen scurt. Piețele competitive sunt în general ca sporturile competitive, unde guvernul joacă rolul de arbitru: deci, deși nu vrem arbitri care să execute lovituri de pedeapsă, pentru că asta e treaba jucătorilor, avem totuși nevoie de arbitri independenți în care să avem toți încredere pentru a stabili reguli clare și a semnala faulturile.