Finanțe Interviuri

Ciprian Dascălu, BCR: Revenire în ritmul vaccinării

10/03/2021 9 min read

Ciprian Dascălu, BCR: Revenire în ritmul vaccinării

Reading Time: 9 minute

Revenirea economică depinde de vaccinare și de cât de gradual va fi eliminat suportul guvernamental pentru atenuarea efectelor pandemiei. Băncile au susținut economia, dar sectorul bancar este ciclic și totul depinde de cum va porni motorul cererii. Cu alte cuvinte, spune Ciprian Dascălu, economist-șef și director de cercetare la BCR, consumatorul învârte motorul cererii până la urmă. 

Cum găsește începutul celui de-al doilea an al pandemiei economia României? Care sunt punctele tari?

În România avem o cotracție economică în linie cu ce se întâmplă în Europa Centrală și de Est. Nimeni nu anticipa anul trecut o asemenea schimbare semnificativă în ipotezele macro, la începutul pandemiei era o plajă foarte largă de estimări și multe erau spre o contracție economică de -10%. Într-un fel, faptul că în România contribuția serviciilor la formarea PIB este mai mică decât în țările din Vestul Europei a ajutat. Nu depindem de turism și HoReCa atât de mult ca alte țări ale căror economii se bazează pe aceste sectoare, cum ar fi Grecia, Croația, Italia, Spania. Am reușit să trecem destul de bine prin această criză.

Evident, cele aproape două luni cât în industria manufacturieră am avut un lockdown complet, sincronizat în toată Europa, nu au mai fost recuperate. Dacă ne uităm la rezultatele din 2020, industria este la -9,2% față de 2019.

Oricum, per total, populația și companiile par mult mai pregătite decât la criza precedentă. În trimestrul IV, în România efectul pandemiei pare să fie atenuat destul de mult față de ce vedem în alte țări din regiunea ECE și mă gândesc aici în special la Cehia, care a fost nevoită să vină cu măsuri mult mai stricte. Când te întâlnești cu un asemenea șoc de ofertă semnificativ și neprevăzut este momentul când trebuie să vii cu cheluieli guvernamentale suplimentare – de la ajutoare până la investiții, măsuri pe care le-am văzut și în România. Per total, acestea au fost bine targetate și au avut un efect pozitiv asupra economiei. Din păcate, când pandemia va fi undeva în spatele nostru, vom avea în continuare constrângeri. Chiar dacă România a reușit să negocieze un pachet substanțial de fonduri – granturi și împrumuturi sub programul de revenire economică al UE, Next Generation, va fi nevoie de cofinanțare.

Care sunt riscurile, ce indicatori ar trebui urmăriți mai cu atenție?

Din păcate, criza ne-a prins într-un moment mai defavorabil – cu deficitele gemene cele mai ridicate din regiune, în special deficitul bugetar, care a fost motorul deficitului extern. Deficitul bugetar pe cash era de -4,6% din PIB în 2019 și structura cheltuielilor bugetare foarte rigidă – undeva la 95% din veniturile fiscale și contribuțiile sociale merg pe cheltuieli cu salarii și pensii. Dacă adăugăm alte cheltuieli care trebuie plătite, cum ar fi cheltuielile cu dobânzile, ajungem undeva la 100%. Din această perspectivă, pentru a asigura un stimul fiscal viitor pentru o revenire cât mai rapidă a economiei și mai echilibrată și pentru a asigura surse de cofinanțare pentru fondurile europene, este necesară o rebalansare a structurii cheltuielilor fiscale. Deși în acest moment, cât ne confruntăm cu acest șoc pandemic, o astfel de rebalansare nu este atât de oportună.

Din perspectiva deficitului extern, mare parte este determinat de consumul public, de cheltuielile generoase din ultimii ani din partea sectorului public. Alte țări au avut politici mai echilibrate – Polonia, avea deficit fiscal pe 0 înainte de criză, Cehia chiar surplus. Dacă ne uităm la cum a reacționat balanța comercială în timpul crizei în alte țări, Polonia a trecut pe surplus de cont curent, exporturile nu au scăzut așa mult precum importurile, dar în România, din păcate, s-a întâmplat contrariul. Per total, deși am avut un șoc de creștere economică semnificativ – de la o creștere de 4,1% la o contracție de circa 5%, acest lucru nu s-a văzut într-o ajustare semnificativă a deficitului extern, ceea ce sugerează că sunt și probleme structurale, legate inclusiv de competitivitate externă.

Ciprian Dascălu, economist-șef și director de cercetare, BCR: „Am făcut și o estimare: o lună întreagă de lockdown, cum a fost aprilie 2020, sustrage dintr-o creștere economică pe tot anul undeva la 1,2 puncte procentuale.”

Cât optimism injectează vaccinul în economia românească, ce estimări aveți pentru perioada următoare?

Revenirea economică, ca să citez din autori mai inspirați, va fi “vaccine shaped recovery”, adică va depinde și de implementarea vaccinului, care nu doar că va reporni anumite sectoare ale economiei, ci va da și încredere consumatorului, în general. Rămâne de văzut cum va fi tranziția de la programul de suport din partea guvernului și din partea băncilor centrale, la nivel global. Există riscul ca băncile centrale să se teamă mult prea repede de inflație, revenirea economică să fie doar într-un stadiu incipient și să o încetinească și, implicit, să ducă la o corecție a burselor și a încrederii consumatorilor. Trebuie avută în vedere o balansare, pentru că există riscul ca acest stimul să rămână o perioadă prea lungă și să ducă la anumite bule speculative.

În România, dar și global, vor fi schimbări pe piața forței de muncă – modul de lucru de acasă va deveni destul de important, cred că va exista o flexibilitate destul de mare. Dacă ne gândim la cheltuielile pe care un angajat le face acasă față de birou de la combustibil sau transportul până la muncă, mâncarea comandată, cafea – parte din acest lanț va fi afectată permanent. Chiar dacă unele companii au trecut la livrari, e clar că se va pierde o parte din business și o parte din joburi vor fi într-un fel sau altul pierdute și aici ar trebui intervenit cu programe de reconversie profesională pentru a atenua șocul. Dacă ne referim la alte tipuri de servicii, va interveni automatizarea. Șocul a fost destul de mare și încă avem suportul guvernamental pentru aceste joburi cam în toate țările din Europa. Probabil că pe măsură ce acest suport guvernamental va fi gradual eliminat vom vedea schimbări în piața forței de muncă. Aceste schimbări ar trebui preîntâmpinate prin programe guvenamentale de reconversie profesională.

Șocul pandemic a accelerat unele schimbări care se produceau oricum în industrii care angajează forță de muncă slab calificată și toată această automatizare se va simți la un moment dat pe piața forței de muncă și va trage în jos potențialul de creștere pe termen mediu și lung. Economia produce bunuri și servicii, dar ținta finală este consumatorul iar produsele și serviciile trebuie să se adapteze la ce cere consumatorul. Dacă acesta vrea să interacționeze online cu banca, banca trebuie să se adapteze, altfel pierde profit, cotă de piață. Preferința consumatorului pentru mașini electrice și grija pentru mediul înconjurător este impulsionată și de politicile guvernamentale și subvenții le pentru mașini eco friendly. Iar companiile care anticipează cel mai bine schimbările de comportament ale consumatorului tind, cel puțin la începutul noului ciclu, să aibă de câștigat.

Ce prognoză aveți pentru creșterea economică?

Dintre cei care raportează la sondajul Bloomberg, avem a doua cel mai pesimistă prognoză privind creșterea economică – de 2,7% pentru acest an*, în contextul în care ne așteptăm ca în a doua parte a anului să vedem o ajustare pe piața forței de muncă. Mare parte din investițiile cu fonduri europene vor veni în a doua parte a anului, iar efectul lor se va vedea mai degrabă în creșterea economică din 2022. Mediana sondajului Bloomberg pentru creșterea economică de anul acesta este de 4%.

Depinde foarte mult de trimestrul IV – avem un efect statistic (Carry-Over Effect) dacă trimestrul IV din 2020 iese mai bine decât am anticipat, atunci împinge toată seria statistică în sus și creșterea economică va fi mai mare. Dar deocamdată prognoza este 2,7%, pentru că restricțiile sanitare vor persista în economie, fie că ne referim la cele oficiale, fie la faptul că nu are consumatorul încredere.

Am făcut și o estimare, o lună întreagă de lockdown, cum a fost aprilie 2020, sustrage dintr-o creștere pe tot anul undeva la 1,2 puncte procentuale.

(*interviul a fost făcut înainte ca INS să anunțe datele privind trimestul IV n.r.)

Deci o lună de lockdown ne-a costat în 2020 circa 1,2 puncte procentuale din creșterea economică?

Da, o lună cum a fost aprilie 2020. Estimarea pentru creșterea economică de anul trecut este -5,2%, iar dacă aprilie ar fi fost o lună normală, în loc de -5,2%  am fi avut -4%. O lună în plus ar dus la -6,4%. Costul economic al lockdown-ului a devenit deja destul de mare, guvernele peste tot în Europa sunt ceva mai pregătite. Există inclusiv ofertă de bunuri necesare cum ar fi măști, dezinfectanți și există un trade off.

Pentru anul viitor, prognoza de creștere economică este de 4,5%, chiar mai puternică, ca urmare a intrărilor de fonduri europene.

Cum vedeți evoluția inflației?

Singura prognoză divergentă cu BNR este la inflația de bază, unde banca centrală o vede scăzând spre 2%, iar noi o vedem ceva mai persistentă, în jur de 3%. Prognoza de final de an este o rată a inflației de 3,1%, cu o inflație medie în jur de 3%. Pe orizontul de doi ani, rata inflației va rămâne în intervalul țintă al BNR și în prognoza noastră, probabil în jumătatea superioară a intervalului, între 2,5 și 3,5%. Din perspectiva cursului de schimb vedem în continuare o depreciere foarte graduală, undeva la 2 – 3 puncte procentuale pe an.

Depinde foarte mult de cum își va reveni cererea, deocamdată pare că își va reveni într-o formă care seamănă logo-ul Nike – Swoosh. Deci din perspectiva cererii nu ar trebui să avem presiuni inflaționiste importante. Legat de cererea globală, nu pare să fie o creștere rapidă din perspectiva prețurilor la materii prime.

Sprijinul guvernamental pentru companii a venit prin bănci, spre exemplu prin IMM Invest, cum vedeți evoluția sistemului bancar local? Pot băncile să fie motorul care să repornească economia?

Dat fiind spațiul fiscal redus, guvernul a reușit să vină cu măsuri alternative, care până acum s-au dovedit eficiente, dacă ne uităm la evoluția creditului neguvernamental către companii.

Prin aceste scheme de garanții, avem de-a face cu contingent liabilities – datorii care depind de un eveniment viitor, adică devine datorie publică în momentul în care creditul intră în default. Deci nu intră în datoria publică curentă, nu intră în deficitul bugetar, practic este o schemă de ajutor prin care îți faci underwriting. Prima Casă, spre exemplu, este contingent liabilities – default-ul este extrem de mic, rata este spre 0, parte din el poate fi recuperat din garanție, dar dacă se întâmplă evenimentul devine datorie publică.

Guvernul a făcut leverage (“efect de levier” s-ar traduce în limba română) cu sectorul bancar, care a intrat foarte bine pregătit în criză. Avem un raport credite/depozite undeva la 70%, deci lichiditate foarte bună și indicatorii de adecvare a capitalului undeva la 20%. A fost un leverage cu sectorul bancar, iar sectorul bancar a avut toate resursele și de lichiditate și de capital să participe.

Sectorul bancar este cel mai ciclic din economie, depinde foarte mult de cum merge economia. Cred că va susține în continuare economia, dar totul va depinde și de cum va porni motorul cererii, care se învârte în jurul consumatorului. Cu alte cuvinte, consumatorul învârte motorul cererii până la urmă.

Depide de restricțiile impuse sau autoimpuse de mișcare, de încrederea în perspective și aici mă gândesc nu doar la încrederea în perspectiva economiei, ci și a job-ului. La un moment dat, o parte din consumatori s-ar putea să aibă și un șoc legat de locul de muncă. Nu va fi atât de mare în România și în ECE, pentru că înaintea acestei crizei piața forței de muncă era foarte restrictivă, exista un deficit destul de mare de job-uri. Pe de altă parte, această criză va conduce la o redundanță a job-urilor care necesită o calificare mai scăzută și o cerere mai mare pentru locurile de muncă mai calificate. Din această perspectivă, dacă ne uităm la statistici, România vinde forță de muncă ieftină – fie că pleacă românii afară, fie vin companiile aici atrase de costul scăzut al forției de muncă. Sistemul de educație nu a fost pregătit să facă o schimbare de la job-uri cu o calificare scăzută la cele care necesită aptitudini cu totul diferite. Un studiu al institutului Bruegel arată că 62% dintre locurile de muncă din România sunt în pericol să dispară din cauza automatizării activităţilor și există riscul ca aceste joburi să nu fie automatizate în România, ci în altă parte, pentru că această criză arată că serviciile sunt foarte remote.

Care sunt principalele vulnerabilități ale sistemului bancar românesc?

Principala provocare este legată de revenirea economiei. Deși toată lumea face calcule, este greu de anticipat cum se vor comporta anumite businessuri în momentul în care se va retrage sprijinul guvernamental.

Vă referiți la încheierea moratoriilor de amânare a ratelor

Din perspectiva persoanelor fizice, pentru că vorbeam de joburile cu o calificare mai scăzută și au o remunerație sub medie, de obicei expunerea de creditare pe acest tip de clienți nu pare ridicată, deci nu aș vedea un șoc atât de mare. Cel puțin ca volum, șocul pe piața forței de muncă va avea un impact mai redus. În cazul companiilor este de văzut cât din ajutorul de stat a fost folosit într-un mod mai oportunist de anumite companii și câte companii chiar au avut nevoie.

Această criză a adus o schimbare semnificativă în tot peisajul – de la cererea consumatorului care modelează planul de afaceri al companiilor, la modul cum companiile își vor adapta planurile de afaceri la noua realitate economică, inclusiv din perspectiva costurilor.

Schimbările s-au întâmplat fast forward, pentru că vorbim de automatizare sau de schimbarea generațională – generația celor care intră în piața forței de muncă, devin salariați și au bani de cheltuit au alt comportament decât cei care intrau pe piața muncii acum 20 de ani. Companiile depind de modul cum se adaptează la aceste schimbări de comportament al consumatorului, iar retragerea subvențiilor, a programelor de sprijin guvernamental, cel puțin pe termen scurt, va crea niște valuri.

Interviul a fost inițial publicat în Biz nr. 351 (1 martie – 31 martie 2021). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, abonați-vă aici.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole pe aceeași temă