Cum ajung noile tehnologii de iluminat LED Lyset din fabrica din China, în România

Cum ajung noile tehnologii de iluminat LED Lyset din fabrica din China, în România

Reading Time: 10 minute

Cum vedem, de fapt, obiectele dintr-o casă? Cât din felul în care percepem textura unei canapele, lemnul ales cu grijă pentru obiectele de mobilier, un tablou sau chiar culorile unei încăperi ține de lumina în care sunt așezate? Pentru Carmen și Alexandru Boangher, fondatorii Lyset și producători de corpuri de iluminat, întrebările acestea au ajuns să fie parte din fiecare etapă a dezvoltării unui produs. Cei doi povestesc despre diferențele pe care le poate face o lumină bine aleasă, despre partea de tehnologie corectă care schimbă subtil culorile și materialele pe care le vedem și despre motivul pentru care investiția într-un mobilier sau într-un finisaj de calitate își poate pierde din efect atunci când lumina nu îl pune în valoare.

În acest interviu ei vorbesc și despre ce nu se vede din produsul finit: drumurile în China, zilele petrecute în fabrici, testarea prototipurilor, discuțiile cu inginerii și furnizorii de LED-uri și optică și încercarea de a controla cât mai mult din procesul de producție. Carmen și Alexandru Boangher detaliază, de asemenea, care sunt provocările cu care se confruntă piața din toamna lui 2026 și vorbesc despre decizia de a nu face compromisuri în privința calității, chiar într-un context în care costurile, stocurile și cererea îi obligă pe producători să fie mai atenți la fiecare investiție.

1. Lyset este unul dintre brandurile românești care a dus dezvoltarea corpurilor de iluminat către specificații precum CRI 97, evaluare TM-30 și soluții dezvoltate pentru un nivel foarte redus de orbire, inclusiv UGR sub 10. De unde a pornit direcția aceasta și cât a durat până ați ajuns la un produs care livrează constant acești parametri?

De la început ne-am dorit ca Lyset să poată concura, în timp, cu branduri importante din piața europeană. La început, evident, nu eram acolo. Aveam produse cu specificații bune, eram foarte atenți la design și la calitatea construcției, dar pe măsură ce am crescut, am înțeles că nu este suficient.

În urmă cu aproximativ un an și jumătate am început să privim lucrurile mult mai serios din punct de vedere tehnic. Contextul economic a contat și el. Când piața devine mai prudentă, diferența dintre branduri trebuie să fie mult mai clară. Nu mai este suficient să ai un produs frumos. Așa am început să lucrăm la o generație de produse cu CRI foarte ridicat, R9 foarte bun, control mai bun al culorii, optică mai precisă și confort vizual mult mai bun.

Pentru prima serie, procesul efectiv de dezvoltare și testare a durat aproximativ șase luni. Și pentru noi „am ajuns la CRI 97” nu înseamnă că am măsurat un prototip care a avut o singură dată valoarea aceasta. Important este ca rezultatul să fie repetabil și să rămână acolo când produsul este complet, cu LED, driver, lentilă, reflector și toate celelalte componente.

• Câtă documentare a fost în spatele acestei dezvoltări? Ați urmat cursuri sau specializări, ați lucrat cu ingineri și specialiști din domeniu? Ce a trebuit să învățați voi, ca fondatori, pentru a putea lua astfel de decizii tehnice?

Niciunul dintre noi nu are pregătire academică în inginerie sau lighting design și cred că tocmai de aceea, la început, cea mai mare provocare a fost să aflăm ce trebuie să învățăm. Nu a existat un curs care să ne dea o rețetă. Am învățat cele mai multe aspecte și informații discutând direct cu ingineri care lucrează exclusiv în iluminat, cu fabrici, producători de componente și laboratoare de testare.

La început te uiți la lucruri destul de simple: putere, lumeni, CRI. După aceea, începi să înțelegi că în spatele unui corp bun sunt mult mai multe variabile. Am ajuns să discutăm despre R9, TM-30, Duv, consistența culorii, temperatură, eficiența sistemului, curentul la care este alimentat LED-ul, dimensiunea suprafeței emisive, geometria reflectorului, lentile, controlul spill light sau poziția exactă a sursei. Am studiat rapoarte fotometrice, teste de laborator, fișe tehnice ale producătorilor de LED-uri și optică și, probabil cel mai important, am început să punem mult mai multe întrebări.

Astăzi putem avea o discuție complet diferită cu un inginer față de cea pe care o aveam acum trei sau patru ani. Nu vrem să îi înlocuim pe specialiști, dar trebuie să știm suficient încât să putem lua deciziile corecte pentru produs.

• Spuneți că ați testat numeroase cipuri LED și tipuri de optică până ați ajuns la rezultatele actuale. Care au fost cele mai dificile teste și ce v-a surprins în proces? A existat vreun moment în care soluția care părea bună pe hârtie nu a funcționat în produsul real?

De foarte multe ori. Una dintre lecțiile importante a fost că un LED foarte bun nu garantează automat un corp de iluminat foarte bun. Poți avea pe hârtie un LED cu CRI 97, dar rezultatul final depinde de temperatura la care lucrează, curent, driver, lentilă, reflector și chiar de finisajele din interiorul corpului. Am testat mai multe generații de LED-uri și foarte multe combinații de optică până am găsit variantele care ne-au mulțumit.

La unul dintre testele finale, de exemplu, am ajuns la aproximativ 630 lm la doar 7 W, cu CRI 97,4 și R9 97. Pentru noi, rezultatul a fost foarte bun tocmai pentru că am reușit să păstrăm o eficiență ridicată chiar și la un CRI atât de mare. Am avut însă și situații exact inverse. Am vrut să păstrăm un corp foarte compact și să folosim o optică extrem de mică. Estetic arăta foarte bine, dar fasciculul nu era suficient de precis pentru standardul la care voiam să ajungem. În loc să forțăm produsul doar pentru că desenul ne plăcea, am acceptat că trebuie să modificăm construcția.

Este probabil una dintre cele mai importante schimbări din modul în care dezvoltăm astăzi: efectul luminii are ultimul cuvânt.

• Cât de des v-ați lovit de eșecuri în etapa de producție? Puteți da un exemplu de prototip care a trebuit practic regândit și să ne spuneți cum ați găsit soluția?

Destul de des, iar acum nici nu le mai considerăm neapărat eșecuri. Sunt parte din proces. Am avut prototipuri care arătau foarte bine, dar în care sursa de lumină era prea vizibilă. Am avut optici care produceau un fascicul bun în centru, dar aveau spill light. Am avut finisaje negre care păreau foarte mate în mână, dar care, odată iluminate, reflectau suficient cât să afecteze senzația aceea de „dark light” pe care o căutam.

În astfel de situații modificăm inclusiv lucruri care pentru client par nesemnificative: poziția LED-ului cu câțiva milimetri, adâncimea reflectorului, unghiul conului interior, materialul sau coating-ul unei componente.

Un alt exemplu este tendința către corpuri de iluminat tot mai mici. Există tentația de a reduce dimensiunile cât mai mult, pentru că arhitectural rezultatul este foarte frumos. Dar la un moment dat fizica îți pune o limită. Dacă reduci prea mult optica și vrei în același timp flux mare, fascicul precis și confort vizual foarte bun, trebuie să faci compromisuri.

• Mergeți personal în fabricile partenere din China pentru validarea prototipurilor și controlul producției. Ce înseamnă, de fapt, o astfel de etapă și cât de mult se schimbă produsul între primul prototip și varianta finală?

Foarte mult. Noi nu mergem în fabrică doar pentru a vedea linia de producție. În perioadele de dezvoltare putem petrece zile întregi între inginerie, prototipare, furnizorii de LED-uri și optică și testare. Testăm produsul în mai multe configurații, comparăm variantele, schimbăm optica atunci când este nevoie, analizăm fasciculul, comportamentul la dimming, temperatura de funcționare și, în final, verificăm rezultatele prin măsurători.

Dincolo de măsurători, urmărim și detalii care nu apar într-o fișă tehnică: precizia mecanică a componentelor, calitatea îmbinărilor, uniformitatea finisajelor, consistența culorilor și modul în care sursa de lumină rămâne controlată din diferite unghiuri de vizualizare. Sunt detalii mici, dar care fac diferența între un produs corect și unul bine construit. Uneori primul prototip și produsul final seamănă foarte mult. Alteori păstrăm doar ideea inițială și schimbăm aproape tot ce este în interior. Implicarea aceasta directă a devenit foarte importantă pentru noi pentru că Lyset nu vrea să funcționeze ca un importator care selectează produse dintr-un catalog. Direcția în care mergem este să controlăm din ce în ce mai mult produsul pe care îl punem în piață.

• CRI 97 sună foarte bine tehnic, dar pentru client poate fi o noțiune abstractă. Cum se vede diferența dintre o lumină cu CRI 80 și una cu CRI 97 într-un spațiu real?

Cel mai simplu se vede pe lucrurile pe care le cunoaștem deja foarte bine. Pielea este un exemplu foarte bun. Sub o lumină slabă din punct de vedere al redării culorilor, tonurile pielii pot deveni ușor cenușii sau lipsite de viață. La fel se întâmplă cu lemnul. Ai ales un furnir de nuc pentru toate variațiile lui de maro, roșcat și auriu, iar sub o lumină cu redare slabă o parte dintre nuanțele acestea pur și simplu dispar. Se vede foarte bine și pe textile, piatră naturală, tablouri, flori, mâncare sau obiecte cu roșu intens. Nu înseamnă că intri într-o cameră cu CRI 80 și spui imediat „aici este CRI 80”. Diferența este mai subtilă. Dar într-un spațiu iluminat corect, materialele par mai bogate, pielea mai naturală, culorile mai apropiate de ceea ce vezi la lumină naturală.

Pentru un proiect în care s-au investit foarte mult timp și bani în alegerea materialelor, ni se pare paradoxal să economisești tocmai la lumina prin care vei vedea acele materiale în fiecare seară.

• Ați ales să combinați un CRI >95 cu evaluarea complementară TM-30 și cu un UGR foarte mic. Cum se completează acești trei parametri și de ce este important ca ei să fie urmăriți împreună atunci când vorbim despre calitatea luminii?

Pentru că CRI-ul este un indicator util, dar nu spune întreaga poveste despre calitatea luminii. El se bazează pe un număr limitat de culori de referință și calculează, în esență, o valoare medie. Asta înseamnă că un corp de iluminat poate avea CRI 97, dar să redea mai puțin fidel anumite nuanțe importante. De exemplu, poate reproduce foarte bine majoritatea culorilor, dar să redea slab roșul, tonurile pielii sau anumite nuanțe de lemn și textile.

De aceea, CRI-ul nu trebuie privit izolat. Este important să verificăm și valoarea R9, care arată cât de bine sunt redate nuanțele de roșu și care nu este inclusă în calculul CRI-ului standard, R1-R8.

TM-30 merge mult mai departe și ne oferă o imagine mai completă asupra felului în care sunt reproduse culorile, prin indicatori precum Rf și Rg și prin modul în care diferitele zone cromatice sunt redate. Dar poți avea o lumină excelentă din punct de vedere cromatic și care să fie neplăcută vizual dacă sursa te orbește. Aici intervine controlul glare-ului și proiectarea optică.

Pentru noi sunt trei lucruri diferite care trebuie să funcționeze împreună: să vezi corect culorile, lumina să ajungă precis acolo unde este nevoie și corpul să nu devină el însuși un element deranjant în câmpul vizual. Poți avea CRI 97 și totuși un corp de iluminat prost. Tocmai asta încercăm să explicăm tot mai mult.

• Astfel de specificații sunt asociate mai ales cu muzee, galerii sau proiecte unde lumina este critică. De ce ar trebui să ajungă același tip de iluminat și în locuințe? Și ce rol are reglarea luminii în funcție de momentul zilei?

Pentru că în propria casă petrecem, de fapt, enorm de mult timp sub lumină artificială. Într-un muzeu considerăm firesc să avem grijă ca o pictură să fie redată corect. Dar acasă investim în piatră naturală, lemn, mobilier, artă, textile și obiecte pe care vrem să le vedem exact așa cum le-am ales. Noi credem că iluminatul rezidențial se va apropia din ce în ce mai mult de standardele pe care până acum le vedeam numai în proiectele galeriilor de artă. Și următorul pas este controlul. Nu avem nevoie de aceeași cantitate de lumină când lucrăm la ora 11 dimineața și când stăm la masă la ora 9 seara. Prin dimming, scene și, acolo unde proiectul o permite, controlul temperaturii de culoare, poți adapta foarte mult atmosfera unui spațiu fără să modifici nimic fizic în el. Un proiect bun de iluminat nu mai înseamnă doar unde pui spoturile. Înseamnă ce lumină ai, câtă ai și când o folosești.

• Ați investit aproximativ 50.000 de euro în ultimii ani în dezvoltarea tehnologiei și produselor. Ce ați învățat despre piață în urma acestei investiții?

În primul rând, că tehnologia singură nu vinde un produs. Poți să vii cu CRI 97, R9 97, UGR foarte mic și o optică extraordinară. Dacă nu îi explici arhitectului sau clientului ce schimbă toate aceste lucruri în proiectul lui, rămân niște cifre într-un PDF. Așa că o parte foarte importantă din ce facem acum este educația. A doua lecție este că nu poți construi un brand premium doar prin selecție. Trebuie să intri în produs. Trebuie să testezi, să refuzi, să refaci și uneori să cheltuiești bani pe variante care nu vor ajunge niciodată la vânzare. Și am mai învățat ceva: consistența este poate mai importantă decât recordurile tehnice. Nu vrem să avem un singur produs spectaculos cu CRI 97. Direcția este ca cea mai mare parte a portofoliului Lyset să treacă de CRI 95 și să existe aceeași logică de performanță de la o familie de produse la alta.

Investiția aceasta ne-a schimbat practic și modul în care facem marketing, relația cu fabricile, și controlul de calitate.

• Intrați într-o toamnă în care există mai multă prudență și presiune pe bugete. Cum vedeți toamna lui 2026 și ce provocări anticipați pentru Lyset? Există investiții pe care le-ați amâna?

Simțim și noi mai multă prudență. Proiectele există, dar deciziile se iau mai greu și există o atenție mult mai mare la buget. Pentru noi, provocarea este să nu răspundem acestei perioade prin scăderea calității. Ar fi cea mai simplă soluție și probabil cea mai greșită.

Fiind un model de business cu stocuri, vrem să avem disponibilitate foarte bună pentru produsele importante, fără să blocăm capital în sute de configurații finite care se mișcă lent. De aceea lucrăm inclusiv cu stocuri de componente și produse semifabricate care pot fi configurate mult mai repede în funcție de comandă.

Transportul este o altă provocare. Avem perioade în care, pentru a respecta termene foarte scurte, apelăm prea mult la transport aerian, ceea ce este foarte costisitor. Încercăm să planificăm mai bine producția, să consolidăm transporturile și să păstrăm soluțiile foarte rapide pentru situațiile în care aceste aspecte sunt într-adevăr necesare. Dacă ar fi să amânăm ceva în perioada aceasta incertă, probabil am amâna o lansare de produs construită doar în jurul unui hype estetic sau o investiție care nu aduce o îmbunătățire reală produsului ori experienței clientului.

Nu am amâna însă dezvoltarea tehnică. Tocmai, într-o piață mai dificilă noi credem că diferențierea devine și mai importantă.

• Aveți deja experiența unor proiecte complexe, precum Swissôtel Poiana Brașov, și vreți să creșteți componenta B2B. Ce tip de proiecte vreți să atrageți în perioada următoare?

Ne interesează tot mai mult proiectele în care lumina chiar trebuie proiectată, nu doar cumpărată. Hospitality-ul este foarte important pentru noi: hoteluri, restaurante și proiecte de wellness. Vedem potențial și în retail premium, office, galerii și, bineînțeles, în zona rezidențială high-end. În astfel de proiecte încep să conteze exact lucrurile în care am investit: controlul glare-ului, fidelitatea culorilor, optica, posibilitatea de control DALI sau alte sisteme smart și capacitatea de a adapta produsul. Swissôtel Poiana Brașov a fost important și pentru că ne-a arătat diferența dintre a livra niște corpuri și a gestiona cerințele unui proiect complex.

Pe termen lung vrem ca Lyset să intre în proiect încă din faza de proiectare, împreună cu arhitectul și lighting designerul, nu în ultima etapă, când alegerea corpului este dictată doar de dimensiunea disponibilă, nu de performanța lui reală în iluminarea spațiului. Acolo credem că putem aduce cea mai multă valoare.

• Următoarea etapă presupune extinderea rețelei de showroomuri, inclusiv la Cluj, dar și consolidarea prezenței în Bulgaria, Cehia ,Republica Moldova și Irlanda. Care dintre aceste piețe vi se pare cea mai promițătoare și ce trebuie să schimbe Lyset pentru a concura într-o piață europeană mai matură?

Dintre piețele pe care le urmărim, Cehia ni se pare probabil cea mai interesantă din perspectiva maturității pieței și a apetitului pentru produse bine proiectate tehnic. Este însă și o piață în care concurența este mai puternică, iar așteptările arhitecților și designerilor sunt mai ridicate.

Bulgaria și Republica Moldova sunt interesante prin proximitate și prin faptul că putem construi mai ușor relații comerciale și logistice, iar Irlanda ne atrage prin puterea de cumpărare și printr-o piață deja obișnuită cu produse premium.

Pentru noi, însă, internaționalizarea nu înseamnă doar să găsim distribuitori și să traducem un catalog. Ca să concurăm într-o piață europeană mai matură trebuie să fim foarte buni pe tot parcursul procesului: documentație tehnică, fotometrii, certificări, mostre, suport pentru proiectare, disponibilitate și termene de livrare predictibile.

Cred că aici este și provocarea reală pentru Lyset în următorii ani: produsul trebuie să fie suficient de bun încât să fie comparat direct cu branduri europene consacrate, iar serviciul din jurul lui trebuie să fie la același nivel. Nu vrem să intrăm într-o piață nouă doar prin preț. Vrem să intrăm prin performanța produsului, flexibilitate și capacitatea de a răspunde rapid unui proiect.