Cum schimbă Inteligența Artificială piața muncii din România

Cum schimbă Inteligența Artificială piața muncii din România

Reading Time: 4 minute

Timp de mulți ani, piața muncii din România a părut extrem de rezilientă: ocuparea forței de muncă a crescut, salariile au avansat rapid, iar șomajul a rămas scăzut. Acest lucru a fost susținut de consum, alimentat de expansiunea fiscală, creșterea salariilor și accesul larg la credit. Însă acest model de creștere își atinge acum limitele.

În ultimul an, peisajul macroeconomic al României s-a schimbat rapid. Creșterea economică, anterior susținută de consum, este acum limitată de consolidarea fiscală, cererea internă mai slabă și o piață a muncii în răcire. Deși o parte din această ajustare reflectă ciclul economic, încetinirea indică și o schimbare structurală mai profundă: companiile se bazează tot mai mult pe automatizare și inteligență artificială pentru a crește productivitatea. Ca urmare, viitoarele reveniri economice ar putea genera o producție mai mare fără o creștere corespunzătoare a ocupării forței de muncă, se arată într-o analiză realizată de ING.

Presiunea macroeconomică

România a încheiat anul 2025 într-o poziție dificilă. PIB-ul din trimestrul al patrulea a scăzut puternic față de trimestrul al treilea, cu 1,9%, împingând economia într-o recesiune tehnică. Creșterea pe întreg anul a fost de doar 0,6%, după un alt an slab în 2024, când România a intrat de asemenea în recesiune tehnică și a crescut cu doar 0,9%.

Principalul factor negativ a fost consumul privat – motorul creșterii timp de peste un deceniu. Creșterea salariilor, pensiilor și expansiunea puternică a creditării au susținut mult timp cheltuielile gospodăriilor, în ciuda unei productivități reduse. Însă, odată cu deficitul bugetar depășind 9,0% din PIB în 2024, consolidarea fiscală a devenit inevitabilă. Guvernul a răspuns printr-un pachet semnificativ de creșteri de taxe și control al cheltuielilor. Taxele mai mari s-au reflectat direct în prețuri, împingând inflația din nou aproape de două cifre. În același timp, înghețarea salariilor și creșterea costurilor au redus veniturile reale disponibile. Rezultatul a fost un mediu de afaceri mai precaut, în care investițiile și angajările sunt influențate tot mai mult de presiunile asupra costurilor și de nevoia de reziliență. Datele din retail confirmă presiunea: volumele de vânzări au scăzut în a doua jumătate a anului trecut, iar sondajele privind încrederea consumatorilor indică o retragere generalizată.

Această ajustare este probabil să continue în 2026, când estimăm o creștere economică de doar 0,6%. O revenire mai solidă, de aproximativ 2,8%, este probabilă în 2027, pe fondul scăderii inflației, relaxării politicii monetare și materializării proiectelor finanțate de UE. Totuși, chiar și cu un PIB mai mare, crearea de locuri de muncă ar putea să nu mai urmeze tiparele din trecut.

Semnale divergente pe piața muncii

Datele arată deja o deteriorare a pieței muncii. Numărul total de angajați a scăzut de la vârful atins la începutul lui 2025, coborând de la un record de 5,18 milioane în martie la 5,12 milioane în decembrie. Rata locurilor de muncă vacante este de doar 0,6%, una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Angajările s-au mutat în principal de la expansiune la înlocuire, companiile concentrându-se pe ocuparea pozițiilor esențiale și limitând crearea netă de locuri de muncă.

Rata șomajului rămâne stabilă, în jur de 6,0%, însă această stabilitate ascunde probleme structurale mai profunde. Populația activă continuă să scadă din cauza natalității reduse și a emigrării persistente, ceea ce diminuează presiunea asupra șomajului. În același timp, o parte dintre lucrătorii disponibilizați devin inactivi sau trec în economia informală ori în migrație sezonieră, în loc să se înregistreze ca șomeri. În 2024, sectorul public a absorbit temporar forță de muncă, însă consolidarea fiscală a eliminat acest tampon.

Tendințele sectoriale confirmă imaginea generală

Industria prelucrătoare rămâne sub presiune semnificativă. Cererea slabă din Germania și din zona euro continuă să afecteze industriile orientate spre export, în timp ce cererea internă este și ea modestă. Angajarea în industrie a scăzut cu aproape 25.000 de persoane în decembrie 2025 față de anul anterior (aproximativ 2,5% din total). În același timp, companiile manifestă un interes tot mai mare pentru roboți industriali și automatizarea proceselor, pentru a proteja marjele și a crește productivitatea.

Sectorul construcțiilor s-a menținut relativ bine, susținut de proiecte majore de infrastructură, inclusiv aproximativ 700 km de drumuri expres finanțate din fonduri europene. Ocuparea a atins un record de 462.000 de angajați în iulie 2025. Totuși, eliminarea facilităților fiscale pentru lucrători a crescut costurile, iar 17,5% dintre manageri estimează reduceri de personal în 2026.

Sectorul serviciilor, în special retailul și ospitalitatea, este direct afectat de scăderea puterii de cumpărare. Deși ocuparea este încă în creștere anual, angajările devin mai prudente, cu accent pe controlul costurilor și flexibilitate. Expansiunea rapidă a locurilor de muncă din servicii pare să se fi oprit.

Sectorul IT, mult timp un motor de creștere, trece printr-o schimbare strategică. Deși veniturile cresc, ocuparea a început să scadă. Modelul bazat pe angajări masive de personal junior este înlocuit de unul orientat spre specializare, eficiență și roluri de valoare ridicată, în special în AI și software avansat.

Dinamica salariilor și presiunea salariului minim

Salariile nominale au crescut rapid, iar câștigul mediu net a ajuns la 5.914 lei pe lună la finalul lui 2025. Totuși, inflația a erodat puternic puterea de cumpărare, iar salariile reale au scăzut cu aproximativ 5% anual. Creșterea salariului minim, cu circa 15% anual în ultimul deceniu, a crescut costurile pentru companii, în special în sectoarele intensive în muncă, făcând automatizarea o alternativă tot mai atractivă.

Schimbarea structurală: automatizarea și inteligența artificială

Avantajul competitiv tradițional al României a fost forța de muncă relativ ieftină. Odată cu creșterea salariilor și reducerea disponibilității forței de muncă, companiile investesc tot mai mult în automatizare. Liniile automate de producție, sudura robotică și logistica digitală devin tot mai frecvente. Datele Eurostat arată și o creștere rapidă a adoptării AI.

În paralel, utilizarea individuală a AI crește rapid. Un sondaj din 2026 arată că 68% dintre români au folosit instrumente AI, iar 44% le folosesc deja în activități profesionale. McKinsey estimează că AI ar putea adăuga între 30 și 50 miliarde euro la PIB-ul României până în 2040.

Totuși, aceste schimbări pot duce și la pierderea unor locuri de muncă, în special în IT junior, call center sau activități administrative. Piața muncii riscă să devină polarizată: cererea va crește pentru roluri specializate și va rămâne stabilă pentru servicii care nu pot fi automatizate, în timp ce joburile repetitive vor scădea.

Anul 2026 va marca probabil punctul minim al ciclului economic actual. Politica fiscală va rămâne restrictivă, veniturile reale vor rămâne sub presiune, iar companiile se vor concentra pe eficiență. Chiar și atunci când economia își va reveni, crearea de locuri de muncă ar putea fi mai limitată decât în trecut.

Aceasta nu este neapărat o evoluție negativă. România se confruntă cu o populație în scădere și îmbătrânire, iar creșterea productivității este esențială. Economia trece printr-o tranziție structurală de la un model bazat pe consum și forță de muncă intensivă la unul bazat pe capital, tehnologie și productivitate.

Pe termen scurt, crearea slabă de locuri de muncă și veniturile reale reduse vor rămâne constrângeri. Pe termen lung, însă, creșterea economică va fi determinată tot mai mult de productivitatea pe angajat, nu de creșterea numărului de angajați. Aceasta înseamnă că viitoarele reveniri economice pot fi solide chiar dacă ocuparea forței de muncă crește mai lent decât în trecut.