Dr. Ion Petrovai, FreshBlood HealthTech: Inovația digitală e soluția în sistemul medical românesc

Dr. Ion Petrovai, FreshBlood HealthTech: Inovația digitală e soluția în sistemul medical românesc

Reading Time: 8 minute

După ce medicina a dezvoltat în sute de ani ghiduri terapeutice și protocoale, acum cu ajutorul tehnologiei revine asupra individului, spune Dr. Ion Petrovai, cofondator și Director de Inovare la FreshBlood HealthTech, om cu o experiență de peste 25 de ani la intersecția dintre medicină, tehnologie și business.

În iulie 2025, Dr. Ion-Gheorghe Petrovai a participat la prima ediție a Școlii de Medicină Personalizată PRECISEU – PRECISEU PM School, inițiativă care reunește cercetători, clinicieni, antreprenori și factori de decizie. Aceasta a fost organizată în premieră la Iași, de către Digital Innovation Zone, Clusterul Imago-Mol și BIOCAT Catalonia.

În acest context, am vorbit cu el despre rolul startup-urilor românești din domeniul sănătății, care sunt provocările pentru România în acest moment, dar și care e stadiul în care se află digitalizarea medicinei. Despre acest subiect din urmă, Dr. Petrovai schițează și un scenariu deloc SF: așa cum ne gestionăm acum conturile și investițiile de pe telefon, am putea ajunge să ne gestionăm sănătatea.

Cum ați descrie stadiul actual al digitalizării medicinei în România comparativ cu alte țări europene?

România este o țară în Uniunea Europeană. În acest context putem spune că mai este loc de progresat, mai ales în comparație cu alte domenii decât sănătatea, unde inovația și-a făcut loc mai repede și mai mult.

Avem abilități tehnologice (în România se produce soft pentru clienți din piețe mature), avem abilități clinice (colegii mei care au absolvit medicina profesează în toată lumea) și atunci când le punem împreună și aliniem interesele decidenților cu cele ale pacienților, lucrurile se dezvoltă foarte repede (așa cum am văzut în pandemie). Din păcate, nu am consolidat tot ceea ce s-a câștigat atunci, ca în alte țări, și mai sunt lucruri de îmbunătățit.

Între 7 și 11 iulie s-a derulat prima ediție a Școlii de Medicină Personalizată PRECISEU. Asta într-un context în care vom auzi tot mai multe discuții despre medicină personalizată. Ce rol are și poate avea un astfel de eveniment pentru a stimula discuțiile cu implicații medicale?

Un eveniment ca acesta pur și simplu pune România pe harta Europei în acest domeniu, aș putea spune, strategic! Și arată că și noi avem expertiză, avem capacitate și că putem să contăm într-un context tot mai competitiv.

Am apreciat toți vorbitorii de la acest eveniment, cu experiență semnificativă și reprezentând multiple ecosisteme de inovație în sănătate din Europa.

Medicina a parcurs un drum de câteva sute de ani către protocoale și ghiduri terapeutice, iar acum cu ajutorul tehnologiei revenim asupra individului, așa cum spunea Prof. William Osler: „E mult mai important ce tip de pacient are o boală decât ce boală are un pacient.”

De aceea, majoritatea temelor din acest eveniment mi-au suscitat atenția și mai ales dimensiunea de genomică, care promite foarte mult din perspectiva științifică, dar am fost foarte bucuros să văd și sesiuni ca cea de Market Access, la care și noi în România putem contribui cu perspectivă și cu soluții, pentru că degeaba avem dovezi științifice dacă ele nu ajung să schimbe viața unuia sau mai multor pacienți prin aplicarea lor, și asta cere înțelegere avansată a contextului, alături de acțiuni și colaborări adaptate.

Ce tehnologii emergente, dincolo de inteligența artificială, considerați că vor avea cel mai mare impact asupra asistenței medicale în următorii 5-10 ani?

În ultimii ani am remarcat la FreshBlood HealthTech că e departe de a fi suficient să dezvolți sau să ai la îndemână o tehnologie performantă sau „la modă” pentru a ajunge să impactezi viața pacienților. Ceea ce contează cel mai mult este, de fapt, cât de adaptată este soluția în care este înglobată tehnologia la problema pe care inovatorii își propun să o rezolve, inclusiv care este modul în care această soluție ajunge să aibă un impact măsurabil pentru cei care urmează să o folosească sau să o plătească.

Am văzut tehnologii foarte promițătoare cum ar fi „blockchain” care nu și-au găsit locul în sănătate sau avem tehnologii vechi ca radiografiile simple (dezvoltate acum peste 100 de ani) care rămân esențiale pentru sistemul medical. Chiar și inteligența artificială va fi adoptată ca parte a unei soluții care va fi evaluată tot în funcție de problema rezolvată, de aceea vă propun să ne concentrăm în primul rând asupra use case-urilor și mai puțin asupra tehnologiei.

Cum poate digitalizarea să îmbunătățească accesul pacienților la servicii medicale, eventual cu accent mai mare pentru zonele rurale?

Digitalizarea este și ea o unealtă, pe care o putem folosi în diferite puncte ale traseului pacientului de la primele semne sau simptome ale unei boli și până la vindecarea sau stabilizarea ei (când vorbim de boli cronice precum diabetul sau cancerul).

Accesul la servicii medicale în România este o problemă care, de fapt, se traduce pe de altă parte în situațiile în care pacientul ajunge târziu la medic, fie pentru diagnostic, fie în situații în care apar complicații și atunci opțiunile se restrâng, iar suferința și costurile cresc.

Văd personal locul digitalizării și al intervențiilor personalizate care folosesc tehnologie în a interveni mai repede sau mai eficient și a ajuta cât mai mulți dintre pacienții români să sesizeze situațiile în care nu e cazul să aștepte, ci e cazul să acționeze sau să ceară ajutorul, mai ales în contexte în care accesul la un medic este mai dificil, ca în mediul rural.

Văd valul „decrețeilor” crescând și vom avea nevoie de multă tehnologie ca să-i facem față. Și așa cum ne gestionăm acum conturile și investițiile de pe telefon, sper să ne putem gestiona și „sănătatea” sau mai ales bolile într-un context similar.

Dacă vorbim de exemple care funcționează, aș menționa țările scandinave sau Israel, cu un nivel mai ridicat de digitalizare, dar sunt exemple pe care le putem urmări și din Franța sau Spania, mai aproape cultural de România. Doar că o implementare eficientă va fi un lanț care va avea rezistența celei mai slabe dintre zale, și avem „zale” care trebuie întărite, mai ales la nivelul politicilor de sănătate și al stimulentelor care pot face lucrurile să nu se oprească, deoarece în sănătate impactul se măsoară după luni și ani, iar motivația umană fără stimulente durează mult mai puțin.

Cum pot organizațiile catalizatoare ca FreshBlood HealthTech, să colaboreze mai eficient cu instituțiile publice pentru a accelera digitalizarea sistemului de sănătate?

Misiunea asumată de Fresh Blood HealthTech este de a sprijini inovatorii români în sănătate de la stadiul de curiozitate sau idee / frustrare până la stadiul de scalare în afara României.

Pe acest traseu, în mod inevitabil, inovatorii vor avea de-a face cu instituții publice, fie că vor fi universități cu care vor colabora pentru cercetare, cu Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) pentru anumite aprobări sau chiar cu spitale publice în care soluțiile lor pot fi testate sau chiar folosite.

Cheia unei colaborări rămâne înțelegerea perspectivei celuilalt asupra situației și identificarea opțiunilor pentru a dezvolta colaborarea, iar aici atât noi, cât și startup-urile cu care lucrăm avem ca obiectiv construirea capacității de a dezvolta colaborări fără a avea resursele financiare și reputaționale ale marilor jucători din domeniul sănătății.

De aceea, în cadrul programului Hubvantage 2025 aflat la a 4-a ediție, cu sprijinul EIT Health și în colaborare cu UBB – HIVE și Activize, FreshBlood HealthTech beneficiază de mentorat din cadrul ecosistemului din Barcelona prin intermediul BIOCAT, organizație de referință la nivel european, iar startup-urile au beneficiat atât de un training de Business Development și Market Access, cât și de un training de Grant Writing, esențiale pentru a putea să progreseze în colaborări inclusiv cu instituții publice.

Care sunt cele mai mari reușite pe care FreshBlood HealthTech le-a înregistrat până acum în activitatea sa? De ce aveți nevoie pentru a trece la următorul nivel (și care e acesta)?

Din 2016, când am început să funcționăm în România, ecosistemul românesc de inovație în sănătate se dezvoltă semnificativ și accelerat.

Credem că și FreshBlood a contribuit în această perioadă prin toate startup-urile pentru care interacțiunea cu noi și programele noastre a însemnat câțiva pași înainte, mai multă claritate sau mai mult impact cu soluția lor dar și prin:

• Câștigarea reprezentării și performanța recunoscută în calitate de HUB EIT Health pentru România, începând cu 2018.
• Participarea la două proiecte de tip i3 – Digit-Pre și HealthChain prin care startup-uri din România au beneficiat de finanțări și expunere internațională.
• Includerea Romanian HealthTech Startup and Ecosystem Map pe care am inițiat-o începând cu 2022 în cadrul Strategiei Naționale de Digitalizare în Sănătate.

Pentru ca nu doar noi, ci tot ecosistemul românesc de inovație să treacă la nivelul următor participăm activ în cadrul Asociației RoStartup care își propune să înlăture cât mai multe dintre obstacolele cu care startup-urile românești se confruntă, fie ele de politici publice, colaborare sau finanțare.

Cum putem atrage și reține talentele în domeniul health tech în România, având în vedere concurența internațională?

Un inovator în sănătate își dezvoltă ideea pe 4 dimensiuni (potrivit metodologiei TRL de la CIMIT Boston): tehnologie, aprobări, piață / business și clinică / medicală.

Ca România să atragă sau să rețină talentele, trebuie ca inovatorii să poată să se miște cât mai repede pe fiecare dintre aceste dimensiuni în comparație cu alte ecosisteme din Europa și chiar din lume.

Poate suntem competitivi pe tehnologie (avem companii foarte performante), dar dacă integrarea în fluxurile medicale se face mai ușor în Spania sau în Belgia decât în România, va fi foarte greu să rămână aici. Cheia rămâne să te evaluezi mereu ca ecosistem și să cauți să simplifici cât mai mult accesul la resurse pentru inovatori.

Care sunt riscurile etice și de reglementare asociate cu utilizarea AI în medicină și cum le abordați?

Recomandarea noastră este să se plece de la problemă și de la persoanele care vor fi impactate direct sau indirect de către soluția pe care inovatorul o are în vedere. După aceea să aloce timp și resurse pentru a înțelege cum arată traseul până când pacientul va beneficia de rezultatul mai bun pe care îl propune și să identifice punctele critice, inclusiv din punct de vedere etic sau reglementare, pe care trebuie să le gestioneze pentru a putea să progreseze.

Fiecare inovație are propriul drum și adesea inovatorii pivotează când înțeleg că nu sunt pregătiți sau dispuși să continue pe un drum mai complicat, consumator de resurse. Avem acces la colaboratori internaționali care pot să explice și chiar să ajute, dar provocarea este adesea lipsa de resurse care vine din înțelegerea limitată pentru inovatorii la început de drum.

Când vorbim de AI și personalizare, punctul zero este disponibilitatea datelor în volum cât mai mare. În acest context, cum pot datele de la dispozitive purtabile (wearables) să contribuie la o abordare mai personalizată a sănătății? Vom vedea o creștere accelerată a acestei zone tech?

Cantitatea suficientă de date poate să fie importantă, dar eu aș dori să punctez că de fapt medicii, pacienții sau orice alt decident din sistemul de sănătate așteaptă ca tehnologia să-i ofere capacitatea de a lua decizii mai potrivite decât cele pe care înțelegerea lui curentă le permite, altfel soluția nu își justifică locul în context.

Cantitatea de date, inclusiv a celor care vin de la dispozitivele purtabile, poate să ajute, dar datele acelea trebuie să mai fie și relevante, etichetate și prelucrate de un algoritm care să ducă la un rezultat util, inclusiv pentru o abordare personalizată, iar asta se verifică în mod constant și cere chiar aprobări, în funcție de use case.

Chiar dacă vom avea tot mai mulți senzori în jurul nostru, utilizările medicale vor crește mai încet în opinia mea, deoarece dovezile durează, costă și, mai ales, cer integrare cu restul ecosistemului din jurul pacientului, și asta e mai complicat decât pare la prima vedere.

Ce oportunități vedeți pentru România de a deveni un hub regional pentru inovația în health tech?

Obstacolele sunt aceleași peste tot în lume, nu doar în România. Inovația în sănătate cere gândire multidisciplinară, pe termen mediu și lung, cu resurse umane și financiare semnificative și tot mai mari la fiecare etapă de dezvoltare.

Ecosistemul din România este dinamic, dar se află încă la începutul dezvoltării sale dacă ne uităm la ecosistemele avansate din Europa (Barcelona, Paris, Berlin etc.) și de la nivel mondial.

Măsura în care vom depăși aceste obstacole va duce la o vizibilitate și o recunoaștere în creștere, dar asta doar dacă suntem onești cu ceea ce avem sau ce ne lipsește și găsim resursele necesare, local sau internațional. Propun să tragem linie după încă 10 ani.

Cum percepeți implicarea mediului academic românesc în cercetarea și dezvoltarea de soluții health tech?

Există talente și echipamente în universități, care pot să contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea de soluții inovatoare. În ce măsură asta se întâmplă mi se pare că ține mai degrabă de alegeri personale, mai ales că stimulentele și contextul de colaborare dintre o universitate și un startup par destul de puțin motivante în contextul actual. Cred că sunt multe lucruri care pot fi încă îmbunătățite, plecând de la modul în care universitatea își negociază valoarea contribuției în dinamica unui startup care are nevoie de viteză și flexibilitate pentru a folosi oportunitățile existente și viitoare.

Care sunt principalele obstacole sau limitări pe care le observați în implementarea soluțiilor digitale în sistemul medical românesc?

La fel ca în multe alte sisteme medicale la nivel mondial, în sistemul medical românesc suntem obișnuiți să finanțăm și să măsurăm mai degrabă activitatea și mai puțin rezultatul efectiv — mai mult clădirile și paturile ocupate și mai puțin pacienții care au boala controlată la domiciliu. În aceste condiții, o soluție digitală în primul rând va aduce mai multă muncă (învățare, adaptare, implementare, evaluare, de cele mai multe ori fără o compensare), iar impactul motivant și măsurabil nu e întotdeauna posibil.

Am avut o propunere în pandemie, care a fost considerată de multă lume exagerată: consultația prin telemedicină ar trebui să fie plătită mai bine decât consultația în cabinet, pentru că impactul societal și complexitatea pentru medic sunt mai mari!

Dar pandemia a trecut și am revenit în mare măsură acolo unde eram înainte, cu telemedicina trecând înapoi de la prioritate la „moft” și cu o recentă descoperire a faptului că avem spitale în care activitatea este departe de a justifica dimensiunea resurselor alocate. Probabil următoarea criză (medicală sau financiară) va arăta valoarea soluțiilor digitale și va crește finanțarea și adopția lor. Sau nu…