Analize

Filmul romanesc face valuri la New York5 min

19/02/2013 3 min read

author:

Filmul romanesc face valuri la New York5 min

Reading Time: 3 minute

<p> Anul trecut, Festivalul de Film Romanesc ar fi ajuns la a saptea editie sub egida ICR New York. In ciuda succesului si a recunoasterii pe care le-a dobandit in peisajul cultural newyorkez, schimbarile legislative privitoare la statutul ICR au pus sub semnul intrebarii continuarea festivalului.</p> <p>  </p> <p> foto: Corina Suteu, Romanian Film Initiative / credit: Julie Cunnah</p> <p>  </p> <p> Numai ca, in loc sa abandoneze proiectul pe care l-a initiat si coordonat din 2006, Corina Suteu a renuntat la ICR New York, dandu-si demisia din functia de director. Impreuna cu Oana Radu, ex-director adjunct al ICR New York, si criticul de film Mihai Chirilov, a continuat festivalul intr-o noua formula, cu sprijin exclusiv privat. Dupa cateva luni de munca intensa pentru strangere de fonduri, cu sustinere din partea mai multor voluntari dar si din partea Film Society of Lincoln Center, prestigioasa institutie partenera care nu a avut nicio ezitare in a continua colaborarea cu entitatea nou infiintata, Romanian Film Initiative, a luat nastere Making Waves: New Romanian Cinema.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cum ati pregatit noua formula de festival, Making Waves? </strong></p> <p> Momentul zero a fost ordonanta de urgenta a guvernului care a schimbat nu numai organizarea Institutului Cultural Roman, ci a fost urmata si de taierea bugetelor, fapt ce compromitea proiectele toamnei 2012, pe care noi le pregateam cu un an inainte, inclusiv Festivalul de Film Romanesc la New York. Acesta a fost momentul in care am realizat ca lucrurile nu vor merge intr-o directie buna si pentru a continua proiectul trebuie sa cautam surse alternative. Am discutat cu Oana Radu, cu Mihai Chirilov si cu unul dintre potentialii sponsori, pictorul Adrian Ghenie, care mi-a promis ca ne va sustine cu o suma, care in cele din urma a fost de 28.000 de dolari. Am discutat apoi cu reprezentantii Lincoln Center, institutia care gazduieste festivalul, care ne-au asigurat de sprijinul lor. Regizorii romani de film s-au solidarizat cu initiativa noastra. Iar oameni precum Ana Maria Sandu sau Mona Nicoara ni s-au alaturat lucrand voluntar. Elvira Lupsa, s-a ocupat de o campanie Kickstarter care a adunat 22.000 de dolari de la 300 persoane din Romania, SUA si Australia. Am vrut doar sa aratam ca se poate continua chiar daca o anumita situatie politica pune in pericol supravietuirea unui proiect cultural. Insa pentru a continua a fost nevoie sa gasim alternative.</p> <p>  </p> <p> <strong>Cum ati gasit alternativele? Ce v-a ajutat in acest sens?</strong></p> <p> Atat eu, cat si Oana Radu ne-am asumat un risc, ne-am dat demisia de la ICR New York. Am facut-o pentru ca, de 12 ani de cand ne cunoastem si lucram impreuna, ne-am aflat in configuratii care ne-au permis sa intelegem ca munca in sine nu este un job, ci este capacitatea de a-ti organiza activitatea in mod creativ si inteligent.</p> <p> Concret, actiunile noastre in Romanian Film Initiative sunt rezultatul unor competente extrem de precise si complementare pe care le avem. Oana Radu este in mod particular preocupata de administratie si legislatie culturala, Mihai Chirilov este specialit in curatorierea festivalurilor de film si in coordonatrea publicatiilor de specialitate. Nu am fi reusit aceasta traversare a desertului daca nu exista si componenta practicii de colaborare dintre noi trei si a credibilitatii pe care o avem atat in spatiul cultural american, cat si in Romania.</p> <p>  </p> <p> <strong>Povestiti-ne despre spatiul cultural american in care se intampla Making Waves.</strong></p> <p> E un context liberal in care o initiativa privata a unor oameni competenti are o mai mare valoare decat o initiativa facuta de stat, sustinuta exclusiv prin fonduri de stat. Americanii cred in antreprenoriat, in dreptul si capacitatea individului de a realiza o initiativa privata. Este o cultura sociala si o filosofie a existentei in care creativitatea, capacitatea de munca si competenta primeaza. Daca toata povestea aceasta s-ar fi intamplat intr-un context european, strategia pe care as fi avut-o ar fi fost cu totul alta. De altfel, unul dintre motivele pentru care am dorit sa salvam aceasta initiativa e pentru ca se petrece in America si la New York. Prezenta cinematografiei romanesti la New York nu e un lucru oarecare. New York-ul e un loc de vizibilitate maxima. Acolo daca ai o reflectare in presa, aceasta devine globala. Marturisesc ca intr-o tara europeana, ca Franta de pilda, unde am trait multi ani, nici macar nu m-ar fi tentat sa fac asta, pentru ca stiam ca niciodata o institutie de dimensiunea Lincoln Center nu ar fi acceptat sa renunte la colaborarea cu o institutie a statului in schimbul colaborarii cu o organizatie privata.</p> <p>  </p> <p> <strong>Care a fost prima reactie din partea Lincoln Center? </strong></p> <p> Sunt oameni cu care am lucrat foarte bine timp de sapte ani in foarte multe proiecte. Prima lor reactie a fost extrem de favorabila. Ne-au spus ca, daca vom gasi fondurile necesare, lucram in aceleasi conditii, in plus ne-au oferit un birou si tot suportul institutional de care am avut nevoie.</p> <p>  </p>

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE