Inovatori, lăudați-vă mai mult!

Este o figură aparte în peisajul tech din România. Cu proiecte în Australia, Olanda și SUA, Mike Parsons, Chief Innovative Officer la Qualitance, dezvoltă alături de partenerii din România un business cu efect global. L-am prins la București între două zboruri, abia sosit din Silicon Valley și cu gândul la zborul spre Sydney, acolo unde se află familia, dar și alte proiecte în derulare.

Ai pornit din Australia, ai construit businessuri în Silicon Valley și în Amsterdam, acum ești la o companie IT din București, care a preluat o companie fondată de tine. Este România destul de inovatoare pentru tine?
Când spui România, eu traduc asta prin oamenii pe care i-am întâlnit. Dacă aș face o analogie cu domeniul sportiv, potențialul atleților este extraordinar de mare. Românii pe care i-am cunoscut sunt cu adevărat excepționali. Pentru mine, ăsta e cel mai puternic aspect pe care l-am remarcat. În ceea ce privește antreprenoriatul și inovația, e un joc dur cu concurenți puternici în jurul tău. Această trăsătură combativă, de a re­zista în furtună, de a nu ceda, face parte din caracteristicile românilor pe care i-am întâlnit până acum. Trebuie lucrat și îmbunătățit la capitolul mândrie. Sunt atâția români care ar trebui să fie mândri de realizările lor. Nu aroganți, ci pur și simplu mândri, dar nu o fac. Iar eu cred că dacă vrem să încurajăm activitățile și spiritul de antreprenoriat și de inovare în România, atunci e nevoie de oameni care să se evidențieze prin exemplul lor, să fie lideri. Aveți niște  talente extraordinare. Mințile matematice și inginerești pe care le-am cunoscut nu le-aș considera cu nimic mai prejos față de ce am cunoscut în Silicon Valley. Diferența este că băieții din Silicon Valley se laudă cu asta. Tinerii din România au nevoie de exem­ple, de oameni care să le deschidă drumul, să le arate cum trebuie să fie făcute lucrurile pentru a reuși, pentru a avea rezulte, performanță. Trebuie să vă mândriți cu realizările pentru a depăși obstacolele viitoare. Știu câte ceva des­pre perioada de după 1990, au fost suișuri și coborâșuri, asta e ceva normal, face parte din modul de a te cunoaște, de a afla cine ești. Repet: sunt milioane de motive pentru a te mândri cu performanțe, cu oameni excepționali. E o vorbă care îmi place mult: “Succesul înseamnă supraviețuire”. Cred că în România e nevoie de lideri care să preia frâiele și să se gândească la lumea în care să trăiască familia lor, copiii lor.

Ce înseamnă de fapt Chief Innovative Officer?
Inovația este în mod evident un cuvânt folosit în exces, care apare și în titulaturile mele (râde). Și motivul pentru care e utilizat în exces este faptul că oamenii nu prea înțeleg des­pre ce e vorba. Ce face de fapt un CIO? Caută punctul magic de întâlnire între lucruri, între trei domenii: munca cu clienții în găsirea problemelor pe care vor să le rezolve. Apoi lucrez cu ei la identificarea unor soluții radicale la problemele lor. Nu vorbim de best practices, benchmark, ceea ce face toată lumea. Un CIO creează schimbarea prin ceea ce numim acum think different. Și în sfârșit, rolul meu e de a găsi acele tehnologii emergente pe care să le putem ulterior lansa. Deci munca cu clienții, cu persoanele în funcții de Se­nior Executive și apoi să creez curiozitate și starea de “open mind” în rezolvarea altfel a problemelor.

Ce se mai întâmplă în Silicon Valley?
Cred că nivelul la care au ajuns companii precum Google sau Amazon este uriaș. Abia acum începem să devenim conștienți cât de mult ne pot schimba viețile. Cred că accesul nostru la informații, datorat unor astfel de companii, acum îl conștientizăm la adevărata măsură, nu doar în lucrurile bune, ci și în provocările care vin de aici. Dacă te uiți la Facebook, este un foarte bun exemplu în acest sens: în 10‑12 ani au ajuns de la zero la 2 miliarde de clienți. Este fără precedent în istorie. Este un business crescut prea repede și scăpat puțin de sub control. Părerea mea este că acum clienții își dau seama că sunt “produsul” lui Facebook, iar asta ne conduce la un nou nivel de conștientizare. Fără îndoială, ce se întâmplă este o tranziție de la adorarea companiilor tech la un nou capitol, în care ne dăm seama că aceste organizații au un impact imens în viețile noastre. Și atât companiile cât și clienții se reevaluează cu ce e bine și ce e rău. Pentru afaceri, fiecare business tradițional care nu vine din Silicon Valley este acum într-o competiție, o goană pentru a face cunoștință cu un nou nivel de customer experience: Netflix – instant entertainment, Amazon – in­s­tant shopping, Google –
ins­tant information. Marea provocare este aceea că toate acele mari companii care sunt pe piață de 10-30-100 de ani, acum trăiesc într-o lume în care clientul vrea totul, acum! Și asta e o mare provocare dacă ești instituție financiară, medicală sau retailer, pentru că toți clienții vor să fii la fel de bun precum Amazon.

Care sunt diferențele cele mai semnificative dintre SUA și Europa în ceea ce privește inovația și adoptarea noilor tehnologii?
Să începem cu cea mai relevantă: riscul. Este vorba de cultură, de percepția asupra riscului și teama de eșec. Fără nicio îndoială, cultura americană este construită pe un simț al curajului, să ai un scop, un obiectiv, iar un antreprenor în SUA nu are teama de eșec, lucru pe care nu îl poți vedea în Europa. Am fost martor de multe ori la situații în care oameni aflați la o întâlnire de afaceri vorbeau deschis despre eșecuri. În SUA asta se spune cu emfază, aproape, în timp ce în Europa acest aspect este ținut deoparte. În California, după ce relatezi o astfel de experiență, a unui eșec, ți se pun imediat întrebări: Și ce ai învățat din asta? Ce faci mai departe? În timp ce în Anglia, în mod special, un astfel de subiect nu se discută. E o anume structură socială acolo și nu vrei să faci greșeli. De asemenea, dacă în America îți afișezi bunăstarea, asta e ceva întâmpinat cu aplauze: “Bravo ție!”. În Australia, pe de altă parte, ești felicitat pentru succes, dar nu te făli cu asta. A doua diferență între SUA și Europa este legată de percepția asupra optimismului, asupra părții bune a lucrurilor. Eram la Londra și aveam un coleg foarte bun pe domenii legate de strategie și care la un moment dat își făcuse și un startup. În Europa prezenta proiectul la diverși investitori, fără mare succes. Dar același proiect era evaluat de trei, patru ori mai mult de business angels din SUA. În fine, un alt aspect în care SUA sunt ceva unic și de la care trebuie să învățam este faptul că, dacă un startup prezintă zero interes în Sidney sau Europa, în SUA sunt mult mai doritori să găsească the next big thing. Toate astea vin de la “visul american”, de la tot ce s-a creat în Silicon Valley, unde este o liberă circulație a ideilor și proiectelor care nu mai există în alte parte a lumii. În California există la mare preț ideea de colaborare, funcționează ca un dream team. În Silicon Va­lley există o mare concentrare de capital, de antreprenori, de infrastructură, toate sprijinindu-se una pe alta în ceea ce se numește visul american. Să nu neglijăm însă și faptul că europenii plusează la design în business, am văzut asta la olandezi sau suedezi. Iar în România un aspect care trebuie bine susținut, ca politică națională, este ceea ce eu numesc unfair advantage din inginerie și matematică. A identifica un unfair advantage înseamnă să dezvolți o cultură puternică în jurul unor atuuri, al unor domenii de excelență. Înseamnă să depui eforturi în jurul acelor atuuri, să le transformi practic în niște forțe globale. Nu ai nevoie de aroganță și egoism ca să dezvolți ceva puternic la nivel mondial.