Insolventa personala nu sterge datoriile

Insolventa personala nu sterge datoriile

Bancherii au acceptat necesitatea unei legi a insolventei persoanelor fizice, desi presupune costuri suplimentare pentru banci, insa spun ca aceasta nu inseamna deloc stergerea datoriilor.

Daca in tarile din regiune cifrele sunt pozitive, industria bancara romaneasca trece prin al cincilea an de pierdere. Florin Danescu, presedintele executiv al Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), este totusi optimist si crede ca 2015 va fi anul trecerii de la pierdere la un usor profit.

-Spuneati ca economia romaneasca vorbeste astazi prea des despre mandria de a nu avea credit. Au si bancile o vina pentru aceasta situatie?

Efectele crizei financiare au aratat ca asteptarile pe care le aveau clientii si bancile inainte de criza erau disproportionate in raport cu capacitatea reala de a face fata unui eventual scenariu negativ. Scenariul negativ nu era luat in calcul. Clientii corporate estimau extinderea business-urilor, iar bancile luau in calcul aceste scenarii de crestere. Realitatea crizei a fost dura pentru unii clienti. Pierderile generate de creditele neperformante sunt impartite intre banci si clienti, date fiind conditiile privind cresterea somajului, reducerea veniturilor, deprecierea valorii activelor luate in garantie si radierea/ insolventa unor companii. Capacitatea de adaptare a bancilor la noile riscuri este esentiala si consideram ca trebuie sa fie sprijinite de cadrul de reglementare. Sistemul bancar poate fi un pilon puternic pentru economie, dar necesita certitudine cu privire la reglementare si o concurenta sanatoasa. Aversiunea fata de risc a cadrului de reglementare pentru banci poate exercita presiune sau risc in alta parte. Dificultatea pentru institutiile de credit este sa ramana acolo unde mediul devine din ce in ce mai complex si incert.

Prioritatile industriei bancare vizeaza mentinerea rolului sistemului bancar de principal finantator al economiei Romaniei, inclusiv prin demersuri pentru intarirea disciplinei financiare. In Romania, bancile asigura aproximativ 90% din finantarea economiei. La nivel european, bancile reprezinta aproximativ 75-80% din intregul sistem financiar din UE. In SUA, companiile se finanteaza prin credit bancar in proportie de doar 15%. O companie isi creste rezultatul economic prin credit daca acest credit este dublat de competitivitate si resposabilitate.

– Care sunt domeniile de activitate catre care privesc cu interes bancherii?

Bancile preconizeaza relaxarea partiala a politicilor de creditare in sectoare precum Industria, Agricultura, Sanatate si pe segmentul IMM-urilor, dar exista in continuare aspecte care descurajeaza sau cresc costul creditarii in conditiile in care creditarea este la cel mai scazut nivel din regiune relativ la PIB (32%), potrivit Barometrului Bancar ARB & EY. Atat in Romania cat si in restul tarilor acoperite de studiu, constructiile, sectorul imobiliar comercial si transporturile au fost sectoarele pentru care bancherii se asteapta la restrictii suplimentare. Soldul creditului neguvernamental continua sa inregistreze scadere, in ritm anual, in conditiile in care rambusarile de principal si curatarea bilanturilor depasesc valoarea creditelor noi. Este posibila o crestere a soldului creditului neguvernamental in 2015.

Volumul creditelor noi acordate de banci companiilor si populatiei, in primele patru luni din 2015, se cifreaza la aproximativ 3,6 mld. euro. Volumul creditelor noi acordate companiilor este de aproximativ 2,1 mld. euro in perioada mentionata, leul fiind in doua treimi din cazuri moneda de imprumut. Aceasta inseamna ca bancile continua sa sustina economia reala cu credite si indicatorul de care ar trebui sa se faca vorbire este cel al creditelor noi si nu soldul creditului neguvernamental.

Cadrul legislativ al insolventei (inclusiv aplicarea lui) este in continuare principalul aspect care descurajeaza creditarea considera 95% din banci, cu 10 puncte procentuale mai mult decat in 2014, potrivit Barometrului bancar ARB & EY. Imbunatatirea aplicarii cadrului legislativ al insolventei persoanelor juridice este necesara, in conditiile in care 3 mld. euro reprezinta restantele firmelor aflate in insolventa.

Cand vorbim de finantarea clientilor trebuie sa analizam cererea si eligibilitatea. Fiscalitatea, concurenta si lipsa cererii sunt problemele presante cu care se confrunta firmele, potrivit sondajului realizat de Banca Nationala a Romaniei. Companiile au declarat majoritar ca intentioneaza sa isi mentina sau sa isi reduca gradul de indatorare bancara: 64% dintre firme nu ar lua un credit in lei si 68% dintre firme nu ar lua un credit in euro, indiferent de cost. De asemenea, capacitatea companiilor de a face fata unor eventuale evolutii nefavorabile privind rata dobanzii este scazuta.

Bancile continua sa sustina economia reala cu credite si indicatorul de care ar trebui sa se faca vorbire este cel al creditelor noi si nu soldul creditului neguvernamental.

-Am asistat la o adevarata inflatie de proiecte privind insolventa personala…

Legea privind procedura insolventei persoanelor fizice asigura un cadru de reglementare echilibrat in comparatie cu proiectele puse in discutie in ultimii cinci ani. Industria bancara romaneasca a inteles necesitatea implementarii unei legi a insolventei persoanelor fizice, chiar daca aceasta va induce costuri suplimentare sistemului bancar. Legea reprezinta un cadru de reglementare articulat si circumstantiat.

Cele mai importante prevederi privind procedura cuprind stabilirea unui plafon minim al datoriilor debitorului pentru a putea solicita deschiderea procedurii (15 salarii minime pe economie), conditii riguroase de acces in procedura pentru debitor, o serie de interdictii si sanctiuni pentru debitorul fraudulos si instituirea obligatiei de verificare periodica a situatiei patrimoniale a debitorului. Creditorii au posibilitatea de a inlocui administratorul judiciar desemnat aleatoriu de catre instanta. Consideram ca este foarte important ca debitorii interesati sa acceseze aceasta procedura sa se informeze corespunzator, intrucat legea introduce o serie restrictii pe tot parcursul cadrului de reglementare.

Legea privind procedura insolventei persoanelor fizice nu inseamna stergerea de datorii. ARB ramane in asteptarea normelor de aplicare a legii privind procedura insolventei persoanelor fizice. Vom urmari cu atentie aplicarea acestui act normativ pentru a evita experienta negativa privind maniera de punere in practica a legii privind insolventa persoanelor juridice. ARB va efectua demersuri pentru o comunicare eficienta catre consumatori.

-Cum vedeti evolutia creditelor imobiliare pentru persoane fizice?

Pe zona de retail, peste 90% din banci anticipeaza o crestere a cererii de credite imobiliare. Si in cazul creditelor de consum, peste 80% din bancheri se asteapta la o crestere a cererii. Pentru a aprecia evolutia creditelor ipotecare pe termen mediu si lung este foarte important modul in care autoritatile aleg sa transpuna anumite prevederi din dreptul comunitar. Comunitatea bancara din Romania solicita ca directivele europene sa fie transpuse in legislatia nationala conform prevederilor aprobate de reglementatorii europeni si in spiritul gandit de emitenti. Ar trebui sa ne asiguram ca transpunerea directivelor, si aici facem referire in special la directiva 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, se face in conformitate cu prevederile acestora, pentru a evita experienta din anul 2010 cu transpunerea directivei 48/2008. Asociatia Romana a Bancilor a inaintat Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor comentariile si propunerile comunitatii bancare cu privire la proiectul de lege privind contractele de credit pentru consumatori garantate cu bunuri imobile al carui initiator este ANPC. Propunerile au in vedere transpunerea completa si corecta a dispozitiilor obligatorii din Directiva nr. 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, prin care sa se tina cont de interesele tuturor partilor implicate, inclusiv ale creditorilor.

Consideram ca reglementarea restrictiva reiesita din dispozitiile proiectului de transpunere a directivei in ceea ce priveste acele aspecte lasate la latitudinea statelor membre ar trebui sa aiba ca fundament o analiza de impact detaliata si consultari publice care sa vizeze fiecare astfel de aspect in parte. Legislatia europeana prin Directiva 17/2014 are la baza o serie de principii clare de actiune si cel mai important dintre ele este legat de aplicarea doar la contractele viitoare. Propunem utilizarea unei exprimari foarte clare privind respectarea art. 43 din Directiva 17/2014 care precizeaza ca “nu se aplica contractelor de credit existente inainte de 21 martie 2016”. Trebuie sa transpara fara echivoc ideea ca legea care transpune directiva se aplica exclusiv contractelor de credit incheiate dupa aceasta data si nu la stocul de contracte avand in vedere ca prevederile directivei interzic aplicarea la contractele existente inainte de 21 martie 2016.

Textul proiectului de lege care conditioneaza ca returnarea sau transferarea catre creditor a garantiei sau a veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficienta pentru rambursarea totala a creditului excede, de asemenea, cadrul Directivei. Directiva europeana 17/2014 mentioneaza doar ca statele membre nu impiedica partile la un contract de credit sa convina in mod explicit ca returnarea sau transferul catre creditor al garantiei sau al veniturilor obtinute din vanzarea garantiei este suficient pentru a rambursa creditul.

Faptul ca restul de creanta ce nu a putut fi acoperita din valorificarea bunului este considerata stinsa prin efectul legii echivaleaza cu o expropriere a creditorului fara compensatie sau vreo justificare obiectiva.  

Aceasta prevedere transfera riscul de piata de valorificare a imobilului in sarcina creditorului, desi creditorul este un intermediar financiar nu imobiliar. O astfel de abordare contravine reglementarilor prudentiale, care restrictioneaza dobandirea de catre creditor a imobilelor si poate periclita pozitia financiara a creditorului in situatia unor conditii nefavorabile pe piata imobiliara. Acest aspect ar putea conduce la practicarea unor rapoarte LTV (loan to value) foarte reduse, tocmai pentru ca operatorul economic sa poata recupera banii acordati in creditare la un nivel cat mai optim, ceea ce inseamna ca va acorda credite in valori mai reduse.

Extinderea nerezonabila a sferei de aplicare a legislatiei europene ar induce un decalaj ingrijorator  in ceea ce priveste practicile bancare din Romania fata de celelalte state europene unde autoritatile se limiteaza strict la prevederile directivelor aprobate de legislativul european, inclusiv la nivel de costuri suportate de sistemul bancar. Ar fi amenintata capacitatea institutiilor de credit de a mai acorda credite populatiei pentru cumpararea de locuinte, imprumuturi de altfel necesare dezvoltarii economice. Ar putea afecta perceptia asupra riscului de tara, costul de finantare al entitatilor private locale, cat si costul de finantare al statului in ansamblul sau

Imbunatatirea aplicarii cadrului legislativ al insolventei persoanelor juridice este necesara, in conditiile in care 3 mld. euro reprezinta restantele firmelor aflate in insolventa.

-Industria bancara romaneasca trece prin al cincilea an de pierdere, in timp ce in regiune cifrele sunt pozitive. Cand revine si industria locala pe plus?

Estimarile bancherilor arata ca desi se asteapta ca veniturile nete din dobanzi si veniturile nete din comisioane sa nu creasca, un procent mare de banci (peste 90%) anticipeaza ca rezultatele financiare se vor imbunatati. Aceasta previziune, mai optimista decat cea privind evolutia cheltuielilor cu provizioanele, se explica prin faptul ca, desi imbunatatirea vine in principal din reducerea costului riscului, in multe din cazuri aceasta va insemna trecerea de pe pierdere pe un usor profit.

Curatarea bilanturilor si schimbarea metodologiei de calcul a NPL au condus la o reducere cu peste 8 puncte procentuale a ratei creditelor neperformante pana la 13,85% in martie 2015.

Provizioanele pe care bancile au fost nevoite sa le inregistreze au afectat rezultatele financiare ale sistemului bancar. Sistemul bancar a inregistrat in anul 2014 o pierdere neta de 1 mld. euro. In perioda crizei, bancile au continuat sa absoarba riscurile din economie. In perioada 2009 – 2014, sistemul bancar a inregistrat o pierdere neta consolidata de 1,6 mld. euro,  iar aporturile suplimentare de capital s-au ridicat la 1,8 mld. euro. Este important sa mentionam ca in anul 2015 urmeaza sa se desfasoare un amplu exercitiu de evaluare a calitatii activelor la nivelul sistemului bancar romanesc.