Leadership: Cum iau liderii decizii mai bune

Leadership: Cum iau liderii decizii mai bune

Reading Time: 4 minute

Cartea „Distanțarea: Cum își redefinesc marii lideri perspectiva pentru a lua decizii mai bune”, de David Marquet și Michael Gillespie, apărută la Editura ap! (ACT și Politon), propune o strategie care nu îi ajută doar pe lideri, ci și pe oricine e dispus să învețe să se detașeze de prejudecăți, de tiparele de gândire toxice sau de emoțiile copleșitoare, pentru a lua decizii în mod obiectiv și echilibrat.

Uneori suntem nevoiți să luăm decizii pe loc, să reacționăm și să găsim soluții rapid, iar toate acestea se întâmplă atât în viața personală, cât și în cea profesională. De multe ori, însă, alegerile noastre sunt influențate de orgolii, de experiențele care ne-au marcat trecutul sau de declanșarea unor răspunsuri emoționale puternice. Ele ne pot îngusta perspectiva și ne pot împiedica să vedem situațiile cu suficientă claritate.

Fiind un ghid practic, cu variate instrumente necesare pentru a gândi mai limpede, Distanțarea conține povești memorabile, sfaturi ușor de pus în aplicare și studii care îi ajută pe cititori să își schimbe procesul decizional. Volumul pornește de la premisa că orice om vede realitatea prin prisma propriului ego și a unor convingeri de viață, toate formate și consolidate de-a lungul existenței în urma experiențelor trăite și a tipurilor de interacțiuni umane avute.

Autorii numesc acest concept cufundare de sine, un filtru care poate, în situații-limită sau foarte încărcate emoțional, să distorsioneze percepția asupra evenimentului și să influențeze reacțiile de răspuns. „Atunci când este activat, egoul este apărătorul și promotorul nostru înnăscut, având o singură misiune: să ne facă să «dăm bine» și să avem o părere bună despre noi înșine. Face acest lucru filtrând realitatea chiar înainte ca aceasta să ajungă la percepția noastră”, căzând astfel în capcana de a nu ne acorda un timp de reflecție, ignorând în mod inconștient informațiile care ne-ar putea ajuta să ne liniștim și să luăm cea mai bună decizie în condițiile date.

„În conversațiile de zi cu zi, când spunem că cineva are un ego mare sau că egoul îi stă în cale, ne referim la aspecte mai puțin favorabile ale imaginii de sine. Aceste trăsături disfuncționale ale egoului duc la o atitudine defensivă, la aroganță, nesiguranță și fragilitate, distorsionându-ne viziunea asupra realității”

David Marquet, expert în leadership, și Michael Gillespie, expert în psihologia organizațională.

Ei explică, de asemenea, că acest tip de ego fragil ne face prizonierii propriei minți, „blocați într-o perspectivă mioapă, la persoana întâi, în care – în mod problematic – emoțiile ne întunecă gândirea și suntem incapabili să ne separăm gândurile de sentimente”, propunând o abordare mai sănătoasă, prin distanțarea de problemă.

Cartea îi încurajează pe cititori să privească situațiile și deciziile dintr-o perspectivă cât mai obiectivă și mai detașată. Această abordare nu presupune ignorarea emoțiilor, ci crearea unui spațiu între propria persoană și situația cu care se confruntă, astfel încât deciziile să nu fie dictate de ego. În acest fel se dezvoltă starea de distanțare de sine, aflată în opoziție cu cufundarea de sine. Astfel se poate naște „o viziune obiectivă, exterioară, la persoana a treia, din care ne vedem pe noi înșine și situația noastră fără părtinire. Eliminând temporar punctul de vedere singular, la persoana întâi, care se formează în mod inextricabil din amintirile, prejudecățile, speranțele și durerile noastre, reușim să vedem și să gândim mai clar, fără să fim copleșiți de experiențele și sentimentele personale – și de dorința de a «da bine sau de a ne apăra”, mai spun autorii.

În acest scop, ei propun trei tehnici: Fii altcineva, fii altundeva și fii altcândva. Aceste tehnici îi învață pe cititori să iasă din propriile tipare de gândire, să ia decizii mai obiective și să privească situațiile dificile din perspectiva unui antrenor. Prin aplicarea lor, aceștia pot reduce tendința de a-și supraestima contribuția, de a-și minimiza defectele și de a construi o imagine mai adaptată despre sine. Învață, în schimb, să-și analizeze experiențele din perspectiva celorlalți și să evalueze situațiile cu mai multă obiectivitate și echilibru. Iar poveștile de viață cu care fiecare cititor se poate identifica, experimentele și studiile psihologice prezentate ce conțin informații revelatoare oferă, împreună, modele concrete care ajută cititorii să intre într-o stare de luciditate și de obiectivitate.

Una dintre tehnicile considerate indispensabile de cei doi autori ai volumului Distanțarea este negocierea de la balcon. Ea presupune ca, în mijlocul unei discuții aprinse, să ne imaginăm că ne ridicăm mental deasupra mesei pentru a observa conversația dintr-o perspectivă detașată. O altă tehnică de imaginație este musca de pe perete, care ne învață să privim situațiile dureroase din exterior, ca și cum s-ar întâmpla altei persoane. Cititorii sunt încurajați să privească imaginea de ansamblu și să observe că, atunci când adoptă o perspectivă mai amplă și privesc provocările de sus, acestea devin mai mici, iar deciziile sunt mai bine fundamentate. De asemenea, autorii încurajează cititorii să facă proiecții în viitor pentru a se elibera de constrângerile prezentului și pentru a evita procrastinarea, care deseori sabotează viitorul.  Totodată, aceștia subliniază că o pauză nu reprezintă un semn de slăbiciune, ci o strategie de recalibrare, care poate preveni luarea unei decizii pripite.