Lia Hâncianu, STAR International Youth Summit: „Summitul este poarta de intrare într-o comunitate și într-un program care continuă pe durata unui an academic”

Lia Hâncianu, STAR International Youth Summit: „Summitul este poarta de intrare într-o comunitate și într-un program care continuă pe durata unui an academic”

Reading Time: 9 minute

STAR International Youth Summit va avea loc anul acesta în perioada 26–29 octombrie, la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, când va reuni 100 de elevi ambițioși din România. Lia Hâncianu, fondatoare Student Consulting & organizator STAR International Youth Summit, explică ce înseamnă acest eveniment pentru tineri și cum a ajuns experiența românească să fie exportată.

Ce este STAR International Youth Summit și cui se adresează evenimentul?

STAR International Youth Summit este rezultatul a aproape cinci ani de research internațional despre succesul tinerilor.

După 16 ani în educație internațională și după ce am ajutat peste 4.000 de elevi în procesul de admitere la universități din străinătate, am ajuns la o concluzie care mi-a schimbat foarte mult perspectiva: faptul că un tânăr intră la o universitate foarte bună nu îi garantează automat succesul.

Am întâlnit studenți extraordinari academic care, odată ajunși la universitate, se confruntau cu stres, presiune, dificultăți de adaptare, lipsă de organizare, singurătate sau diferențe culturale. Unii abandonau, alții ajungeau să performeze mult sub potențialul lor. Și atunci am început să mă întreb: ce îi lipsește, de fapt, unui tânăr pentru a reuși după admitere?

De aici a pornit research-ul nostru internațional. Am mers în campusuri universitare din Europa, Statele Unite și Africa, am intervievat studenți și am descoperit un numitor comun. Se schimbă țara, universitatea și cultura, dar multe dintre provocări sunt aceleași: time management, presiune academică, stres, adaptarea la un mediu nou, diferențe culturale, independență și capacitatea de a gestiona momentele în care lucrurile nu merg conform planului.

STAR s-a născut ca răspuns la această nevoie. Se adresează adolescenților care vor să își dezvolte nu doar profilul academic, ci și capacitatea de a funcționa și performa într-un mediu internațional.

Și, foarte important, STAR nu este un eveniment de patru zile. Summitul este poarta de intrare într-o comunitate și într-un program care continuă pe durata unui an academic, prin cluburi, mentoring și proiecte naționale și internaționale.

După aproape 5 ani de research internațional, implementați modelul STAR la Heilbronn University of Applied Sciences. Ce a însemnat acest proces de adaptare pentru o universitate germană și cum a fost primit modelul de către echipa academică de acolo?

Nu aș defini STAR pur și simplu drept un „model românesc”. Metoda a fost dezvoltată și testată în România, dar este rezultatul unei căutări internaționale de aproape cinci ani.

Am construit-o pornind din patru perspective.

Prima este perspectiva studenților: am mers în campusuri și i-am întrebat direct care sunt provocările lor și ce îi împiedică să performeze.

A doua este perspectiva universităților. Am vrut să înțeleg ce observă ele că le lipsește tinerilor atunci când ajung în campus. Din acest motiv am participat la programe, academii și conferințe internaționale alături de universități, iar recent am fost speaker la conferința EAIE de la Glasgow.

A treia perspectivă a fost cercetarea metodelor de leadership, mindset și dezvoltare personală. Am căutat la nivel internațional ce există deja, atât în mediul academic, cât și în afara lui, participând la cursuri și programe în diferite ecosisteme, inclusiv Harvard, Stanford și comunitatea Tony Robbins.

A patra perspectivă este cea a liderilor internaționali. Am vrut să îi întreb direct pe oamenii care au construit cariere, companii sau proiecte cu impact global ce cred că trebuie să învețe generația următoare. Anul acesta, în contextul World Economic Forum de la Davos, am realizat interviuri inclusiv cu Adam Grant, profesor la University of Pennsylvania, și Adam Tooze, profesor la Columbia University. Anul trecut l-am avut la STAR pe Chris Barton, fondatorul Shazam, cu care am realizat și un episod de podcast.

Am pus aceste patru perspective împreună, am început să testăm, să măsurăm și să adaptăm.

La Heilbronn University of Applied Sciences nu am luat pur și simplu programul din România și l-am transferat. Am discutat cu echipa academică despre problemele concrete ale studenților internaționali de anul întâi – birocrație, reguli academice diferite, homesickness, teamă de a pune întrebări, diferențe culturale, managementul timpului sau dificultăți în relația cu profesorii – și am construit programul în jurul acestor nevoi.

Pentru noi, faptul că o universitate germană a decis să implementeze această metodă reprezintă o validare importantă a direcției în care am lucrat în ultimii ani.

Cum a fost primit proiectul dezvoltat în România și dus în Germania în contextul percepției internaționale asupra inovației educaționale din România?

Cred că este interesant faptul că suntem obișnuiți să vedem România importând modele educaționale internaționale, iar de data aceasta avem o metodă dezvoltată și testată în România care ajunge să fie adaptată pentru o universitate din Germania.

Dar nu cred că povestea este România versus Germania. STAR este, de fapt, suma unor căutări internaționale.

Am luat perspectiva studenților, perspectiva universităților, metode internaționale de leadership și dezvoltare și perspectiva unor oameni care performează la nivel global. Le-am pus împreună, am creat o metodă, am testat-o în România și am continuat să o adaptăm.

Faptul că acum o universitate germană implementează această abordare arată că și din România pot porni proiecte educaționale relevante internațional atunci când sunt construite pe research, colaborare și testare.

Imediat după implementarea din Germania, aduceți echipa internațională în România pentru STAR International Youth Summit. Cum se leagă aceste două evenimente și ce vor învăța cei 100 de elevi români din experiența internațională a echipei?

Cele două evenimente sunt două componente ale aceleiași construcții. Între 21 și 23 octombrie lucrăm cu studenții internaționali de anul întâi de la Heilbronn University of Applied Sciences, iar câteva zile mai târziu, între 26 și 29 octombrie, echipa internațională vine în România pentru STAR International Youth Summit.

Pentru cei 100 de elevi români, avantajul este că nu vorbim teoretic despre ce înseamnă un mediu internațional. Lucrează direct cu oameni care activează în astfel de comunități.

Dar partea care mă interesează cel mai mult începe după summit.

Pentru că sunt implicată ca speaker, trainer sau în organizarea unor proiecte internaționale de youth leadership, în ultimii ani am reușit să conectăm comunități de tineri din țări diferite. Iar acum începem să aducem aceste comunități împreună.

După eveniment, elevii din România intră în cluburile STAR și pot lucra la proiecte internaționale împreună cu adolescenți din alte țări. Astfel, nu le vorbim doar despre multiculturalitate sau global citizenship. Îi punem efectiv într-o echipă multiculturală și îi învățăm să construiască împreună.

Cum ați stabilit structura evenimentului din România și cum funcționează mentoringul în interiorul fiecărui club?

Un moment important pentru mine a fost participarea, în urmă cu doi ani, ca Youth Captain la Global Youth Leadership Summit din California, organizat în ecosistemul Tony Robbins, unde se reunesc sute de adolescenți.

Acolo am văzut foarte clar puterea unui format intensiv de leadership pentru adolescenți. Am preluat ceea ce am considerat relevant, am analizat și alte modele internaționale, iar apoi am început să testăm și să adaptăm în România.

Și am realizat că lipsea ceva esențial: ce se întâmplă după summit?

Poți produce foarte multă energie și motivație în câteva zile. Dar dacă tânărul se întoarce în același mediu și nu are unde să aplice ceea ce a învățat, o parte importantă din efect se pierde.

De aceea am adăugat cluburile și proiectele. Elevii intră în Business, Economics & Finance, Medicine & Life Sciences, Law, Politics & International Relations, Communication, IT & Engineering, Psychology, Architecture sau Acting & Film și încep să construiască.

Mentorii nu sunt acolo doar pentru a ține prezentări. Rolul lor este să îi provoace pe elevi, să le ofere acces la experiență reală și să îi ajute să transforme ideile în proiecte, fără să preia responsabilitatea în locul lor.

În plus, lucrăm cu parteneri universitari internaționali. Anul trecut, de exemplu, IE University a fost unul dintre partenerii summitului, iar anul acesta avem implicare din partea EHL Hospitality Business School. Astfel, conectăm leadershipul, proiectele elevilor și perspectiva universităților internaționale în aceeași experiență.

Cum selectați cei 100 de elevi care participă la summit?

Nu căutăm pur și simplu cei 100 de elevi cu cele mai mari medii sau cele mai impresionante CV-uri. Căutăm potențial, curiozitate, implicare și, mai ales, disponibilitatea de a construi.

STAR nu este un eveniment la care vii, asculți câțiva speakeri și pleci acasă. Intrarea la summit înseamnă și intrarea într-o comunitate.

De aceea ne interesează elevii care sunt dispuși să lucreze cu ceilalți, să își asume responsabilitate și să continue după cele patru zile. Vrem tineri care vin nu doar cu întrebarea „Ce primesc eu?”, ci și cu întrebarea „Ce pot construi împreună cu ceilalți?”.

Cine sunt speakerii și mentorii confirmați pentru ediția din acest an și ce aduc nou față de anii precedenți?

Anul acesta avem o echipă foarte internațională.

Vom avea un reprezentant al EHL Hospitality Business School din Elveția, una dintre instituțiile internaționale de referință în domeniul hospitality management.

Din comunitatea internațională de youth leadership vin Rehan Raihani, speaker în cadrul Global Youth Leadership Summit din California de la Tony Robbins, Hajnal Orbán, trainer din comunitatea Tony Robbins, și Rositsa Nikolaeva, results coach din aceeași comunitate internațională.

Ni se alătură și James Tradeway, absolvent Harvard și fost Youth Captain la Global Youth Leadership Summit din Statele Unite.

Chris Barton, fondator Shazam, va oferi un speech inspirațional despre diferența între succes și mediocritate, resiliență, și cum să-ți transformi ideea în realitate, chiar și după ce ești refuzat de peste 100 de investitori.

Dar ceea ce mi se pare diferit anul acesta este că nu mai construim doar un line-up de speakeri. Construim o rețea de oameni și comunități la care elevii să poată avea acces și după eveniment.

Summitul durează patru zile. Comunitatea trebuie să funcționeze tot anul.

Cum ați construit ecosistemul de susținere pentru STAR?

În ani și, în mare parte, prin relații construite direct.

Am mers acolo unde sunt universitățile, am mers în campusuri să vorbesc cu studenții, am intrat în comunități internaționale de leadership, am fost speaker, trainer și Youth Captain și am construit relații cu oameni care lucrează cu tineri în diferite părți ale lumii.

Pentru mine, networkingul internațional nu are foarte multă valoare dacă rămâne doar networking personal. Aproape de fiecare dată când întâlnesc un om extraordinar sau descopăr o comunitate interesantă, întrebarea mea este: cum pot aduce această resursă mai aproape de tinerii noștri?

Așa s-a construit treptat ecosistemul STAR: universități, mentori, traineri, speakeri, companii, parteneri media, alumni și, din ce în ce mai mult, comunități de tineri din alte țări.

STAR devine punctul în care toate aceste lumi se întâlnesc.

Cum mențineți legătura cu absolvenții summitului și ce rezultate ați măsurat până acum – admiteri la universități de top, proiecte lansate, burse obținute?

Avem elevi din ecosistemul nostru care au fost admiși la universități internaționale foarte competitive, precum Caltech, Columbia, UCL, Bocconi, ESADE sau IE University și avem inclusiv cazuri de finanțări importante.

Dar ceea ce mă interesează foarte mult să măsurăm în STAR este ce fac elevii după eveniment.

La aproximativ șase luni după ediția precedentă am organizat Gala STAR, unde cluburile și-au prezentat proiectele dezvoltate după summit. Pentru noi, acela este momentul în care putem vedea concret dacă ceea ce am făcut a produs rezultate.

De exemplu, elevii din Business Club au organizat evenimente în școli prin care au explicat altor adolescenți ce înseamnă să studiezi business, au creat o platformă care îi ajută pe tinerii care nu știu încă ce specializare să aleagă, iar acum pregătesc un summit de business la care aduc speakeri relevanți la nivel național.

Într-un alt proiect, elevii din zona de psihologie au colaborat cu tineri din alte țări într-un proiect de cercetare despre comportamentul financiar al adolescenților – cum iau decizii financiare și cum își cheltuiesc banii.

Acesta este tipul de rezultat pe care îl urmărim: câți elevi continuă, cât de implicați sunt, câte proiecte construiesc, câți oameni ajung să implice și cât de mult cresc de la participant la inițiator.

Aceste proiecte contribuie și la construirea unui profil extracurricular mai consistent pentru admiterea internațională. Universitățile analizează profilul candidatului în ansamblu, iar inițiativa, leadershipul, impactul și implicarea în proiecte relevante pot deveni elemente importante ale aplicației. Dincolo însă de admitere, pentru noi rezultatul cel mai valoros este că tânărul începe să creadă că poate construi ceva și apoi chiar o face.

Personal, ce ai învățat din experiența organizării unor proiecte educaționale și crezi că ar putea fi extins și către sistemul educațional național?

După atâția ani de lucru cu tinerii, am început să observ trei tipare foarte diferite.

Primul este tânărul care, în fața fiecărei posibilități, găsește un „da, dar”: „Aș face asta, dar nu sunt suficient de bun”, „dar nu vin din familia potrivită”, „dar nu am resursele”, „dar nu este pentru mine”. Dacă acest tipar nu se schimbă, propriile convingeri ajung să îi limiteze potențialul înainte ca lumea exterioară să o facă.

Al doilea este achiever-ul. Este foarte ambițios, competitiv, implicat în foarte multe lucruri și vrea să performeze. Dar uneori nu știe să prioritizeze, să gestioneze presiunea sau să accepte că nu poate câștiga de fiecare dată. Și atunci poate ajunge la stres foarte mare, burnout sau se poate descuraja puternic atunci când apare primul eșec.

Iar ceea ce dezvoltăm prin STAR este un al treilea tipar: tânărul care păstrează ambiția, dar învață și să se conducă pe sine.

Îl învățăm ce să facă atunci când nu este motivat, când este stresat, când îi este frică, când un proiect eșuează, când este respins, când se compară cu ceilalți sau când apare vocea aceea interioară care îi spune „nu sunt suficient de bun” sau „nu este pentru mine”.

Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale ultimilor ani: în fiecare copil există potențial. Indiferent din ce familie vine, câți bani are sau ce oportunități a avut până în acel moment, există ceva în acel copil care poate fi dezvoltat.

Rolul educației nu ar trebui să fie doar să identifice cine performează deja. Ar trebui să creeze mediul în care cât mai mulți copii își pot descoperi și dezvolta acel potențial.

Cred că aceasta este și componenta care poate fi dusă mai departe în sistemul educațional: nu neapărat copierea unui summit, ci introducerea mai multor contexte în care elevii învață self-leadership, gestionarea stresului, prioritizare, colaborare, reziliență și aplicarea concretă a ceea ce învață.

Cum arată pe termen lung planurile pentru STAR International Youth Summit?

Pe termen lung, obiectivul nostru nu este să construim doar un summit mai mare, ci o comunitate internațională de tineri care învață și construiesc împreună.

Vrem să dezvoltăm STAR pe două segmente: liceu și universitate.

Pentru elevii de liceu, modelul înseamnă leadership, cluburi specializate, mentoring și proiecte naționale și internaționale. Pentru studenți, vrem să dezvoltăm programe adaptate provocărilor specifice vieții universitare – integrare, independență, presiune academică, multiculturalitate, carieră și tranziția către viața profesională.

Următoarea etapă este scalarea internațională. Ne dorim să ducem treptat acest format în marile centre universitare și orașe din România și din Europa de Vest și să construim parteneriate cu tot mai multe universități și licee care să adopte sau să integreze modelul.

Viziunea este ca aceste comunități să nu existe separat. Un elev din România ar putea lucra într-un proiect cu un elev dintr-un liceu dintr-o altă țară, iar un student din Germania cu un student dintr-un alt centru universitar european. Comunitățile locale ar deveni astfel noduri ale aceleiași rețele internaționale STAR.

Iar dacă reușim ca tot mai multe licee și universități internaționale să valideze formatul și să îl integreze în propriile comunități, STAR poate evolua dintr-un summit într-un ecosistem educațional internațional.

Aceasta este, de fapt, viziunea pe termen lung: STAR să nu fie un loc în care tinerii vin o dată pe an, ci o comunitate globală în care cresc, construiesc proiecte, se conectează și, mai târziu, se întorc pentru a-i ajuta pe cei care vin după ei.