Loredana Pădurean: De la Șimleul Silvaniei la Seth Godin 

Loredana Pădurean: De la Șimleul Silvaniei la Seth Godin 

Reading Time: 5 minute

Ce au în comun Șimleul Silvaniei, Oprah Winfrey și Seth Godin? Răspunsul este Loredana Pădurean, profesoară de inovație și antreprenoriat la Northeastern University și lector în programe executive la MIT Sloan, care este din Șimleul Silvaniei și va fi pe scenă alături de Oprah Winfrey și Seth Godin în septembrie, la București.

Când a văzut primul afiș cu chipul ei pe străzile Bucureștiului, alături de Oprah Winfrey și Seth Godin, Loredana Pădurean a simțit o emoție veche, din copilărie, asemănătoare cu prima fotografie cu Moș Crăciun. A fost copleșitor, și totuși preferă să rămână cu acest sentiment proaspăt, fără să se obișnuiască prea tare cu el, ca să păstreze bucuria intactă. Pentru prima dată în cariera ei de speaker internațional, presiunea vine din locul în care urcă pe scenă, mai mult decât din scena însăși. Va fi pe scena Brand Minds în septembrie, la București.

Pădurean a crescut într-un orășel din Transilvania pe care îl descrie cu o anumită tandrețe pentru drumul parcurs de acolo până la sălile de curs de la MIT și Northeastern. Spune că traseul ei a fost o combinație de muncă, curiozitate și momente în care habar nu avea ce urmează, dar a continuat oricum. A studiat în Elveția, a lucrat în India și Malaezia, a predat pe trei continente, și totuși a purtat mereu cu ea orașul mic din care a plecat. Pentru ea, locul de origine devine un punct de start, indiferent cât de departe ajungi.

Legumele ascunse în piure

Pentru cei care nu au avut ocazia să stea într-o sală de curs cu ea, profesoara oferă o imagine simplă: o oră de curs cu ea diferă total de o prelegere clasică. Discută cazuri, provoacă idei, îi pune pe studenți să se contrazică, să construiască, să testeze. Uneori fac podcasturi, alteori proiecte video sau benzi desenate despre teorii de inovație. Metoda, spune ea, este una socratică, în care profesorul devine mai mult un dirijor de conversații decât un transmițător de informații.

Această abordare i-a adus, în 2023, premiul pentru inovație și excelență în predare la Northeastern, pentru un proiect în care studenții au transformat o teorie celebră de la Harvard într-o bandă desenată cu erou și aventuri. „Eu cred foarte mult în teorie. Dar știu și că studenții, ca toți oamenii, au nevoie de poveste, conflict, energie, emoție, surpriză”, a declarat Loredana Pădurean. Studenții cred că fac ceva distractiv, dar de fapt învață concepte grele. Când spune că predă ca un performer, vrea să spună că predarea are ritm, prezență, tensiune, voce și pauză, și că sala de clasă este o scenă cu o responsabilitate enormă.

Ideea că educația ar trebui să se schimbe radical odată cu tehnologia este, pentru ea, o simplificare. Susține de fapt opusul: că educația bună de astăzi seamănă mai mult cu cea de acum 500 de ani decât ne imaginăm, pentru că esența ei a rămas relația dintre minți. Tehnologia s-a schimbat de nenumărate ori de-a lungul istoriei, dar învățarea reală se întâmplă tot în dialog, în tensiunea ideilor, în momentele nescrise dintre un profesor și un elev.

Această filosofie a fost testată direct atunci când inteligența artificială a intrat în sălile ei de curs, cu mult înainte ca subiectul să devină obsesia globală care a devenit. Pădurean a fost printre primii profesori care au integrat AI-ul în predare, ca pe un instrument. Crede că AI va expune profesorii care se bazau exclusiv pe transferul de informație, iar buni rămân cei care formează judecată, curaj și caracter intelectual.

Generația Z, observă antreprenoarea, intră în sălile de curs cu AI ul deschis și verifică profesorul în timp real, un fenomen pe care colegii ei îl numesc, pe scurt, „prof check”. Pentru mulți educatori, asta sună înfricoșător. Pentru ea, este sănătos, pentru că obligă profesorul să fie mai bun. Autoritatea unui profesor, spune Pădurean, vine din judecată, context și capacitatea de a gândi live, în fața clasei. „AI poate da un răspuns. Dar un profesor bun poate explica de ce acel răspuns este bun, incomplet, superficial sau periculos”, ne-a explicat ea. Interdicția totală a AI-ului în sălile de curs înseamnă evitare, adaugă ea.

Etapa pe care liderii o ignoră

Cartea ei, „The Job is Easy, the People are Not”, propune o schimbare de vocabular care, la prima vedere, pare minoră, dar care, în opinia ei, schimbă fundamental felul în care privim leadershipul. Termenul „soft skills” sună, spune ea, ca ceva drăguț, opțional, secundar. În realitate, aceste competențe sunt grele. Să dai feedback bine este greu. Să primești feedback fără să te prăbușești este greu. Să gestionezi conflictul fără ego este greu. De aceea preferă termenul „smart skills”. „Sunt competențe inteligente, esențiale pentru viață, leadership, antreprenoriat și muncă”, ne-a declarat profesoara. În România, spune ea, distincția aceasta contează mai mult decât în alte locuri, pentru că aici partea umană a afacerilor rămâne tratată ca fiind mai puțin serioasă decât strategia, finanțele sau operațiunile. De multe ori însă, strategia este partea ușoară. Oamenii sunt partea grea.

Burnoutul poate veni dintr-un job pe care îl iubești

Pădurean vorbește deschis despre propriul burnout, petrecut chiar în perioada în care construia, alături de MIT Sloan, o universitate nouă în Malaezia. Spune că una dintre cele mai mari lecții ale vieții ei a fost descoperirea că burnoutul poate veni la fel de bine dintr-un job pe care îl iubești atât de mult încât pierzi capacitatea să te desprinzi de el. Munca devenise identitate, iar o identitate construită pe muncă este foarte dificil de oprit.

Ce a schimbat după aceea sună, spune ea, plictisitor: disciplina. „Disciplina nu mai înseamnă doar performanță. Înseamnă somn, pauză, mișcare, limite, ritm și capacitatea de a spune: azi mă opresc”, a declarat antreprenoarea. În opinia ei, maturitatea înseamnă să știi când să te oprești.

Această biografie cu peste 19 joburi diferite, de la asigurări și hoteluri la televiziune, cercetare și educație, vine, spune ea, dintr-o curiozitate constantă despre felul în care oamenii și sistemele creează valoare în contexte diferite. Fiecare experiență a lăsat ceva în urmă: hotelurile au învățat-o serviciul, televiziunea scena, educația răbdarea, cercetarea rigoarea, antreprenoriatul realitatea.

Privind înapoi, drumul pare fragmentat, dar firul roșu, spune ea, a fost mereu același: înțelegerea oamenilor.

În Statele Unite, spune Pădurean, există un raport mult mai relaxat cu experimentul și cu eșecul, un limbaj mai bun pentru a spune „experimentul a picat, dar am învățat ceva”. În România, vede talent, inteligență și o capacitate impresionantă de improvizație, dar și teamă de ridicol și de eșec public, care lasă procesul fără răbdarea de care are nevoie. Dacă România ar combina inteligența practică locală cu mai mult curaj de experimentare, spune ea, potențialul antreprenorial ar fi enorm.

Despre cea mai mare greșeală a antreprenorilor profesoara are o teorie: aceea de a-și ignora stadiul de dezvoltare al companiei. La început, fondatorul trebuie să fie peste tot, să vândă, să convingă, să repare, să decidă rapid. Este normal. Dar la un moment dat, aceeași energie care a construit firma devine blocaj. Când totul trece prin tine, compania rămâne blocată la dimensiunea ta, spune ea. „Nu doar firma trebuie să crească. Și el trebuie să crească. Trebuie să treacă de la erou la arhitect. De la «eu rezolv» la «eu construiesc sistemul în care alții pot rezolva»”, a explicat Loredana Pădurean. Tranziția aceasta o explorează pe larg în cartea ei viitoare, „The Innovation Odyssey: Nail It, Scale It, Sail It”, scrisă alături de profesorul de la MIT Sloan, Charles Fine.

Viața ei, împărțită astăzi între Boston, România și Portugalia, reflectă aceeași căutare de echilibru. Boston este baza profesională, România rămâne rădăcina, iar Portugalia a devenit, spune ea, un spațiu de respirație. Disciplina învățată din burnout a devenit, cu timpul, o formă de viață echilibrată, în care scena, productivitatea și disponibilitatea permanentă cedează loc unor ritmuri proprii.