Interviuri

Secretele Festivalului Hoinar

8 mai 2024 7 min

Secretele Festivalului Hoinar

Reading Time: 7 minute

Cu o experiență de 12 ani în managementul proiectelor culturale, Ruxandra Miuți este managerul Festivalului Hoinar, una din puținele inițiative autohtone care își propune demistificarea muzicii clasice, pentru a o (re)împrieteni cu generația tânără.

Fiecare eveniment din festivalul ajuns la ediția cu numărul șapte aduce în fața spectatorului personaje și teme din viața reală.

Publicul va descoperi, între 10 – 14 mai, că aceste compoziții muzicale complexe transmit mesaje autentice, universale și încă foarte actuale.

Pe scenele Teatrului ACT și Ateneului Român vor urca în zilele următoare 15 artiști de talie internațională care vor oferi 4 spectacole-experiență publicului bucureștean, unele prezentate în premieră.

Cât de dificilă este finanțarea și organizarea unui festival de acest gen ne povestește chiar Ruxandra, într-un interviu exclusiv pentru Revista BIZ.

Ruxandra Miuti photo by Florin Ghenade e1715174902911

Din perspectiva ta, de ce este important un proiect ca Hoinar Festival? Care este impactul lui în societate?

    Un festival este o sărbătoare, iar sărbătorile sunt ca sângele în vene: fac inima să bată. Societatea noastră are acum nevoie mai mult ca oricând să își simtă inima bătând.

    Nu sunt artist. Am încercat să înțeleg însă ce înseamnă să fii artist concertist. Citind destul de mult despre acest subiect, am găsit o istorioară care pe mine m-a ajutat să înțeleg Hoinarul. Se spune că, în urmă cu aproape 200 de ani, Franz Liszt susținea la Roma pentru prima dată un concert întreg cu un singur pian. Fără falsă modestie, s-a întors către public și, parafrazându-l pe Ludovic al XIV-lea, a declarat: „Le concert, c’est moi!”. Presa vremii i-a răspuns: „Egotism nestăpânit!”. Dar dacă ne gândim la curajul soliştilor, la singurătatea lor pe scenă, la inspiraţie, la memorie, la virtuozitatea cu care stăpânesc instrumentul și publicul, nu este egoism, ci dimpotrivă. Este generozitate.

    Astăzi, recitalurile nu suntdespre auto-afișarea virtuozității, ci sunt cea mai intima formă de exprimare existentă, cele mai profunde revelații și confesiuni. Astfel, Festivalul Hoinar este despre identitate, a compozitorilor și a artiștilor, în care publicul se reflectă în mod firesc. Conceptul este o poveste care reflectă probleme personale sau sociale, realizând astfel democratizarea și diversificarea accesului la muzica clasică și arta asociată, fără a trece linia subțire către derizoriu. Prin interpretarea muzicii clasice la o înaltă calitate, dar într-un format accesibil și prietenos pentru publicul larg, festivalul reușește să elimine barierele percepute și să ofere oportunități unice de explorare culturală pentru toți participanții, indiferent de vârstă, mediu social sau pregătire culturală. Prin aducerea împreună a unui public divers și prin stimularea discuțiilor constructive asupra unor probleme profund umane, în registre diametral opuse – de la bucuria copilăriei, la dramele adulților, Festivalul Hoinar încurajează schimbul de idei și construirea legăturilor public și artiști.

    Ca manager al unui astfel de proiect, în România, care ai spune că sunt provocările cele mai mari cu care te confrunți?

    Viața oricăruia dintre noi este definită astăzi de continua schimbare și incertitudine. De ce ar fi viața unui manager de proiect diferită? În 10 ani am făcut cu aceeași plăcere management al proiectelor în domeniul tehnologiilor digitale, și, în paralel, al proiectelor culturale. Aparent, domenii diferite. În realitate, au în comun inovarea continuu. În timp, am infuzat în cultură pragmatismul din tehnologie, iar în tehnologie creativitatea din artă, și toți am avut de câștigat.

    Nu spun o noutate: accesul la săli de spectacol, spații de repetiție și logistică sau echipamente tehnice, pe scurt o infrastructură adecvată, ne dau cele mai mari bătăi de cap. Pentru a le face față, am învățat că adaptabilitatea și reziliența sunt esențiale, însă nu suficiente. Colaborarea cu diverse instituții, organizații și indivizi reprezintă un aspect vital. Găsirea și menținerea partenerilor potriviți, negocierea și gestionarea relațiilor pe termen lung pot fi o provocare în sine, dar sunt esențiale pentru a asigura succesul unui astfel de proiect și după ce cortina a căzut. Însă nu am fost niciodată singură. Sunt înconjurată de profesioniști și împreună am abordat orice provocare cu creativitate, perseverență și spirit de echipă. Și – de ce nu? – cu umor.

    Cum s-a finanțat până acum festivalul și ce ai putea spune despre progresia sa în materie de nevoi – dezvoltare – amploare?

    Inițial, festivalul a fost susținut prin sponsorizări private, bilete vândute și pasiunea echipei, tradusă în foarte mult voluntariat. Pentru a face posibile extinderea programului și a diversității artistice, căutăm mereu să asigurăm sustenabilitatea financiară pe termen lung.

    În 2024, Festivalul Hoinar a aplicat pentru prima dată la AFCN, iar finanțarea primită reprezintă în sine o recunoaștere a faptului că Festivalul Hoinar este astăzi matur, făcând față cu succes competiției cu proiecte deja consacrate în peisajul cultural românesc. An de an, Festivalul Hoinar și-a construit o reputație, care sper că ne va ajuta în viitor să atragem sprijin financiar din diverse surse, cum ar fi sponsorizări din partea companiilor.

    Hoinar este o metaforă a călătoriei artistice și a explorării culturale, reflectând spiritul deschis al festivalului, pentru că reunește pe scenă artiști străini și români, care fie concertează în țară, fie pe diverse scene europene și internaționale, dar care se întorc întotdeauna cu bucurie să cânte acasă. În Festivalul Hoinar.Carnaval 2024 are pe afiș cele mai multe nume de artiști, care sperăm să rămână în familia Hoinar.

    Anul acesta festivalul are ca principal finanțator AFCN-ul. Cât de importante ți se par finanțările din astfel de fonduri pentru proiectele din România și în ce măsură ele sunt suficiente pentru nevoile actuale?

    Finanțările din fonduri publice, cele oferite de AFCN fiind de departe cele mai relevante prin constanța lor, sunt de o importanță crucială pentru proiectele culturale din România. Ele reprezintă adesea principala sursă de finanțare pentru inițiativele culturale independente sau pentru evenimentele cu impact social și cultural semnificativ.

    Cerințele financiare ale proiectelor culturale sunt variate și uneori imprevizibile. În timp ce finanțările din fonduri publice constituie un sprijin valoros, ele pot să nu fie întotdeauna suficiente pentru a acoperi toate costurile implicate în organizarea și desfășurarea unui festival cultural. Am menționat, de exemplu, artiști din întreaga Europă care se reunesc la Hoinar anul acesta. Este o desfășurare logistică poate greu de imaginat de mulți. Sper că am reușit să îi facem față. Fără finanțarea primită, ar fi fost, evident, imposibil. Nici așa nu este ușor, pentru că orice finanțare vine la pachet cu un set de reguli de respectat, un adevărat pat al lui Procust.

    Dacă sunt suficiente? Evident că nu. De multe ori, fiecare om din echipă poartă câte 2-3 pălării, pentru a putea acoperi cu resurse minime toate rolurile necesare implementării unui astfel de proiect. Învățăm din mers să facem lucruri la care cu câteva luni în urmă nici nu ne-am fi gândit, uneori în afara profesiei noastre. Dacă nu privim acest lucru ca pe o zbatere, poate fi un lucru bun, pentru că învățăm și ne călim. Însă nu aceasta este menirea. Cu finanțare constantă și predictibilă, s-ar întâmpla mult mai multe lucruri minunate. Iar bilanțul la finalul unui proiect, după ce se sting ultimele aplauze, ar fi mai puțin despre faptul că am reușit să ajungem la final și suntem încă în picioare și mult mai mult despre ce am oferit bun publicului.

    Cât de dispuse mai sunt brand-urile să sponsorizeze proiecte culturale? Ți se pare că s-a schimbat într-o direcție anume trend-ul în ultimii ani?

    Răspund cu o altă întrebare: cât de dispuse sunt brand-urile să sponsorizeze? Buzunarele companiilor s-au micșorat considerabil în ultimii ani. Pandemia și războiul nu sunt contexte favorabile. În astfel de momente, cultura pierde teren față de proiectele sociale, iar dacă adăugăm și recentele schimbări legislative, imaginea nu este îmbucurătoare.   

    Dincolo de suport financiar pentru realizarea unui eveniment cultural, ce alt tip de resurse sunt necesare și în ce măsură este facil să faci rost de ele în România?

    În afara suportului financiar, organizarea unui eveniment cultural necesită o gamă variată de alte resurse fără de care nu putem spera la succesul și impactul dorit. Angajarea și buna coordonare a unei echipe talentate și dedicate este esențială. Pe lângă artiști, este nevoie de personal specializat în domenii precum managementul de proiect, marketing, producție, relații publice, tehnologie și logistică, greu de asigurat fără a avea colaborări constante și predictibile, pentru că toți acești oameni sunt freelanceri.

    Asigurarea unui spațiu adecvat, a decorurilor și a echipamentelor necesare pentru desfășurarea concertelor este de cele mai multe ori o provocare, deoarece infrastructura culturală din România poate fi limitată sau suprasolicitată.

    Investiția în campanii de promovare și publicitate este de asemenea esențială pentru atragerea și implicarea publicului în eveniment. Aceasta poate include publicitate online și offline, materiale promoționale, relații publice, marketing digital și alte tactici de promovare. Resursele necesare pentru o campanie de promovare eficientă nu sunt ușor de obținut, iar pentru că în mediul cultural canalele de comunicare nu abundă, concurența poate fi acerbă.

    Nu cred însă că accesul la resurse pentru proiecte culturale este mai dificil în România față de alte țări. Poate ce ne diferențiază este faptul că în țări din vest, care nu au trecut prin comunism, sau chiar din Europa Centrală și de Est, unde comunismul nu a fost atât de grotesc precum în România, există mai multă experiență în a gestiona resursele sau chiar proiectele culturale cu resurse mai bine gospodărite, pentru că fac asta de mai mult timp. Sper că, pas cu pas, vom ajunge și noi la performanțe mai bune în gestionarea resurselor.

    Hoinar.Carnaval

    Pentru ediția de anul acesta, este ceva ce ți-ai fi dorit să se întâmple, în plus, și nu ați reușit să concretizați? De ce?

    Aș dori să pot răspunde la această întrebare în seara zilei de 14 mai, după concertul Carnaval de la Ateneu. În gândul meu, văd sala plină de oameni bucuroși și aud ropotul aplauzelor. Și aș vrea ca în acel moment să pot răspunde că s-a întâmplat ce ne-am dorit: toate spectacolele au fost un succes, sold out.

    În acest moment pot spune doar că Festivalul Hoinar.Carnaval este un vis ce, zi cu zi, pas cu pas, devine realitate. Și aș vrea să vadă cât mai mulți acest festival așa cum îl văd eu și să audă acest mesaj: veniți în sălile de spectacol, pentru că merită!

    Care sunt planurile pentru următoarele ediții? Există o viziune de a extinde conceptul și în alte orașe decât București?

    Avem câteva idei, pe care le vom transforma în planuri cu înțelepciunea lecțiilor învățate în ediția din 2024. Cu siguranță, vom alege ce-i mai bun din aceste idei, care se vor transforma în conceptul ediției viitoare.

    Din punct de vedere logistic, nu este ușor, însă ne-am dorit întotdeauna ca Festivalul Hoinar să ajungă și în alte orașe, iar publicul ne așteaptă, vedem asta în mesaje primite.  

    Cine este Ruxandra Miuți

    Ruxandra Miuți are o experiență de peste 12 ani în managementul proiectelor culturale, cu un interes deosebit pentru antreprenoriatul cultural și crearea de produse culturale inovatoare. Are studii tehnice de licență, un Master în Administrarea Afacerilor și specializări în marketing, monitorizarea strategiilor de specializare inteligentă, printre care se numără și Industriile Culturale și Creative, și digitalizare în domeniul cultural. S-a implicat ca expert sau consultant în proiecte din domenii diverse, de la tehnologii digitale la industrii creative și culturale, având o contribuție în managementul proiectelor, dar și în adoptarea inovării în conceptele proiectelor culturale.

    Experiența profesională a Ruxandrei a cuprins gestionarea unei game variate de proiecte culturale, de la restaurarea patrimoniului cultural până la organizarea festivalurilor de muzică sau artă comunitară. S-a implicat în monitorizarea și evaluarea proiectelor, consultanță în proiectele editoriale și culturale finanțate de Ministerul Culturii, AFCN, ARCUB, Ordinul Arhitecților din România etc. A fost evaluator pentru proiecte culturale finanțate de Administraţia Fondului Cultural Naţional și Programul RO-Cultura.

    Ruxandra este autor al unor articole, studii și rapoarte care au la bază documentarea și cercetarea domeniilor cu potențial de inovare prin adoptarea tehnologiilor digitale, în mod special în industriile culturale și creative.

    FOTO: Florin Ghenade

    Array

    Articole pe aceeași temă: