Serile Filmului Românesc, evenimentul emblematic al cinematografiei naționale

Reading Time: 15 minute

De miercuri și până duminică, festivalul Serile Filmului Românesc transformă orașul Iași în Capitala Filmului Românesc. Această ediție este dedicată actriței Tora Vasilescu.

Filme în premieră, documentare, proiecții de film în aer liber și în alte spații din Iași, alături de invitați speciali, sunt anunțate la ediția cu numărul 14 a Festivalului Serile Filmului Românesc.

Anul acesta, în perioada 9-13 august, spectatorii sunt așteptați la o serie de evenimente speciale, dedicate actorului ieșean Teodor Corban, dar și artistului Ion Popescu Gopo, pentru a marca 100 de ani de la nașterea sa. Organizatorii festivalului vor aduce un omagiu și regizorului Lucian Pintilie, la 90 de ani de la naștere.

Tot anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la nașterea regizorului Liviu Ciulei, iar echipa festivalului anunță o proiecție specială a filmului „Pădurea spânzuraților”, unde invitată specială va fi actrița Mariana Mihuț, care va vorbi despre moștenirea și impactul pe care Liviu Ciulei le-a avut în lumea cinematografiei și culturii românești.

Filmul de debut al regizorului Nae Caranfil, „E pericoloso sporgersi”, va putea fi urmărit pe marele ecran în variantă restaurată digital, la 30 de ani de la premieră.

Filmul „Phoenix: Har/Jar”, în regia lui Cornel Mihalache, programat anul acesta la SFR, este un proiect realizat în 2022 de Televiziunea Română. Documentarul reuneşte membrii formaţiei din perioada de dinaintea plecării din 1977 şi punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei.

Spectatorii își pot achiziționa bilete la evenimentele deja anunțate, de pe platforma eventbook.ro.

Despre cum s-a transformat Festivalul Serile Filmului Românesc (SFR) într-un eveniment emblematic pentru cinematografia națională și programul pregătit pentru acest an, Biz a stat de vorbă cu Andrei Giurgia, directorul SFR.

Cum a apărut ideea unui festival dedicat filmului românesc?

Ideea a apărut în anul 2010; eu și Corina eram studenți la Jurnalism. Vedeam că filmul românesc este mult mai apreciat în străinătate, decât la noi în țară și atunci, fiind studenți la Jurnalism, căutând foarte multe informații, dorind să ducem arta și cultura la suprafață și să nu mai avem stereotipuri despre filmul românesc, am zis hai să facem un festival care să aducă în fața publicului regizori, actori, scenariști, practic cei care lucrează, cei care fac un film. Și uite așa se poate crea un dialog. Un dialog după ce se vede filmul, pentru că avem această problemă: să ne dăm cu părerea fără să vedem un film, doar să ne uităm la un trailer și cu toții suntem specialiști atunci când vorbim de multiple domenii. Așa s-a născut această idee; festivalul a crescut organic, practic totul a fost făcut și este în continuare realizat de noi, cu foști absolvenți de Jurnalism, cu actuali studenți.

Aici am dezvoltat foarte mult latura aceasta de relații publice, noi ne facem grafica, noi facem comunicarea festivalului, noi comunicăm cu invitații, noi îi invităm, noi facem selecția de filme și practic aș putea spune: Iată, după 14 ani, pentru că ne pregătim pentru cea de-a 14-a ediție, eu cred că acest festival este și o bună școală de marketing, PR, organizare evenimente, de comunicare, de modul în care să te adaptezi la situații dificile. O școală din care cu toții avem de învățat în fiecare zi, pentru că sunt multiple provocări și ele sunt cu atât mai interesante, cu cât, menționez acest lucru, echipa Artis, cea care organizează acest festival, face aceste lucruri atunci când are puțin timp liber, pentru că în fiecare zi fiecare coleg are cu totul și cu totul alte preocupări, alte servicii, alte joburi, dar iată că găsim timp să promovăm filmul românesc și facem acest lucru cu simț de răspundere, cu drag, cu responsabilitate și, clar, nu sunt alte obiective la mijloc, decât doar cele prin care noi credem că ajutăm filmul românesc. Creăm o punte de dialog între generația trecută și generația actuală de cineaști.

Care este impactul economic pe care îl are o ediție asupra comunității?

Sincer să spun, cred că noi putem vorbi de impact economic doar în ultimii 6-7 ani, chiar dacă noi facem festivalul de 14 ani și am să spun și de ce. Primele ediții au fost făcute cu prieteni, cu cei pe care eu îi cunoșteam. Îi cunosc și acum, fiindcă am rămas prieteni, care fie dețineau un restaurant, fie ne puteau ajuta cu spații de cazare, fie constatau că nu mai aveam bani de afișe și ne sprijineau. Nu voi uita niciodată bugetul primei ediții SFR, în 2010, mă refer la bani cash, pentru că unii parteneri preferă să-ți ofere produsul lor și atunci e vorba de un barter, a fost de 2.000 de lei, 20.000.000 de lei vechi. Atât a avut prima ediție, după care au fost ediții cu totul și cu totul aparte. Ne-a fost foarte foarte greu să putem termina festivalul pe linia de plutire, mă refer să ajungem la 0 datorii, dar așa cum spuneam, în ultimii 6-7 ani lucrurile s-au schimbat, pentru că iată, Primăria Municipiului Iași ne susține.

Sunt toate aceste foruri ale cinematografiei, Uniunea Cineaștilor, DACIN SARA, Centrul Național al Cinematografiei, Institutul Cultural Român, care ne susțin. Noi depunem proiecte, adică nu batem din palme și gata, am obținut finanțare. Nu sunt finanțări foarte mari, dar ele contează în economia acestui eveniment. Dacă e să vorbim de impact economic, cred că în ultimii ani festivalul a adus un plus de turiști, un plus de persoane care vin în Iași, care consumă, care se cazează, care mănâncă, care se bucură de tot ceea ce oferă Iașul și ca o destinație de vacanță, de ce nu, pentru că festivalul se întâmplă de câțiva ani în luna august. Am și deținut acel titlu de Destinația Anului pentru City break. Sunt convins că și acest festival a ajutat. Și eu cred că toată lumea are de câștigat. E clar că astfel de evenimente culturale pot crea un impact economic important. Cred că am trecut de primul obstacol, aici mă refer strict la SFR. Și cred că în următorii ani lucrul acesta va fi mult mai vizibil.

Care este bugetul mediu al unei ediții SFR și cum este el susținut?

Dacă vorbim de bani cash, de bani lichizi, lucrurile sunt foarte simple. Vorbim de un buget de aproximativ 50.000 de euro. E o sumă cu totul și cu totul mică în comparație cu ce se întâmplă la alte evenimente culturale. Per total, pentru că sunt parteneri care ne susțin, așa cum spuneam, cu ceea ce fac ei, cu produsele lor. De exemplu, avem cel mai important hotel din centrul Iașului, care de 4 ani de zile ne oferă cazarea invitaților, dar și acea sumă este cuantificată, pentru că, chiar dacă ea nu este fizic, ea contează în economia festivalului. Așadar, dacă vorbim de bani cash, vorbim de sume cuprinse între 50.000 și 60.000 de euro, iar per total festivalul ajunge undeva la o sumă de 80.000 de euro. Ca să stăm liniștiți, și asta vorbeam și cu colegii mei, ca să ne putem concentra mai mult pe conținutul festivalului, pentru că noi nu avem un departament specializat de fundraising deocamdată; el există așa, dar nu avem niște oameni specializați, pentru că nu ne permitem să-i angajăm să facă acest lucru. Dacă am avea în jur de 100-120.000 de euro, cred că am sta liniștiți și ne-am putea face treaba din toate punctele de vedere. Asta vorbim de ce se poate face acum în Iași, de infrastructură, pentru că vorbim aici și de o infrastructură; trebuie să ai spații unde să poți viziona filme, trebuie să ai hoteluri, restaurante – aici stăm foarte bine, dar mă refer la un festival de film, deocamdată atât permite această infrastructură. Cam despre asta este vorba atunci când vorbim de sume.

Care sunt principalele provocări pe care le aveți de rezolvat pentru ca acest eveniment să aibă loc?

Sunt provocări din toate punctele de vedere. Cred că cele mai importante sunt provocările financiare, pentru că sunt parteneri care poate la sfârșitul unui an îți promit că vor fi alături de tine anul viitor, tu îți faci o estimare financiară la ceea ce vei avea pentru ediția următoare și când ajungi ca lucrurile să intre pe făgașul normal, mă refer aici poate să semnezi un contract sau să ajungi la lucruri concrete, sunt unii parteneri care renunță din diferite motive. Asta e o mare provocare. Provocările sunt și atunci când vorbim de echipă, pentru că de la an la an, având în vedere acest caracter facultativ, neobligatoriu, oamenii mai pleacă, se schimbă. E gre să menții lângă tine o echipă constantă, pentru că n-ai cum să-i plătești în fiecare lună, pentru că atunci când vorbești de muncă, sub orice formă, eu sunt pentru a fi plătită și cred că ăsta e lucrul cel mai important. Așa vine și randamentul între colegi, așa vine și respectul și practic tu lucrezi altfel când știi că ești și stimulat din acest punct de vedere. Recunosc, cu toții am făcut și facem în continuare voluntariat în anumite etape ale proiectului, pentru că altfel nu se poate și mă bucur că ai mei colegi din Asociația Artis au înțeles acest lucru și le mulțumesc încă o dată. Provocări sunt atunci când poate un partener care te-a susținut ani la rând în anul care urmează nu te mai poate susține și tu te bazai pe contribuția și pe aportul acelui partener pe care l-ar fi adus la festival. Sunt provocări atunci când vorbim de invitați. E uneori greu să-i convingi să vine pe cei care poate n-au mai fost la SFR, să le dai toate motivele și să le spui că totul va fi bine.

Cred că e un lucru verificat deja: un prim contact e de ajuns, pentru că după aia toate lucrurile sunt cunoscute. Asta se întâmplă cu invitați care vin de 6-7 ani la festival. Chiar acum stăteam și analizam că, de exemplu, cu Irina-Margareta Nistor colaborăm de 10 ani. Anul acesta se împlinesc 10 ani, nici nu știu când au trecut acești ani. Provocări sunt și în timpul festivalului: se întâmplă ca un invitat să nu mai poată ajunge din diferite motive. Provocări sunt și pe parte tehnică. Provocări sunt și din punct de vedere al publicului. Recunosc, în Iași, noi de 13 ani încercăm și am clădit, cred eu, un public cinefil autorizat. Mai ales că, iată, din 2017, și datorită acestui festival s-a modernizat sala de la Ateneul Național din Iași și cu un sistem de cinema. Și, practic, funcționează acolo Cinema Ateneu – primul cinema de stat înființat după 1989 în Iași și cred că și prin acest cinematograf și prin acest festival lucrurile au revenit ușor-ușor la normal. Sunt provocări în continuare și din partea publicului, pentru că, chiar dacă mulți se feresc să o spună, în Iași e un public diferit în comparație cu ce se întâmplă în alte orașe, pentru că nu știi la ce să te aștepți.

E fluctuant, e un public care uneori, din păcate, apreciază mai mult ce se întâmplă în alte orașe. Se duc acolo și investesc, pentru că tu practic consumând investești și contribui la bunăstarea comunității de acolo. E o provocare cu publicul și atunci când vorbim de implicarea lui; mă refer aici la companii foarte mari, la agenție economici care au un profil cu totul și cu totul parte și s-ar putea implica în evenimente culturale, dar din diferite motive preferă să nu o facă. Și cred că provocări pot fi și din partea celor care fac filme, pentru că sunt ani și ani. Ani foarte buni, ani mai puțin buni. Ce ne ajută pe noi foarte mult e faptul că tot timpul am încercat la festival să creăm acea punte între vechea generație și noua generație de cineaști. Practic noi niciodată nu o să uităm cinemaul din anii ‘80- ‘90, cu bune și cu mai puțin bune, dar și tot ceea ce s-a întâmplat după anii ‘90. Sunt foarte mulți regizori care sunt la o vârstă respectabilă care n-au văzut multe filme românești noi. La noi la festival le văd și invers se întâmplă. Există acest schimb de idei, de păreri, de sentimente față de anumite filme pe care ei le văd. Cred că aici ne situăm atunci când vorbim de provocări.

Cum transformă orașul un festival de o asemenea amploare și cum s-a modificat atitudinea localnicilor față de SFR în decursul timpului?

Pot să mă refer la ultimii 7-8 ani, pentru că de atunci există așa o efervescență aparte. Noi încercăm să ajungem în toate zonele orașului prin campaniile de promovare, indoor, outdoor. Într-adevăr, eu cred și asta ne-au spus-o foarte mulți spectatori care vin la festival și sunt deja fani SFR că se simte cam cu o lună-două înainte că vine festivalul. Orașul se schimbă și din punct de vedere estetic. Suntem aproape peste tot: vorbim de cafenele, restaurante, hoteluri, panotaj, spații prin care circulă foarte mulți ieșeni. Adică practic suntem acolo, suntem în ochii lor, n-ai cum să spui că n-ai știut că se apropie SFR-ul. Se creează așa o efervescență foarte interesantă, pentru că, dacă în 2010 am plecat la drum cu 3 invitați, de câțiva ani depășim cifra de 60-70 de invitați și gândiți-vă ce frumos e să te întâlnești pe stradă cu Nae Caranfil, cu Vlad Ivanov, cu Irina-Margareta Nistor sau cu Tora Vasilescu, persoane care ce fac la rândul lor?

Promovează Iașul, promovează filmul românesc și eu cred că ieșenii simt acest lucru, pentru că așteaptă să vină la festival și noi așteptăm cu mare nerăbdare să anunțăm toată lista de invitați și abia așteptăm reacțiile. Atitudinea publicului cred că s-a schimbat de la o ediție la alta, mă refer în bine. Așa cum ziceam și puțin mai devreme, s-a creat un public de cinema, cinema românesc, cinema de artă, cinema european și cred că acest festival a contribuit la revenirea în interesul publicului, a cinematografiei de calitate.

Care sunt cele mai importante succese marcate de SFR până acum?

Putem să ne referim la numărul de ediții care, iată, sunt 14. Sunt câteva zeci de mii de spectatori care au participat de-a lungul timpului la festival. Am putea include la categoria succes și faptul că am reușit să aducem la Iași niște nume importante cărora să le dedicăm edițiile, vorbim de Victor Rebengiuc, Marcel Iureș, Tora Vasilescu, care este prima doamnă pe care o aniversăm anul acesta la SFR, pentru că până acum s-a întâmplat să fie doar domni. Cred că o altă cifră importantă e legată de faptul că în 2015, la ediția a 6-a, am făcut premiera de gală a filmului Reconstituirea, pentru că acest film nu a avut o premieră de gală atunci când s-a lansat. A fost un film interzis, știm cu toții acest lucru, și atunci am reușit să-i aducem pe cei trei corifei la Iași, Ileana Popovici, George Mihăiță și Vladimir Găitan și am făcut premiera de gală a filmului Reconstituirea la ediția pe care am dedicat-o actorului George Mihăiță.

Cred că aici am putea să vorbim de succes: la numărul de ediții, la numărul de spectatori, la faptul că am reușit să readucem oamenii în sala de cinema prin acel cinematograf înființat la Ateneul din Iași și cred că în fiecare an reușim să aducem peste 60 de invitați, cred că și acest lucru e un succes, dacă luăm în calcul ultimele 8 ediții. Sunt aproape 500 de prezențe, e un lucru de apreciat la un festival care, după cum am spus mai înainte, are bugetul pe care îl are, așa cum se poate el desfășura și care sunt condițiile.

Care este relația festivalului cu celelalte evenimente dedicate cinematografiei din România?

E o relație de prietenie, o relație care s-a clădit în timp. Noi am început festivalul în 2010 cu Tudor Giurgiu, cel care face TIFF-ul la Cluj. Suntem prieteni, cu „Legături Bolnăvicioase” a început SFR-ul. Comunicăm și cu celelalte festivaluri, să nu ne suprapunem ca date, pentru că e foarte important ca invitații să poartă participa și la festivalul X, și la festivalul Y. E o relație de prietenie; nici nu suntem foarte mulți, cu toate că am putea spune că în fiecare an apare câte un festival, dar cred că lucrul cel mai important e legat de continuitate. Noi suntem la ediția a 14-a, sunt alte festivaluri care au ajuns la ediția 20, 21, 22 și cred că și noi venim așa, frumos, din urmă și e o relație care s-a clădit în timp, bazată pe respect, pe profesionalism și pe încredere reciprocă.

Cu cât timp înainte pregătiți o ediție și ce presupune această etapă?

E clar că după ce se termină ediția în curs, urmează o săptămână-două de ,,liniște și pace”, pentru că e și atunci o perioadă foarte activă. Lăsăm să treacă aproximativ o lună, după care încercăm să ne gândim ce facem la anul, pentru că dacă vrem să creștem, să oferim un produs cultural de calitate, e clar că trebuie să-l pregătești din timp. Unii ar spune că e puțin, ar trebui să-l pregătești cu doi-trei ani înainte, cum povestea domnul Constantin Chiriac, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, că el deja știe ce face în 2026, dar acolo lucrurile sunt un pic altfel. N-am putea ști ce filme se vor face în 2026 sau în 2027. La teatru, în principiu, poți avea o perspectivă din acest punct de vedere. Practic cam un an de zile lucrăm la o ediție. Începem prin a comunica și a dialoga să vedem pe cine putem sărbători, pe cine putem aniversa. Luăm legătura cu persoana respectivă, să o invităm la festival, să vedem dacă acceptă, dacă îi place ideea. Îi lăsăm un timp de gândire, după ce avem acel „DA” pe care îl așteptăm cu toții din partea posibilului invitat, trecem la treabă. Ședință foto, pregătirea planului de comunicare, alegerea filmelor din retrospectiva pe care o prezentăm publicului cinefil la SFR, luăm legătura cu actori, cu regizori, cu persoane cu care invitatul respectiv a colaborat de-a lungul timpului să îi invităm la festival. Bineînțeles, suntem foarte atenți la ce se lansează în anul respectiv și încercăm să aducem în avanpremieră pe marele ecran și toate celelalte etape în organizare: căutăm sponsori, parteneri, discuții, întâlniri, conceptul, ideea principală a festivalului, pe ce mergem în anul respectiv, câte filme putem aduce și tot așa.

Cum a evoluat festivalul de la prima ediție până la cea din 2023?

Depinde la ce capitol ne referim. Dacă vorbim de numărul de invitați, e clar, de la 3 la peste 60. Dacă vorbim de buget… și acesta s-au schimbat. Țin minte că la un moment dat am primit o finanțare de 375 de lei din partea unei autorități locale de aici din Iași. S-a schimbat numărul de proiecții, a crescut foarte mult de la an la an, dar și numărul de spații în care putem vedea filme. S-a schimbat din acest punct de vedere interesul față de filmul românesc, pentru că vedem că de la an la an avem spectatori în plus, ceea ce este foarte bine. Am venit și după doi ani de pandemie, când lumea abia aștepta să iasă din casă și lucrul acesta s-a văzut și la festival. Și cred că festivalul a evoluat din toate punctele de vedere, atunci când vorbim și de imagine, și de faptul că ținem foarte mult la toate punctele de vedere, de la print până la ceea ce se vede pe marele ecran să fie de calitate. Punem foarte mult accent pe acest lucru și cred că de la an la an am evoluat și lucrurile au fost simțite de toată lumea.

Care sunt reacțiile pe care le primiți din partea industriei cinematografice?

Sunt reacții foarte bune, pentru că sunt distribuitori, sunt persoane care se ocupă de promovarea filmului românesc și ne sună ei și ne anunță că anul acesta o să avem un film pe care îl putem difuza în avanpremieră la voi. Așa s-a întâmplat și cu regizorul Iura Luncașu, care ne-a sunat de la începutul anului să ne spună că pregătește și termină lucrul la un film, care are punctul de pornire la Iași, pentru că el a terminat facultatea de teatru aici, la Iași. E o relație foarte bună și e un festival așteptat, în special de toți cei care se ocupă de aceste foruri de cinematografie, cum spuneam de UCIN, DACIN SARA, Centrul Național al Cinematografiei, ICR, pentru că an de an la noi la festival vin și cei care au făcut, au creat cinemaul până în anii ‘90 și atunci e o relație de respect reciproc între toate generațiile și cred că colaborăm destul de bine, din toate punctele de vedere. Sunt reacții tot timpul extraordinare, lumea ne mulțumește, mai ales atunci când oferim Premiile de Excelență și cred că toate aceste lucruri s-au construit și s-au clădit în timp, pe un respect și o dragoste aparte față de filmul românesc, care sunt convins că s-a simțit peste tot atunci când vorbim de invitații care au fost la noi la festival.

Care este cea mai frumoasă amintire din edițiile de până acum?

Sunt foarte multe amintiri frumoase, sunt foarte multe lucruri pe care le-am trăit împreună cu spectatorii, dar în special cu colegii mei. Întâlnirea cu Victor Rebengiuc, cu Marcel Iureș, întâlnirea cu George Mihăiță. N-aș putea să fac un clasament. Întâlnirea cu domnul Mihai Șora, care din păcate nu mai este printre noi, care a fost la festival și a ținut foarte mult la tot ceea ce facem. Discuțiile care se întâmplă imediat după film, Q&A cu publicul dintre invitat și echipa noastră, încurajările. Sunt multe, nu aș putea să fac un top, însă cert e că toate aceste lucruri și toate aceste amintiri au la bază un numitor comun, atât din partea noastră, cât și a invitaților; e vorba de filmul românesc.

Ce se va întâmpla la SFR 2023?

Se va întâmpla că pentru prima dată în istoria acestui festival vom sărbători o doamnă, e vorba de actrița Tora Vasilescu. Ne-am bucurat tare mult când a acceptat invitația pentru că ne-am dat seama că balanța trebuie să fie înclinată și spre această parte, pentru că până acum am avut doar persoane de sex masculin sărbătorite, fie actori, fie regizori. Va aduce o serie de evenimente importante; sunt peste 40 la număr. Proiecții de film în premieră și în avanpremieră, lansări de carte, instalații, expoziții de fotografie, recitaluri, concerte, întâlniri, iată și un masterclass susținut de Daniel Nuță, care se va întâlni cu copiii, pentru că îi place foarte mult să lucreze cu ei. Ediția de anul acesta mai înseamnă și o premieră legată de Premiile de Excelență, pentru că toate persoanele premiate sunt doamne. E vorba de Corina Chiriac, care va fi prezentă la SFR în deschidere cu un recital, dar și spre finalul ediției de anul acesta cu un recital ce se numește „Poveștile Corinei” cu muzică, cu fotografie, cu film. Un alt Premiu de Excelență va fi oferit scriitoarei Nora Iuga, care vine la Iași să povestească despre un film documentar în care este personajul principal, dar și o întâlnire cu totul și cu totul aparte cu actrița Mariana Mihuț, care vine să marcăm Centenarul Liviu Ciulei, dar și debutul domniei sale în „Pădurea Spânzuraților”, un film premiat la Cannes, dar și un film care a adus mai multe lucruri importante atunci când vorbim de relația a două nume importante din cultura românească; e vorba de Mariana Mihuț și actorul Victor Rebengiuc. Ediția de anul acesta mai aduce un lucru inedit; e legat de faptul că avem o țară invitată: e vorba de Republica Moldova. Încercăm să prezentăm și câteva producții cinematografice din ultimii ani, dar și producții cinematografice mai vechi, pentru a cunoaște mai bine cinematografia de acolo și cred că ediția aceasta va deschide multe alte uși, pentru că sunt convins că am demonstrat că se pot face lucruri frumoase și la Iași și sper ca lucrul acesta să conteze și poate la anul să fie și mai bine. Când, e clar, va fi o ediție aniversară, pentru că vorbim de 15 ani, nici nu-mi dau seama când au trecut acești ani. E o cifră care mă și sperie, dar mă și responsabilizează. Nu vorbesc doar în numele meu, dar și al colegilor și cred că în toată această perioadă, în tot acest timp, am reușit să facem lucruri de calitate și cred că filmul românesc a avut și va avea o șansă în plus și prin acest festival. Cam despre asta e vorba la ediția de anul acesta. Sper ca publicul să aprecieze munca noastră de un an de zile, sper ca publicul să vină la filme, să se bucure de aceste întâlniri cu totul și cu totul aparte și mă gândesc că tot ceea ce facem noi va avea un efect atât imediat, cât și pe termen lung, pentru că ne dorim ca filmul românesc să aibă așa un parcurs frumos și mai departe, pentru că știm cu toții că el e foarte apreciat în continuare și în străinătate, dar a început să fie iubit și îndrăgit și în țară.