Tristan Gooley: Natura ca ghid pentru business 

Tristan Gooley: Natura ca ghid pentru business 

Reading Time: 6 minute

Scriitor și aventurier, Tristan Gooley este cunoscut ca „omul care citește natura”. După ce a traversat singur Atlanticul, pe apă și în aer, el dezvăluie cum observația atentă a mediului natural poate deveni o busolă. Gooley a povestit pentru Biz despre cum aceste abilități pot fi transpuse în mediul de business și pot sprijini luarea deciziilor, adaptabilitatea și strategiile de management și leadership.  

Cum ai descoperit abilitatea de a „citi” natura? Și cum comunică aceasta?  

Nu am fost unul dintre copiii care găseau natura fascinantă, dar am descoperit că îmi plăceau călătoriile. Totuși, dacă aveam de ales între a urca singur un deal mic sau a urma un grup pe un deal mult mai înalt, alegeam mereu prima variantă. Mi-au trebuit câțiva ani pentru a-mi da seama că navigația este frumoasa artă care îmi permite să-mi modelez propriul drum. Pe măsură ce călătoriile au devenit mai mari, senzația nu mai era la fel de vie ca în copilărie, pentru că totul se concentra asupra echipamentelor, ecranelor, cadranelor și tehnologiei.

Am ales să mă axez pe călătorii foarte scurte și am renunțat la echipament, cu unele excepții, din motive de siguranță. Astfel, experiența copilăriei a reapărut. Am început cu unele dintre cele mai cunoscute tehnici străvechi: soarele și stelele. Soarele este spre sud în mijlocul zilei, iar nordul îl putem găsi folosind Steaua Polară. Apoi a devenit cu adevărat interesant când am realizat că orice ne poate ajuta  
să găsim direcția și să conturăm o hartă.

De exemplu, un copac poate fi folosit ca o busolă, deoarece arborii pot fi mai dezvoltați pe partea de sud. Dar există peste 20 de moduri de a naviga folosind un copac: anumiți arbori, precum sălciile, ne spun că ne apropiem de apă. Astfel, numărul tehnicilor pe care le foloseam a trecut de la câteva la 600, iar acum am ajuns la mii. Filosofia mea este că totul ne ajută  
să ne găsim drumul. 

Care au fost cele mai mari provocări în aventurile tale și cum te-a ajutat citirea naturii să le depășești? 

Există provocări fizice și provocări psihologice. Fizic, am fost în situații periculoase: am traversat Atlanticul singur pe apă și în aer. Dar dacă te pregătești bine, te antrenezi, ai grijă de echipament și îl înțelegi, minimizezi riscurile. Pe partea psihologică, provocările au fost foarte mari. Am intrat în acest domeniu din pasiune, iar probabil că cel mai greu a fost să aflu dacă eram singurul din lume căruia i se păreau interesante aceste lucruri, apoi să înțeleg dacă împărtășirea lor ar putea duce la un mijloc de trai. Citirea naturii m-a ajutat să le depășesc pe ambele. 

Pot fi aplicate abilitățile de citire a naturii în deciziile de business? 

Deși indiciile individuale, precum faptul că urzicile pot indica apropierea de un oraș sau sat, nu sunt neapărat relevante direct într-o decizie de business, filosofia din spatele indiciilor naturale și a citirii naturii este. Prin navigația naturală și citirea indiciilor înțelegem de ce se întâmplă lucrurile și căpătăm respect pentru ideea că există o cauză pentru orice. O floare sălbatică, o insectă, o pasăre, un nor, o stea – toate ne spun ceva. Când luăm decizii, e tentant să ne îngustăm privirea, dar citirea naturii ne învață că ceea ce privim face parte dintr-un sistem mai larg.  

Cum pot fi folosite aceste principii în management și leadership? 

În leadership, încercăm să ducem oamenii din starea în care nu știu ce să facă la cea în care realizează că au abilitățile necesare, dar e nevoie să le exerseze și să aibă încredere în pregătirea lor. Natura este un antrenor excelent. De exemplu, putem întreba pe cineva ce va face căprioara aceea în continuare. De cele mai multe ori, persoana este nedumerită.

Apoi întreb la ce sunt bune căprioarele, iar răspunsul vine repede: la fugă. Dacă adaug și întrebarea despre locul în care ne aflăm și persoana observă că suntem pe un deal, deja se conturează o logică. Dacă ești bun la alergat, cum scapi de un inamic? Urcând dealul. Și unde are căprioara cele mai mari șanse? În pădure, nu în câmp deschis. Așadar, ce va face? Va urca dealul și se va adăposti în pădure. Un minut mai târziu, exact asta se întâmplă, iar persoana realizează că știa deja.

La fel se întâmplă în multe alte situații, în business și în viață. Avem răspunsurile; natura ne oferă încredere și exercițiul de a aplica ceea ce știm. 

Cum ne ajută capacitatea de a observa și înțelege natura să fim mai adaptabili în fața incertitudinii? 

În citirea naturii, căutând indicii și semne, separăm semnalul de zgomot. După unele estimări, creierul primește aproximativ 11 milioane de bucăți de informație pe secundă, iar una dintre sarcinile lui este să decidă ce este neimportant și ce ne este necesar. Citirea indiciilor în natură tocmai despre asta este. Informație există mereu suficientă; trebuie să fim disciplinați și să înțelegem ce ne ajută în situația dată.

Mai specific, decidem ce încercăm prima dată, iar dacă nu funcționează, găsim alte căi de a rezolva problema. De exemplu, încercăm să trasăm o hartă folosind norii, care de obicei sunt mai mulți deasupra orașelor, și ne îndreptăm spre ei. Dar dacă norii dispar și vremea se schimbă, nu izbucnim în plâns. Căutăm alte semnale, precum păsările, al căror comportament se schimbă când ne apropiem de un oraș. Așadar, ne adaptăm.  

Ce pot învăța organizațiile din natură despre sustenabilitate și inovație?  

În natură nu există risipă. Nu contează dacă vorbim despre un animal, un copac sau o rocă. Dacă un animal trăiește și prosperă, folosește resursele din jur. În clipa în care nu o mai face, altceva le va folosi. În unele afaceri ținta este reciclarea a 50% din ce se folosește, dar natura reciclează tot, de fiecare dată. Acesta este modelul: 100% sustenabil, iar evoluția are suprapuneri cu businessul. Într-un model darwinian, dacă o companie nu performează, alta îi ia locul.

Vedem asta în natură mereu, iar inovația este esențială. Chiar și într-un an foarte bun, dacă nu cauți îmbunătățiri, vei fi depășit de un competitor care inovează. Nu se întâmplă peste noapte, la fel ca în natură, dar în timp, inovatorul devine mai eficient. Cu cât reușim să fim mai sustenabili pe termen lung, cu atât devenim mai eficienți. Dacă tu cumperi mereu resurse noi, iar altcineva le refolosește, el va produce mai ieftin și va câștiga.  

Cum îi ajută pe lideri și antreprenori semnalele din mediul înconjurător, privite prin „citirea naturii”, să anticipeze piețele și să inoveze sustenabil?

„A anticipa” e un cuvânt interesant. În natură și în business, există tentația de a face predicții, dar în ambele, a prezice viitorul este foarte greu. Există dovezi că unii dintre cei mai buni manageri financiari din lume nu performează mai bine decât o aruncare de monedă.

Citirea naturii ne învață că putem face predicții pe termen scurt bazate pe informațiile curente. Predicțiile pe termen lung sunt foarte dificile. Nimeni, niciun supercomputer, nu poate prezice cu mare acuratețe vremea peste două săptămâni; sunt prea multe variabile. Dar putem face predicții destul de precise pe termen scurt dacă înțelegem exact ce se întâmplă acum, fiind foarte atenți la variabile. Predicțiile pe termen lung sunt pentru „clarvăzători”; nu sunt o bună citire a naturii și nu cred că sunt un bun business.

Despre inovația sustenabilă, depinde de domeniu și nu aș pretinde că o pot face mai bine decât cineva cu o viață de expertiză. Mai degrabă luăm filosofia naturii: fără risipă. Iar risipa nu e doar fizică, ține și de învățare. Ca pilot, sunt adeptul așa-numitului „black box thinking”: greșim cu toții, dar nu trebuie să repetăm aceeași greșeală. Dacă te uiți la orice organizație, la ce făcea acum 10 ani, risipa e jenantă, cum și trebuie, pentru că o organizație bună găsește metode mai bune în fiecare an.

Putem privi lucrurile în mai multe moduri. Dacă fluctuația de personal e mai mare decât îți dorești, aceea e o altă formă de risipă: a talentelor individuale și a energiei, timpului și resurselor puse în recrutare. Nu e o informație luată din natură, ci mai degrabă din aviație, dar dacă un produs sau serviciu nu e corect, ori un angajat nu înflorește în rol, îl putem vedea ca pe un „incident”: greșelile se întâmplă, lucrurile nu sunt perfecte, dar trebuie să ne asigurăm că nu repetăm exact aceeași greșeală.

În loc de o privire vagă („merge cam bine” sau „cam rău”), focalizăm: asta a mers aproape perfect (nimic nu e perfect); cum o îmbunătățim ușor? Aici voi investi energie, pentru că nu a funcționat – am pierdut 50% din ce nu voiam să pierdem, fie resurse, fie talent nefolosit. Tratăm cazul ca pe o „cutie neagră”: de ce s-a întâmplat și cum evităm repetarea? Asta duce la eficiență mai bună, implicare mai mare, conștientizare sporită și decizii mai bune.

Astfel, indivizii și organizațiile sunt mai bine pregătiți pentru viitorul apropiat. Nu putem prezice cu acuratețe termenul mediu și, cu atât mai puțin, pe cel lung . Și nu sunt sigur că oamenii vor reuși vreodată. Dar, prin vigilență și disciplină, putem face tot posibilul să anticipăm și să inovăm.

Tristan Gooley a fost prezent în București la festivalul Unfinished, care a avut loc în perioada 26-28 septembrie.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 398 (20 septembrie – 15 octombrie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.