Victor Trifan: Înapoi în viitor

Victor Trifan: Înapoi în viitor

Cum va arăta revista Biz peste 400 de ani? Pentru a afla răspunsul la această întrebare nu va fi nevoie să așteptăm până după anul 2400, ci ne vom putea face o idee în scurt timp, odată cu lansarea filmului științifico-fantastic „Noi”, pentru care producătorul și regizorul Victor Trifan va publica o ediție specială a revistei Biz, în care cititorii viitorului descoperă poveștile antreprenoriale din coloniile nou formate, pe măsură ce omenirea găsește noi planete și resurse. 

Cu noua peliculă, Victor Trifan, Art Director și producător de film, revine „înapoi în viitor”, după ce anul trecut a lansat „Just Bugs”, un scurtmetraj SF. Am vorbit cu Victor Trifan despre noul său film, despre cum a descoperit pasiunea pentru SF, dar și despre motivele pentru care România nu are o tradiție în cinematografia SF, deși nu ducem lipsă de scriitori buni în domeniu.  

Cum ai luat decizia să faci un film SF în România, o țară care nu are o tradiție în domeniul cinematografiei SF? 

Lucrez de mai bine de 10 ani în publicitate, iar asta m-a făcut să învăț permanent programe de grafică, de editare video, efecte speciale etc. În momentul în care am început să învăț 3D și animație, am realizat că pot face mai mult decât acele ambalaje frumoase de la sfârșitul spoturilor TV. Așa că azi un robot, mâine o planetă, poimâine o navă spațială care aterizează pe un satelit al lui Mercur. „Just Bugs”, filmul lansat la sfârșitul anului trecut, a pornit inițial ca o înscriere la un concurs de compoziție 3D. Totuși, în timp ce lucram la compoziție, am realizat că va fi mai mult decât asta. Am oprit lucrul pentru scurt timp, m-am apucat să caut povestea și să o scriu. Și apropo de scris, în România se scrie destul de mult science-fiction. Avem scriitori buni, scriitori care lansează periodic calitate bună. Eu nu m-am gândit nicio clipă că fac un film SF în România. M-am gândit că fac un film SF la mine în birou. Dormitor sacrificat și transformat în loc de muncă, studio de filmare, studio audio și orice altă nevoie. 

Ai amintit de „Just Bugs”, filmul tău de animație SF. Ne poți spune câteva cuvinte despre film? Cât timp a durat realizarea lui?  

„Just Bugs”, filmul lansat anul trecut tratează dorința omului de a coloniza, de a deține cu orice preț dar și vorbe de duh precum „după faptă și răsplată” sau „nu știi de unde sare iepurele”. Trei astronauți, în misiunea lor de a coloniza o planetă, întâlnesc niște gândaci. Îi elimină, colonizează, după care au parte de o surpriză de proporții. Uitându-mă acum la el, pot spune că filmul nu excelează la capitolul calitate a imaginii sau a efectelor speciale. Ce-i drept, e un film făcut în timp ce învățam. Sunt multe lucruri făcute acolo pe care nu le mai făcusem, despre care nu aveam nici cea mai mică idee cum să le fac. Totuși, vorbind cu oameni mai buni decât mine în a judeca un film, am fost plăcut surprins să aflu că este scris bine, că actorii joacă foarte bine, că oferă un echilibru bun între suspans, acțiune și comedie, fapt care m-a ambiționat destul de mult. 

Care sunt provocările cu care te confrunți în acest moment ca producător al unui film SF în România? 

Pe scurt, bugetul. Pe lung, timpul pe care îl aloc producției. Lucrez la filmul actual în timpul liber, după ce livrez proiectele comerciale fără de care aș avea chiar buget zero. Filmul trecut a fost făcut 100% din fonduri proprii. Am avut mare noroc de prieteni. Prieteni cu voci excepționale (Deiu Stanciu și Miruna Dumitrescu), prieteni cu un costum de motion capture – înregistrezi mișcările corpului (Andrei Gheorghe și David Pripas), prieteni cu baze de date de muzică (Horea Pascu) sau efecte audio (Victor Mihăilescu), un frate critic și cu idei și nu în ultimul rând o soție care m-a susținut și mi-a tolerat mai mult de o lună de muncă zi și noapte. Nici pentru filmul la care lucrez acum nu am finanțare, dar sper să găsesc. Sunt sigur că ar ajuta producția lui atât calitativ cât și ca timing. 

Ne poți spune câteva cuvinte despre noul tău film? 

Se va numi „Noi” în limba română și „We Are” în engleză. Voi încerca să realizez filmul în engleză, dar și în română. Actorii vor interpreta în ambele limbi. Filmul tratează existența aceluiași personaj în mai multe universuri paralele și efectele produse de prezența unuia în universul altuia. Personajul principal pleacă într-o aventură căutând răspunsuri la întrebări legate de trecutul său, aventuri mascate de misiuni oficiale ale oamenilor în spațiul cosmic. Acțiunea se petrece în ani 2400, departe de Terra. Omenirea are ca menire cucerirea universului, găsirea de noi planete cu noi resurse. N-aș vrea să zic mai multe despre subiectul filmului. Mi-ar plăcea în schimb să realizez și continuările lui. Există, într-un stadiu incipient, o serie de continuări cu același personaj, dar din celelalte universuri. Vizual, filmul va fi net superior celui lansat anul trecut. Am învățat enorm de mult între timp. Tehnologia a mai avansat și ea. Îl lucrez ținând cont de trenduri în tehnologie. În plan exista o versiune pentru spații imersive și chiar o versiune pentru VR.  
Dar în final timpul și bugetul își vor spune cuvântul.  

Care crezi că sunt motivele pentru care în România nu s-a făcut până în prezent un film SF? 

La capitolul film știu că nu stăm nici pe departe la fel. Auzisem de câteva producții în lucru, dar, căutându-le din nou acum, par împotmolite de ceva vreme. Lumea nu produce science-fiction la noi. Poate pentru că giganții de la Hollywood sunt net superiori în bugete, calitate și marketing. Poate pentru că nu face parte din tradiția românească în ceea ce privește filmul. Încă suntem pasionați de epoca de aur sau mai nou de viața în corporație. Nu-mi imaginez multe branduri de la noi să finanțeze un film science-fiction și nici case de producție care să intre pe cont propriu în realizarea unor producții costisitoare. Imaginați-vă că e mult mai ușor să iei două camere, o mașină și să filmezi prin oraș decât să creezi (chiar și virtual) clădiri în spațiu, motoare cu plasmă, explozii de neutrino, portaluri sau ființe extraterestre.  

În filmul tău ai gândit o secvență în care apare și o revistă Biz din viitor. De ce? 

Trebuie să recunosc că dintre toate revistele existente m-am oprit la Biz dintr-un singur motiv. Mi se pare că este singura publicație pe care eu o am la îndemână zilnic și căreia îi văd o continuitate și un sens chiar și peste 400 de ani. Așa cum spuneam mai sus, omenirea pleacă în spațiu pentru a găsi noi planete și noi resurse. Orice acțiune creează posibilitatea unei noi afaceri. Orice element nemaivăzut poate aduce inovație. Orice colonie nou formată va da naștere unor noi antreprenori. Spuneți-mi mie că nu va fi conținut pentru Biz în viitorul îndepărtat. Scriind rândurile astea acum, nu exclud realizarea unei ediții speciale Biz cu ocazia lansării filmului. Măcar așa, ca exercițiu al imaginației. 

Care sunt cărțile și filmele care ți-au marcat evoluția și te-au adus până la realizarea unui film SF? 

Sunt convins că totul pleacă de la cărțile lui Jules Verne pe care le citeam în copilărie, încercând după să recreez scene în piese de teatru improvizate ad-hoc cu alți copii afară, la joacă. Am citit și citesc foarte mult space opera. Voi începe cu Orson Scott Card. L-am citit cu mult înainte de a apărea filmul „Jocul lui Ender”. Am devorat tot ce am găsit. Am citit în engleză ce nu se editase deja în România. Am așteptat cu sufletul la gură filmul și am fost mai mult decât dezamăgit. Singurul lucru bun care s-a întâmplat după apariția filmului a fost editarea altor titluri ale lui în România. Mi se pare foarte greu, dacă nu imposibil, să faci film după o carte science-fiction. De aceea prefer să scriu povestea gândind-o direct ca film și nu ca o nuvelă. Un alt autor marcant este Peter F. Hamilton. Nopți albe pentru că nu puteam lăsa cartea jos. Am trecut, bineînțeles prin Asimov, Clarke, Herbert și mulți alți monștri sacri ai genului. Recent, m-am oprit asupra lui Alastair Reynolds, care înainte de a fi scriitor a fost astronom în cadrul European Space Agency. Un om cu vaste cunoștințe în domeniu. Cărțile lui mi-au dat dureri de cap, m-au făcut să cercetez mai mult. Filmul la care lucrez este influențat destul de mult de fragmente din seria Spațiul revelației. Există filme foarte bune și filme foarte bune. Unele pentru poveste, cum ar fi „Interstellar”, „District 9” sau „The Martian”, „2001 A space Odyssey” dar și unele cu cinematografie impecabilă și aici aș spune „Alien”, „The Fountain”, „Gravity”. Îmi place să cred că nu mă inspir din ce s-a făcut și încerc să stau departe de tentația de a replica scene frumoase.  

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 377 (10 octombrie – 6 noiembrie 2023). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.