Antreprenorii nu depun armele

Antreprenorii nu depun armele

Traim agitat. Incercam zi de zi sa ne facem viitorul mai frumos. Vrem sa ne asiguram ziua de maine pentru ca stim, dupa atatia ani de criza, ca dormim cum ne asternem. Am invatat insa ca norocul ti-l mai si faci. Ca nu poti lasa lucrurile la voia intamplarii. Si, desi am obosit sa ne zbatem, din pacate se pare ca acesta va deveni un stil de viata.

Dupa cum a inceput toamna, viitorul nu se anunta usor. Si nicio previziune nu este optimista. Totul  depinde in acest moment de noi si de cat de multa energie mai avem. Suntem, intr-un fel, iar in anii ’90. In anii in care fiecare antreprenor (si aici nu vorbesc de cei care au venit cu bani de acasa) incerca marea cu degetul.

Zilele acestea nu mai conteaza cine esti si ce performante ai. Importante sunt pretul si, mai ales, accesul la client. Piata s-a intors cu susul in jos. Iar in forfota nemiloasa in care ne miscam, oamenii au uitat sa asculte. Nimic nu pare sa-i mai atinga. Nici vestile bune, nici cele rele. Fiecare e focusat pe interesul propriu. Unde am ajuns? Ce facem? Cum trecem peste acest moment? Sunt intrebari pe care le auzim zilnic in jur. La care nimeni nu ofera un raspuns. Plauzibil. Realitatea este ca nu ne putem opri. Nu putem preda armele. Sa stai, pentru un antreprenor, este moarte sigura. Si, din nou, cei temerari sunt cei care vor reusi. Cu hotarare, cu curaj si determinare. Nu e nici primul impas prin care trecem, nici cea mai mare criza. Noi le ducem pe toate. Important este sa nu predam armele. Sa continuam sa luptam.