Arctic Reflections: Cum reparăm frigiderul natural al Pământului

Arctic Reflections: Cum reparăm frigiderul natural al Pământului

Reading Time: 4 minute

Gheața arctică este fundamentală pentru reglarea climei globale și menținerea ecosistemelor din această regiune. Tom Meijeraan este cofondatorul Arctic Reflections, un startup olandez cu misiunea de a reface calota glaciară arctică. Am discutat cu Meijeraan despre impactul gheții arctice asupra climei, procesul necesar pentru a atinge acest obiectiv și rezultatele obținute până în acest moment.

Cum este influențată clima globală de către gheața arctică? 

Calota glaciară arctică acționează ca un frigider natural al Pământului: datorită suprafeței sale luminoase, reflectă cea mai mare parte a energiei solare înapoi în spațiu. Dacă pierdem acest scut termic, energia soarelui va fi, în schimb, absorbită de apele mai întunecate ale oceanului. Gheața reflectă până la 90% din energia solară, în timp ce oceanul întunecat absoarbe peste 90%. Astfel, fără gheață, oceanul se încălzește, ceea ce duce la o încălzire globală sporită și la dispariția unui volum și mai mare de gheață. Încălzirea oceanului înseamnă mai puțină gheață, ceea ce duce la absorbția unei cantități mai mari de energie solară, amplificând încălzirea în regiunea arctică.

Acest proces poate declanșa bucle devastatoare, cum ar fi eliberarea de metan din permafrost – un gaz cu efect de seră puternic. În plus, încălzirea Oceanului Arctic contribuie indirect la creșterea nivelului mării. Deși topirea gheții marine nu ridică direct nivelul mării, plutind deja în ocean, apele mai calde accelerează topirea ghețarilor, precum cei din Groenlanda.

Un factor cheie este slăbirea vortexului polar. Acesta este un curent jet care menține aerul rece în regiunea arctică. Atunci când zona polară se încălzește, jetul devine instabil, ducând la fenomene meteo extreme. În cele din urmă, există riscul încetinirii curenților oceanici, ceea ce poate afecta semnificativ modelele meteorologice din emisfera nordică. De exemplu, Europa ar putea experimenta temperaturi mai scăzute dacă un curent oceanic cald ar încetini, în timp ce alte regiuni ar putea deveni chiar mai calde. 

Ce tehnici și tehnologii folosiți pentru refacerea calotei glaciare?

Abordarea noastră utilizează o tehnologie simplă, dovedită, similară cu metodele folosite în Canada și Scandinavia pentru construirea drumurilor de gheață. Facem o gaură în gheață, introducem o pompă și aducem apă de mare de sub gheață la suprafață. La temperaturi scăzute, apa îngheață rapid, îngroșând gheața. Cu cât gheața este mai groasă, cu atât poate rezista mai mult în timpul verii.

Monitorizarea impactului muncii noastre este esențială. Folosim un sistem MRV (Monitorizare, Raportare și Verificare), ce combină date și imagini din satelit, dar și senzori avansați încorporați în gheață. Acești senzori monitorizează temperatura și radiațiile, permițându-ne să urmărim schimbările, chiar și atunci când gheața derivă prin Arctica. Cele două componente principale sunt, așadar, pompele personalizate și sistemul de monitorizare. Pentru viitoarele teste de teren, vom folosi și vehicule amfibii pentru a plasa pompele pe gheață. Aceste vehicule sunt modele standard pe care le-am adaptat pentru această utilizare.

Ce indicatori de performanță aveț?

În ultimele decenii, gheața marină arctică a scăzut cu aproximativ 80.000 până la 100.000 de kilometri pătrați pe an. Ținta noastră este să contracarăm această pierdere prin îngroșarea a 100.000 de kilometri pătrați de gheață anual până în 2030. Această cifră nu este doar simbolică; se aliniază cu proiecțiile IPCC, care prezic că gheața de vară din Arctica ar putea dispărea complet în anii 2030 sau 2040. Deci, timpul este esențial.

Dacă ajungem la un punct în care verile sunt practic fără gheață, ar fi pentru prima dată în peste 100.000 de ani când gheața marină arctică ar dispărea complet în timpul acestui sezon. Deși gheața de iarnă ar reveni, pierderea totală a gheții de vară ar însemna sfârșitul gheții multianuale – gheață suficient de groasă pentru a supraviețui în lunile calde, ceea ce este vital pentru ecosistemul Arcticii. Această gheață multianuală susține creșterea algelor, care se află la baza lanțului trofic arctic. Algele hrănesc planctonul, care la rândul său hrănește peștii, susținând astfel animalele marine mai mari. Pierderea acesteia ar perturba întregul lanț.

Obiectivul nostru de a îngroșa anual 100.000 de kilometri pătrați de gheață până în 2030 este conceput pentru a opri declinul actual. Deși nu putem restabili extinderea gheții marine la nivelul său istoric de 7 milioane de kilometri pătrați vara (în prezent ajungând în jur de 4 milioane), ne propunem să o stabilizăm și să prevenim pierderea completă în lunile de vară.

Ce rezultate ați obținut până acum?

De curând, am publicat rezultatele primului nostru test de teren, realizat în Svalbard, în luna aprilie. Deoarece această metodă a fost folosită pentru construirea drumurilor de gheață de decenii, ne așteptam la succes. Chiar și pe o suprafață mai mare, procesul de îngroșare a funcționat eficient. Rata de topire a gheții îngroșate a urmat același model ca și cea a gheții neîngroșate: nu se prăbușește și se topește într-un ritm constant, liniar. Cea îngroșată la Svalbard a rezistat mai mult decât gheața netratată, deși nu atât cât am calculat inițial, din cauza unui aflux de apă caldă în lagună.

Totuși, gheața îngroșată a menținut o temperatură mai scăzută, iar cel mai promițător rezultat a fost capacitatea crescută de reflexie a gheții. Măsurătorile de la contoarele de radiație netă pe care le-am instalat au indicat că gheața îngroșată reflectă mai multă energie solară decât gheața netratată, susținând teoria noastră. Deși aceste rezultate sunt încurajatoare, următorul pas este un test la scară mai mare pentru a elimina variabilele precum curenții de apă caldă. Acest lucru ne va permite să validăm modelul nostru și să înțelegem impactul pe termen lung.

Cum vezi viitorul?

Cred că lucrurile s-ar putea înrăutăți înainte de a se îmbunătăți. Așa cum am văzut cu recentele inundații din România, aceste evenimente extreme își vor intensifica frecvența în următorii ani, ceea ce ar putea crește conștientizarea necesității de a acționa. Iar costul inacțiunii este uriaș: ultimul mare uragan a cauzat pierderi de 70 de miliarde de dolari, sumă care ar fi avut un impact semnificativ dacă ar fi fost investită în prevenție.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 389 (16 decembrie – 16 februarie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.