Cătălin Horomnea, Glas Expert: Inovație sculptată în sticlă

Cătălin Horomnea, Glas Expert: Inovație sculptată în sticlă

Reading Time: 7 minute

Dezvoltator de soluții din sticlă pentru arhitectură, Glas Expert a câștigat pentru al doilea an consecutiv Oscarul designului de produs. Am stat de vorbă cu Cătălin Horomnea, fondator și CEO al companiei, despre inovațiile care au cucerit nu doar juriul Red Dot, dar și interesul comercial și comenzi pe patru continente.

Glas Expert a pornit de la o idee și a ajuns un reper pe piața prelucrării sticlei din România. Privind înapoi, care a fost cel mai dificil moment din primii ani și cum ați reușit să îl depășiți?

Cel mai dificil moment a fost, fără îndoială, finanțarea. Când ești la început, nu ai acces ușor la bani și nu ai cum să îți cumperi utilajele de care ai nevoie. În cazul nostru, provocarea principală a fost să construim capacitatea de producție de la zero.

În 1996 am început să privesc sticla altfel decât era privită atunci în România. Am dus-o din zona clasică de geam către amenajări, balustrade, mobilier și aplicații arhitecturale care la vremea respectivă erau foarte puțin dezvoltate pe piața locală. Și, de fapt, am fost printre primii care au dus sticla într-o zonă în care să fie văzută ca element de design și arhitectură, nu doar ca material funcțional.

Dar pentru asta aveam nevoie de utilaje, iar accesul la finanțare era extrem de dificil. Am încercat din bancă în bancă, din discuție în discuție. Așa s-a întâmplat, efectiv. Am mers înainte, am investit constant și am crescut pas cu pas, livrând produse bune și construind încrederea clienților.

Foarte important pentru noi a fost că nu am rămas doar în România. Am avut curajul să ieșim la export încă din primii ani. Cred că prin 1996-1998 am participat la primul târg de mobilă de la Köln, iar apoi am început să fim prezenți constant la târguri internaționale importante, precum BAU sau Fensterbau Frontale.

Sticla este un material fragil, dar și extrem de versatil. Ce v-a atras inițial la acest domeniu atât de specific și tehnic?

Sincer, nu știu exact de ce sticla. Pur și simplu mi-a plăcut. Mi-a căzut ea cu tronc și am rămas lângă ea. Am început să lucrez sticla acasă, la părinții mei, iar de atunci au trecut aproape 30 de ani în care am făcut practic numai asta.

Paradoxal, sticla pare un material fragil, dar nu este. Dacă o securizezi, devine un material foarte rezistent. Cred că tocmai combinația asta dintre fragilitate aparentă și posibilitățile ei aproape nelimitate m-a făcut să rămân în domeniu. Am descoperit lucrurile pe parcurs. Din curiozitate, am mers la târguri, am văzut produse noi, aplicații noi, tehnologii noi. Experiența s-a acumulat în timp și, odată cu ea, am înțeles tot mai bine cum se comportă sticla, unde poate fi folosită și ce produse pot fi dezvoltate în jurul ei.

Cred că asta m-a ținut aproape de acest domeniu: faptul că am avut mereu ceva nou de descoperit. Chiar și după atâția ani, sticla continuă să ofere posibilități noi.

Cum s-a schimbat profilul clientului din România în ultimii 10-15 ani în ceea ce privește exigențele și bugetele alocate proiectelor de sticlă premium?

În ultimii ani am observatat o schimbare clară de abordare. Dacă în trecut clienții Glas Expert își doreau soluții construite să dureze, astăzi accentul cade mult mai mult pe flexibilitate și pe cost. În multe domenii, inclusiv în retail, oamenii nu mai caută neapărat produse care să reziste zeci de ani, pentru că oricum își schimbă spațiile, conceptele sau amenajările la intervale mai scurte de timp.

Din această perspectivă, bugetele pentru segmentul premium au devenit mai nuanțate. Pentru clienții cu resurse financiare mari, investițiile au crescut și există în continuare interes pentru produse de calitate, design și execuție impecabilă. În schimb, pentru o mare parte a pieței apare tot mai des dorința de a primi soluții scumpe la preț ieftin, produse care să arate premium, dar care să nu aibă costurile asociate unui produs premium autentic.

Este o tendință pe care o vedem nu doar în România. Cred că vorbim mai degrabă despre o schimbare de generație și despre o tendință globală. Chiar și în piețe recunoscute pentru aprecierea calității, precum Germania, se observă o orientare mai mare către consum și înlocuire, nu doar către durabilitate.

Personal, am rămas adeptul ideii că un produs de calitate este o investiție mai bună pe termen lung. Există o vorbă care îmi place foarte mult: Sunt prea sărac să-mi cumpăr lucruri ieftine. În trecut, această filozofie era mai răspândită. Astăzi, mulți clienți aleg mai degrabă aparența valorii decât valoarea în sine.

Totuși, există și piețe unde atenția pentru design și calitate rămâne foarte puternică. Din ceea ce am observat, în SUA, de exemplu, există încă o apreciere deosebită pentru produsele bine gândite și bine executate, iar acest lucru se reflectă și în modul în care sunt abordate proiectele.

Ați descris VERSATIKA nu doar ca pe un premiu, ci ca pe o „validare a unei pasiuni autodidacte, născute din nopți nedormite”. Care a fost elementul de design pe care ați refuzat cu încăpățânare să îl compromiteți în faza de proiectare?

VERSATIKA – premiu Red Dot Design Award obținut – este o reinterpretare a conceptului de ușă filomuro, gândită pentru segmentul premium de arhitectură și design interior. Este un produs care permite integrarea unor materiale diferite, sticlă, lemn sau alte finisaje, într-o formă cât mai curată și discretă.

Elementul la care am refuzat să renunț a fost rama. Mi-am dorit să fie cât mai subțire și cât mai puțin vizibilă. Nu am vrut să fie percepută ca o ușă de aluminiu, ci ca un obiect de design în care materialul principal să fie cel care se vede și care vorbește, fie că este sticlă, lemn sau marmură.

Aluminiul trebuia să existe, dar să rămână aproape invizibil. Provocarea a fost că această idee intra în conflict cu cerințele tehnice. Îmi doream o structură foarte suplă, dar în același timp suficient de rigidă pentru a susține materiale grele și pentru a putea fi realizată la dimensiuni mari, de până la trei metri și jumătate înălțime. Mulți spuneau că nu se poate.

Timp de aproape doi ani am căutat soluții. Am schimbat furnizori, am testat variante diferite, am realizat matrițe noi pentru profilele de aluminiu și am refăcut produsul de mai multe ori până când am ajuns la forma finală. Nu a fost un proces liniar, ci unul construit prin încercări succesive și foarte multă perseverență.

Până în prezent, am vândut aproape 200 de uși VERSATIKA în țări precum Olanda, Germania și Franța, iar obiectivul este să atingem 1.000 de unități vândute în 2026.

Utilizați tehnologii avansate de securizare, laminare și print ceramic. Cât de des trebuie să investiți în tehnologie nouă pentru a rămâne relevanți și competitivi pe piață?

Eu nu aș spune neapărat că este vorba despre tehnologii avansate. Este tehnologia folosită în industrie. De exemplu, securizarea sticlei se face după același principiu de foarte mult timp: sticla este încălzită și apoi răcită brusc pentru a-i schimba proprietățile și a-i crește rezistența. Sigur, există utilaje mai eficiente energetic, mai precise, cu un control mai bun al parametrilor, dar principiul de bază rămâne același.

Diferența cred eu nu o face doar utilajul, ci felul în care este folosit. Contează foarte mult experiența oamenilor și modul în care setezi și controlezi parametrii procesului. La securizare, de exemplu, vorbim despre temperatură, timpul de menținere, presiunea aerului, procesul de răcire și multe alte detalii care influențează rezultatul final.

Investițiile în utilaje sunt constante. Nu pentru că tehnologia se schimbă radical în fiecare an, ci pentru că trebuie să menținem precizia și calitatea. Orice echipament se uzează în timp, își pierde din parametrii inițiali și, la un moment dat, trebuie modernizat sau schimbat. Uneori schimbăm utilajele complet, alteori actualizăm componentele importante, cum sunt partea electronică, software-ul sau anumite sisteme care țin de control și stabilitate. Important este ca procesul să rămână constant și să putem livra aceeași calitate.

Prelucrarea sticlei de arhitectură necesită o precizie milimetrică și oameni foarte bine pregătiți. Cum gestionați deficitul de forță de muncă calificată din acest sector?

În domeniul nostru, experiența contează foarte mult. Avem oameni care lucrează de mulți ani și încercăm să construim în jurul lor echipe noi, ca să transmită mai departe cunoștințele și modul de lucru.

Este important să găsești oameni care să fie dedicați, curioși și care să își dorească să facă lucrurile bine. Să simtă că fac parte dintr-un proiect mai mare și că munca lor are un rezultat concret. Iar pentru mine chiar este important ca oamenii să vadă unde ajung lucrurile pe care le produc. Le arăt proiectele realizate de noi în diferite țări și le spun: „Uite, sticla aceasta a fost făcută de noi”. Atunci apare o formă de mândrie: omul care a prelucrat-o, a finisat-o, a verificat calitatea sau a ambalat-o știe că a contribuit la ceva care acum există într-un aeroport, într-o clădire sau într-un proiect important. Cred că această legătură cu produsul final îi motivează. Nu este doar o piesă care pleacă din fabrică, este ceva la care au contribuit și ei.

Piața construcțiilor și a amenajărilor interioare este direct influențată de contextul economic global. Cum se resimt provocările legate de costurile energiei și ale materiilor prime?

Prețurile au crescut semnificativ în ultimii ani. Sticla este un material foarte dependent de energie, în special de gaz, iar asta o face extrem de sensibilă la orice variație de costuri. Dacă mă uit în urmă, vorbim de o creștere aproape dublă față de acum trei, patru, cinci ani.

Primul șoc a fost în pandemie, când prețurile au urcat brusc. Apoi au mai fluctuat, după care au venit criza gazului și războiul din Ucraina, și din nou costurile au crescut. La un moment dat, piața a început să se stabilizeze în jurul noilor prețuri, dar la un nivel mult mai ridicat decât înainte.

În paralel, simt că mediul economic a devenit mai prudent. Nu vorbesc neapărat de o criză clară, dar se simte o reținere în aer, o lipsă de apetit pentru investiții și pentru risc. Încă nu toate semnalele sunt clare, dar direcția generală este una de prudență.

Realitatea este că suntem conectați la Occident. Când acolo există creștere, creștem și noi. Când acolo apare o încetinire, impactul la noi este mult mai puternic. Anul acesta avem creștere față de anul trecut la Glas Expert, dar suntem foarte atenți cum o menținem.

Cred că direcția este să devenim o companie mai matură, mai structurată, care să combine partea de creație și execuție, unde am fost foarte puternici până acum, cu o strategie financiară mai atentă și o dezvoltare pe termen lung.

De două ori Red Dot

Primul premiu Red Dot Design Award obținut de Cătălin Horomnea a venit în 2025, pentru VERSATIKA, o ușă din sticlă care a atras atenția juriului internațional prin modul în care îmbină estetica minimalistă cu soluții tehnice complexe, fiind concepută și dezvoltată integral în România, la fabrica din Popești-Leordeni. Premiul din 2026 este pentru Linevo, un sistem inovator de balustradă din sticlă. „Sticla produsă de noi este integrată în aeroporturi internaționale precum Dubai International Airport, Paris Charles de Gaulle sau Detroit Metropolitan Wayne County Airport. Am realizat soluții și pentru proiecte precum Stade Roland-Garros din Franța, dar și proiecte comerciale și de infrastructură în Orientul Mijlociu și Asia Centrală sau Africa”, spune Cătălin Horomnea, fondator și CEO al Glas Expert.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 409 (15 august – 15 septembrie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.