Cooperativele agricole: Soluția subestimată pentru o agricultură mai eficientă și mai profitabilă în România

Cooperativele agricole: Soluția subestimată pentru o agricultură mai eficientă și mai profitabilă în România

Reading Time: 3 minute

Cooperativele agricole pot deveni coloana vertebrală a agriculturii românești, mai ales pentru ceea ce specialiștii numesc „agricultura de mijloc” – exploatații familiale comerciale, de dimensiune medie, suficient de mari pentru a fi eficiente și suficient de ancorate în comunitățile rurale pentru a susține dezvoltarea locală.

Deși România a intrat în Uniunea Europeană în 2007, acest segment a crescut greu și inegal. Agricultura rămâne profund polarizată: peste 75% din exploatații au sub 5 hectare, sunt înregistrate ca persoane fizice, iar fermele mari controlează majoritatea terenurilor.

În acest context, cooperativele ar putea oferi o soluție reală: ele pot agrega resursele fermelor mici și medii, pot crește veniturile prin vânzare colectivă, pot facilita accesul la lanțuri scurte de aprovizionare și negocieri directe cu retaileri. În plus, aduc stabilitate economică în zonele rurale și pot contribui la echilibrarea structurii agricole.

Într-o agricultură românească dominată de polarizare și fragmentare, cooperativele agricole ar putea juca un rol strategic în echilibrarea pieței, creșterea eficienței și dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale. Cu toate acestea, realitatea arată că potențialul lor este încă slab valorificat, deși bazele sunt deja puse prin politici publice, fonduri europene și legislație fiscală favorabilă.

Recent, în cadrul unei dezbateri, CRPE (Centrul Român de Politici Europene, cel mai vechi think tank românesc specializat în afaceri europene) a prezentat rezultatele unor cercetări calitative și cantitative despre cooperativele agricole din România.

De ce avem nevoie de cooperative

Conform unei analize realizate de Alexandra Popa, cooperativele reprezintă „una dintre principalele forme juridice de asociere care poate agrega resursele fermelor mici și medii și le permite acestora valorificarea eficientă a producției, integrarea în lanțuri scurte de aprovizionare, dar și modernizarea”.

Mai clar spus: într-un context în care peste 75% din exploatațiile agricole din România au sub 5 hectare, iar marii fermieri domină piața, micii producători nu pot ține pasul. Singura lor șansă de supraviețuire și dezvoltare este asocierea. Iar forma de asociere care aduce și beneficii fiscale, și pârghii de finanțare este cooperativa.

Ce avantaje concrete oferă cooperativa?

Putere de negociere colectivă: cooperativele pot încheia contracte avantajoase cu retaileri sau distribuitori, negociind în numele membrilor.

Acces mai ușor la finanțare: în teorie, cooperativa permite accesarea fondurilor europene sau a unor credite mai mari, pentru investiții comune.

Costuri reduse pe lanțul de aprovizionare: cooperativele pot investi în echipamente sau spații de depozitare care deservesc mai mulți membri.

Beneficii fiscale: conform Legii 21/2019, cooperativele agricole beneficiază de scutiri de impozit pe profit, venituri, terenuri și clădiri, dacă membrii vând cel puțin 50% din producție prin cooperativă.

Dar de ce nu funcționează încă?

Realitatea este mult mai complexă decât teoria. Multe cooperative există doar pe hârtie. Un sondaj CRPE citat de Alexandra Popa arată că 80% dintre cooperative au fost înființate pentru accesarea de fonduri europene, iar 50% pentru facilități fiscale, fără un plan real de activitate economică.

Un alt raport identifică obstacolele principale: birocrația excesivă în accesarea fondurilor, lipsa de produse financiare adaptate specificului cooperativelor, cerințe de garanții uneori imposibil de îndeplinit (de până la 250% din valoarea creditului), reticența instituțiilor bancare de a lucra cu structuri colective instabile.

88% dintre cooperativele chestionate vor să investească în echipamente, modernizare, depozitare, promovare. Dar, fără acces la finanțare, rămân blocate. Mai grav, multe nu dispun de active proprii, iar membrii preferă să acceseze fonduri în mod individual, nu prin cooperativă, din lipsă de încredere în managementul comun.

Ce putem învăța din modelul european

Țări precum Franța, Italia sau Spania au înțeles că cooperativa nu e o firmă ca oricare alta. Acolo, există bănci cooperatiste, sisteme de garanții mutuale, microcredite personalizate, iar instituțiile financiare lucrează în tandem cu cooperativele pentru dezvoltare locală. Rezultatul: un sector agricol performant, rezilient și capabil să integreze și micii producători.

Cooperativa agricolă nu este doar o soluție pentru fermierii mici. Este și o oportunitate de business pentru investitori, bănci, fonduri de garantare, retaileri sau platforme logistice. O cooperativă solidă poate deveni un furnizor stabil și profesionist, un partener economic predictibil și un jucător pe piața agricolă națională și internațională.

Într-un climat economic marcat de instabilitate și neîncredere, dezvoltarea cooperativelor agricole poate oferi nu doar un model de reziliență economică rurală, ci și un avantaj competitiv într-o piață agricolă tot mai globalizată.