Interviuri Lifestyle

Drumul către “Acasă”. Din sălbăticia Deltei prin jungla urbană

31 iul. 2020 4 min

Drumul către “Acasă”. Din sălbăticia Deltei prin jungla urbană

Reading Time: 4 minute

O familie din România, alcătuită din 16 persoane dintre care 11 copii, a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată și viața lor a ajuns să se schimbe radical în ”jungla urbană a capitalei”. 

Radu Ciorniciuc, reporter special și unul dintre cofondatorii Casei Jurnalistului, este cel care le-a spus povestea, mai întâi printr-un album foto, apoi printr-un film documentar, lansat anul acesta. Am aflat de la regizor povestea lungmetrajului, dar și a familiei Enache, protagoniștii documentarului ”Acasă”.

Documentarul are premiera națională în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (31 iulie – 9 august, Cluj-Napoca).

Acasa MyHome poster international web e1591620002440

Când te-ai întâlnit prima dată cu familia Enache și le-ai aflat povestea?

Acum patru ani, guvernul de atunci se pregătea să declare o groapă abandonată în mijlocul Bucureștiului, Delta Văcărești, rezervație naturală. Am mers acolo cu scenarista filmului, Lina Vdovîi, cu gândul să facem un reportaj. I-am cunoscut pe doi dintre copiii familiei Enache în timp ce se jucau prin stuf; ei ne-au făcut cunoștință cu părinții lor și așa am ajuns să le aflăm poveștile. Și să decidem să facem un film documentar.

Cum a fost drumul de la volumul ”Acasă” la documentarul ”Acasă”?

Proiectul s-a transformat în toți acești ani. De la un proiect de film la unul social, apoi la unul de carte. Scopul albumului a fost să strângă destui bani pentru a face sustenabile financiar eforturile noastre umanitare pentru a ajuta familia să devină independentă în oraș. A fost un drum complicat, tensionat, greu cu adevărat pentru o familie care a locuit timp de două decenii deconectată social aproape complet și care a fost nevoită să se integreze în viața din oraș. Cu mult ajutor din partea a zeci de oameni buni, am reușit să stabilizăm familia, să înscriem copiii la școală, să le facem acte, să fie văzuți periodic de un medic și să îi ajutăm pe cei mari să-și găsească de lucru.

Atât volumul, cât și documentarul au și o miză socială. Cum s-au legat astfel lucrurile?

Întotdeauna urmărim mize sociale în subiectele pe care le abordăm. Urmărim ca munca noastră să aibă un impact asupra comunității, să creăm dezbateri pe teme care ar trebui să ne intereseze pe toți, să ajutăm. Altfel n-are rost.

Ce este cel mai greu în realizarea unui astfel de proiect?            

Să faci documentar în România e o provocare în sine. Această ramură a industriei de film a fost dintotdeauna subfinanțată și deseori ignorată, cu toate că în ultimii ani au existat reușite locale și internaționale remarcabile. Nu pot spune că a fost ceva foarte greu în realizarea acestui documentar. În mare măsură pentru că oamenii care au lucrat la film au fost destul de luminați și deschiși la minte pentru a găsi soluții la orice problemă, uneori în timp ultrautil. Fiecare dintre noi și-a găsit resurse să lupte pentru a duce lucrurile mai departe, iar asta s-a văzut inclusiv în calitatea filmului.

Documentarul a intrat în circutul festivalier și a fost deja recompensat cu mai multe premii. Ce înseamnă pentru tine aceste recunoașteri?

Înseamnă o mare bucurie că filmul are acum șanse mai bune să fie văzut de mai mulți oameni. Că temele prezentate în film vor avea șanse mai mari să fie discutate, că munca noastră va avea impactul pe care ni l-am dorit atunci când am început filmările.

Ce face acum familia Enache? Cum schimbat viața lor?

Familia Enache locuiește acum într-o casă și pe o bucată de pământ a lor. Copiii merg la școală, sunt voluntari care lucrează cu ei online, cel puțin în perioada pandemiei. Aș spune că prezentul lor arată luminos, departe de viitorul sumbru care li se pregătea înainte să plece din Deltă. Părinții au trăit cu teama să nu le fie luați copiii de protecția socială, să fie instituționalizați. Această teamă nu mai există acum. Au, în sfârșit, parte de demnitate.

Cum te-a ajutat experiența de jurnalist în acest proiect?

Sunt jurnalist, însă experiența lucrului cu filmul mi-a deschis noi orizonturi pentru a spune povești mai bine, mai articulat și mai profund. Am învățat de la oameni care au o experiență impecabilă în industria cinematografiei, producătoarea filmului, Monica Lăzurean-Gorgan, fiind unul dintre aceștia.

În ce proiecte ești implicat acum?

Acum lucrez la următorul nostru film documentar, de data asta cu Lina Vdovîi în calitate de coregizor. Este un film produs de Monica Lăzurean-Gorgan, despre un tată plecat de mulți ani la muncă în Italia, care acum încearcă să se apropie mai mult de fiica lui, cu care a avut dintotdeauna o relație foarte complicată.

Cum au fost pentru tine primele luni de pandemie?

Am trecut prin toate stările posibile. M-am bucurat că timpul în care n-am mai putut călători l-am putut petrece cu familia mea. Apoi am devenit anxios că munca noastră de patru ani a fost în van, cu toate festivalurile la care filmul trebuia să apară și care s-au anulat. După, mi-am revenit uitându-mă la cât de frumos crește fetița noastră cu tot timpul pe care i-l acordăm.

Ce înseamnă pentru tine acasă?

Acasă, pentru mine, e când îmi iau fami­lia în brațe. Când îi cânt copilului înainte de somn, când dansăm cu toții prin casă. Înseamnă dragoste, acceptare, răbdare.

 

”Acasă”, primul lungmetraj al regizorului Radu Ciorniciuc, a primit în această vară marele premiu – The Golden Horn – la Festivalul de Film la Cracovia, intrând astfel în mod automat în cursa pentru o nominalizare la următoarea ediție a premiilor Oscar. Filmul a fost premiat și la festivalul internațional de film documentar DOK.fest MÜnchen, precum și la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Salonic (Premiul Special al Juriului). Traseul festivalier al documentarului a început cu premiera mondială în cadrul celei de-a de-a 42-a ediții a Sundance Film Festival, unde a câștigat Premiul Special al Juriului pentru imagine în secțiunea World Cinema Documentary.

RADU CIORNICIUC PHOTO CREDIT KATY JENKINS site

Radu Ciorniciuc a realizat reportaje pentru “The Guardian”, Al-Jazeera, Channel 4 News, ZDF și a fost premiat național și internațional la Premiile Superscrieri (Superscrierea anului 2014), Royal Television Society UK (2014), Amnesty International UK (2014) și Harold Wincott Award for Business Economic and Financial Journalism (2016).

Credit foto: Alex Gâlmeanu și Katy Jenkins 

Array

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: