fbpx
Opinii

In capitalism nu se sta la coada

06/06/2016

author:

In capitalism nu se sta la coada

Ionut Balan_2392Scriam recent de cozile care se fac la casieriile bancilor, dupa ce singura idee de restructurare venita managementului a constat in concedierea angajatilor sau inlocuirea personalului calificat cu unul ieftin. Ceea ce, evident, s-a materializat in servicii mai proaste oferite clientilor. Da, dar cozile, care in perioada crizei au inceput sa apara si la banci, se vedeau de mult la institutiile statului, precum admi­nistratii fiscale sau Posta, caci si aici “reforma” a insemnat inrautatirea calitatii serviciilor.

de Ionut Balan

Chiar asa, ati platit vreodata o amenda de circulatie? Daca n-ai “sansa” s-o achiti pe loc, chiar celui care ti-a dat-o, incep problemele. Daca esti din Bucuresti, afli ca la CEC – singura banca ce incaseaza asa ceva – nu se pot achita decat daca ai domiciliul in anumite sectoare, caci nu toate primariile au conventii incheiate cu banca de stat.

In fine, in acel moment te intrebi, daca ai savarsit o contraventie in sectorul 3, de ce banii de pe amenda trebuie sa-i incaseze administratia sectorului 2, unde locuiesti, fiindca nu pe cetatenii de acolo i-ai deranjat. Dar ideile astea “filosofice” iti trec repede. Cauti un automat sau ghiseu electronic, nu prea gasesti ori nu ai acces la internet, nu esti nici la un punct de trecere a frontierei ca sa achiti de la un ghiseu unic, si te opresti la Posta, unde iti dai seama de dimensiunea restructurarilor ca urmare a faptului ca sunt cozi duble fata de cele de la banci.

Si, dupa ce stai la coada, intr-atat de mult incat sa realizezi ca timpul este bani, afli ca trebuie sa confirmi Politiei plata amenzii, fiindca statul nu comunica cu statul. Iar daca mergi la administratia locala sa intrebi de ce atunci cand iti platesti telefonul primesti mesajul “am primit confirmarea platii dvs.”, dar nu acelasi lucru se intampla cand achiti o amenda, primesti siderat raspunsul: “Noi suntem statul, la noi legea va obliga sa faceti confirmarea”.

De fapt, singurul lucru pe care ar trebui sa-l faci ar fi sa virezi banii intr-un cont. Nu trebuie sa te intereseze ca cineva, un operator de stat sau privat, e atat de prost organizat, incat trebuie sa-i confirmi ca i-ai asigurat un venit, precum in povestea lui Creanga cu lenesul care intreaba daca sunt muiati posmagii.

Cine nu-i in stare sa administreze ceea ce sustine ca poate sa faca ar trebui sa nu se mai ocupe cu asa ceva, fiindca incurca oamenii. Din pacate insa, incapacitatea de a gestiona devine din viciu virtute si cei care cad “victime” acestui sistem pagubos de organizare le fac treaba functionarilor. Adica, dupa ce au varsat in cont ce era necesar, ca sa respecte legea, mai si confirma si, neaparat, pastreaza dovada platii, in caz ca se incurca birocratii in hartii. Nu de alta, dar daca amendatii n-au hartia, se poate sa nu li se elibereze avizul sa-si vanda casa. Ce conteaza daca in acest fel se aduce atingere dreptului constitutional de proprietate? Un fleac, i-am ciuruit…

Reiau intreaga speta, dar dintr-o alta perspectiva. Suntem liberi sa alegem sa citim ce publicatii vrem, cu ce mijloc de transport sa ne deplasam si marca acestuia, la ce posturi de televiziune sa ne uitam si cine ne furnizeaza servicii de cablu si internet.

Insa atunci cand primim un aviz in care ni se spune ca trebuie sa ridicam un plic de la Posta, libertatea de alegere dispare subit. Degeaba ne-am dori sa ridicam plicul prin care administratia fiscala ne spune cat avem de achitat dupa “globalizare” de la o adresa anume. Nu putem ridica scrisoarea decat de la oficiul postal de la care suntem arondati, in functie de adresa din cartea de identitate. Nu putem alege sa ne fie redirectionat plicul. La banca macar se poate suna si zice: “Vreau sa-mi trimiteti cardul la sucursala X de langa serviciu, nu la cea de langa casa, fiindca acolo trebuie sa stau mereu la coada”…

La fel se intampla si cu scolile generale la care ne trimitem copiii. Repar­titia acestora pe unitati de invatamant se face tot in functie de adresa si nu are nimic de a face cu libertatea de alegere. De aceea, multi parinti sunt obligati sa-si schimbe formal domiciliul, in acte, pentru a putea sa-si inscrie copiii la scoala pe care o doresc. Iar asta e o varianta soft, pentru ca se ajunge, evident, si la trafic de influenta si spaga. In plus, la scoala copiilor li se repartizeaza rigid un set imuabil de profesori, la care nu se poate renunta. Mai usor se recuza un complet de judecata decat un profesor de istorie sau geografie. Iar scolarii se uita cu invidie la alte clase si isi blesteama soarta, care le-a dat cu ghinion la repartitie.

Si sa nu uitam de ANAF, caci nici aici nu ai deocamdata libertatea de a alege sa-ti platesti la fel de usor impozitele cum ti-ai cumpara alimente de la supermarket sau cum ti-ai achita utilitatile. Sa spunem ca ai de facut o plata mare in contul unei regularizari la impozitul pe venit. Daca Fiscul a restrans valoarea platilor cash ce se pot efectua intre companii si persoanele fizice, firesc ar fi ca administratiile financiare sa fie primele care sa descurajeze platile in numerar la ghiseele lor. Se intampla insa exact pe dos. Daca te duci cu cardul la Fisc, afli ca nu dispune de POS si ca trebuie musai sa vii cu sacosa de bani pentru a-ti plati darile. Desi statul aproape ca a interzis de tot platile in cash pentru sectorul privat, datoriile la stat au in momentul de fata un alt regim.

Pe scurt, in sectorul privat avem concurenta intre furnizorii de bunuri si servicii, cu “defectiunile” mentionate la nivelul bancilor proaspat restructurate, dar la stat avem de a face cu niste monopoluri sectoriale. Consecintele nu sunt greu de remarcat. In primul caz avem libertate de alegere si suveranitate a consumatorului, in vreme ce in cel de-al doilea monopolurile se comporta de facto ca si cum ar fi stapanii consumatorilor, iar “calitatea” prestatiilor e pe masura.

Unde nu exista capitalism, adica acolo unde nu clientul este stapan, ca urmare a libertatii sale de alegere, ne intoarcem la comunism – la penurie, rationalizari, repartitii si bonuri de ordine. Sau, mai degraba, nu l-am parasit niciodata.

Ionut Balan este jurnalist independent, fost redactor-sef al revistei “Finantistii”, publicist la “Jurnalul National”, “Saptamana financiara”, “Piata financiara”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de acelasi autor gasiti pe www.bloguluibalan.ro

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE