Ludmila Cvikova, Anonimul: „Identitatea unui festival nu vine neapărat din încercarea de a fi diferit cu orice preț”

Ludmila Cvikova, Anonimul: „Identitatea unui festival nu vine neapărat din încercarea de a fi diferit cu orice preț”

Reading Time: 4 minute

Ludmila Cvikova, selecționera competitței de lungmetraj de la Anonimul, vorbește pentru Biz despre cum s-a transformat cinematografia în ultimii ani și cum arată selecția propusă la ediția din acest an, în plină desfășurare acum la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.

Ați observat schimbări semnificative în cinematografia contemporană în ultimii ani? Există teme recurente, forme narative sau tipuri de personaje care apar tot mai des în filmele pe care le vedeți?

Aș fi prudentă în a identifica o singură tendință globală dominantă, pentru că cinematografia contemporană este extraordinar de diversă și este influențată de realități culturale și politice foarte diferite. Ceea ce observ, însă, este o sensibilitate tot mai mare față de instabilitate – față de sentimentul că multe dintre structurile pe care le consideram cândva stabile devin tot mai fragile.

Am întâlnit recent o comparație care mi-a rămas în minte: artiștii sunt asemenea canarilor care erau duși odinioară în minele de cărbune, pentru a detecta pericolul înainte ca acesta să devină vizibil pentru toată lumea. Cred că și cei mai buni cineaști funcționează într-un mod similar. Ei răspund schimbărilor, tensiunilor și posibilelor pericole din lumea din jurul nostru – uneori în mod conștient, prin subiecte clar politice sau sociale, alteori mai intuitiv, prin atmosferă, simbolism sau personaje care se simt dezrădăcinate, izolate ori incapabile să aibă încredere în lumea în care trăiesc.

Tehnologia și, tot mai mult, inteligența artificială devin, de asemenea, parte din această sensibilitate – nu doar ca subiect în sine, ci și ca element care ne schimbă înțelegerea asupra identității, creativității, muncii, intimității și chiar a realității. Poate că este încă prea devreme să definim o formă cinematografică clară care să izvorască din AI, însă incertitudinea pe care aceasta o creează pătrunde deja în imaginația cineaștilor.

Într-o perioadă în care se produc mai multe filme ca niciodată, ce face ca un lungmetraj să iasă cu adevărat în evidență pentru un selecționer de festival?

De-a lungul anilor, mi-am dezvoltat o anumită sensibilitate care vine nu doar din vizionarea unui număr foarte mare de filme, ci și din lectura și evaluarea unor proiecte cinematografice pentru diverse fonduri de film din Europa și din afara ei. Cu timpul, am învățat să recunosc dacă un film se naște dintr-o nevoie creativă autentică, dacă și-a găsit propriul limbaj cinematografic și dacă poate stabili o conexiune relevantă cu publicul.

Nici un producător, nici un regizor nu poate ști, în timpul dezvoltării sau producției, ce fel de succes va avea în cele din urmă un film. Viața lui reală începe abia atunci când întâlnește spectatorii – când oamenii aleg să îl vadă, reacționează la el și îl poartă cu ei și după proiecție. Pentru mine, și cu atât mai mult în contextul ANONIMUL, această interacțiune cu publicul este esențială.

De aceea, nu privesc un film doar ca pe o operă izolată, ci și din perspectiva a ceea ce poate aduce competiției în ansamblu. Apreciez diversitatea, relevanța pentru prezent, conștiința socială și un anumit grad de provocare. Văd, de asemenea, selecția ca pe o invitație la descoperire: să le prezentăm spectatorilor filme pe care poate nu le-ar alege neapărat singuri, dar care le pot deschide o perspectivă sau o conversație neașteptată.

Astăzi, festivalurile de film sunt atât locuri ale descoperirii, cât și repere importante pentru industrie. Cum găsiți echilibrul între filmele deja validate internațional și acele titluri care merită să fie descoperite pentru prima dată de public?

Nu văd aceste două abordări ca fiind contradictorii. Mă bucur să selectez filme care au fost recunoscute la mari festivaluri internaționale, dar care rămân necunoscute publicului român. În același timp, cred că un festival trebuie să își asume riscuri și să creeze spațiu pentru descoperiri autentice.

Un exemplu foarte bun este filmul românesc Sfârșitul lumii, al lui Sebastian Pereanu, produs independent, cu un buget modest. Mi-a atras atenția prin combinația sa inteligentă și cu adevărat ludică de genuri – o abordare pe care o întâlnim din ce în ce mai des la tinerii cineaști. Premiera sa românească la ANONIMUL reflectă ceea ce ar trebui să facă și festivalurile: nu doar să confirme alegeri deja validate în alte părți, ci și să ajute vocile noi să își găsească publicul.

Vorbiți despre „riscul și plăcerea descoperirii”. Într-un moment în care multe selecții de festival tind să semene între ele, cât de important este ca un festival precum ANONIMUL să își păstreze propria identitate?

Identitatea unui festival nu vine neapărat din încercarea de a fi diferit cu orice preț. Ea se dezvoltă prin locul în care are loc festivalul, prin publicul său și prin felul în care filmele sunt puse în dialog unele cu altele. ANONIMUL are un caracter foarte aparte: locul său în Delta Dunării, combinația dintre cinema și proiecțiile în aer liber și relația neobișnuit de apropiată dintre cineaști, selecționeri și public.

Pentru mine, păstrarea acestei identități înseamnă să rămânem atenți la acest context specific. Programul ar trebui să includă filme recunoscute, dar și să lase loc unor alegeri neașteptate, care pot avea o rezonanță deosebită la Sfântu Gheorghe. Chiar și un festival mai mic poate oferi ceva distinctiv atunci când are încredere în publicul său și construiește programul cu curiozitate, în loc să reproducă pur și simplu un circuit festivalier deja consacrat.

Privind cele cinci filme din Competiția Internațională de anul acesta, care credeți că îi va surprinde cel mai mult pe spectatorii ANONIMUL?

Este întotdeauna dificil să anticipezi reacția publicului – și sper ca fiecare dintre cele cinci filme să îi surprindă pe spectatori într-un mod diferit. În fiecare an sunt, la rândul meu, surprinsă de reacțiile publicului și de conversațiile pe care le am cu spectatorii. Până în ultimul moment, de obicei nu am nicio idee care dintre filme ar putea câștiga Premiul Publicului.

În toți anii mei de selecție, am reușit să ghicesc câștigătorul doar de câteva ori. Și totuși, alegerea publicului mă surprinde întotdeauna plăcut – iar pentru că, după atâția ani, simt că îi cunosc destul de bine pe spectatorii ANONIMUL, ajung de obicei să mă gândesc: „Bineînțeles! Ar fi trebuit să-mi dau seama.”

---

Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul include două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, o competiție de lungmetraje, dar și proiecții în afara concursului. Toate vor avea loc în prezența membrilor echipelor de producție și vor fi prezentate atât în cinematograful amenajat în camping, cât și în sălile din Green Village.

Cea de-a 23-a ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL are loc în perioada 10-16 august la Sfântu Gheorghe, Delta Dunării. Revista Biz este partenerul media al evenimentului.