Parintii se realizeaza prin copii

<p> <strong>Este una dintre replicile care o definesc pe Cornelia Keneres, mama extrem de protectoare si de autoritara, personajul central al filmului “Pozitia copilului”. Luminita Gheorghiu a interpretat-o magistral pe Cornelia, desi s-a temut ca nu i-ar putea iesi. </strong></p> <p>  </p> <p> Putem spune fara a gresi ca “Pozitia copilului” este unul dintre cele mai de succes filme ale ultimului deceniu din Romania. Nu numai din perspectiva artistica, ci si comerciala – a reusit sa aiba peste 120.000 de spectatori de la lansarea sa in luna martie. Nu e de mirare ca, ajuns sa intre in cursa pentru Oscarul pentru cel mai bun film strain, dupa performantele de la Berlin si de la alte festivaluri de rasunet din Europa si din lume. Povestea din film este una simpla, dar extrem de apasatoare si de dramatica. Un accident de masina ne duce in high-life-ul societatii romanesti, in care o mama vrea sa isi salveze cu orice pret fiul de la inchisoare, in urma accidentului in care si-a pierdut viata un baiat adolescent. Complexitatea subiectului sta atat in relatia aproape patologica dintre mama si fiu, dar si in varietatea celorlalte personaje si a specificului romanesc, surprins atat de bine de Calin Netzer si Razvan Radulescu, scenaristii filmului.</p> <p>  </p> <p> Ideea le-a venit atunci cand incercau sa scrie un scenariu despre niste pensionari englezi stabiliti in sudul Spaniei. “Si lui Razvan i s-a parut interesanta povestea despre pensionari, am fost acolo la un moment dat intr-o prospectie si am tot incercat sa gasim subiectul si sa intelegem cumva mentalitatea acestor oameni. Din discutiile astea, am divagat (era vorba tot despre o familie, despre doi batrani, niste copii, o familie disfunctionala) si am ajuns la familiile noastre, la mamele noastre. Pana la urma am ajuns sa descoperim ca avem amandoi o mama destul de posesiva si de dominatoare intr-un fel, asa. Si ne-am hotarat sa incepem de aici, de la acest personaj si asa am ajuns la acest subiect si la acest scenariu”, marturiseste Calin Netzer.</p> <p>  </p> <p> Dialogul filmului este unul onest si surprinde esenta relatiei. Ba chiar a facut furori printre membrii Parlamentului Romaniei, carora li s-a parut cam vulgar, obscen si care vrea sa faca spectatorii inculti. Calin nu a comentat declaratia onorat parlamentarului roman, despre care spune doar ca l-a amuzat. Precizeaza  insa ca dialogul vine din relatia asta mai mult sau mai putin patologica si este unul autentic, replicile sunt auzite, traite de ei sau auzite de la altii, si se justifica psihologic, nu sunt gratuit alese, ca sa fie vulgare sau sa socheze.</p> <p>  </p> <p> <strong>JOCUL CU OAMENII</strong></p> <p> Actorii sunt cei care desavarsesc acest film. Regizorul spune ca l-a ales intuitiv si instinctiv pe Bogdan Dumitrache pentru personajul Barbu. “L-am cunoscut inainte de casting, el are si o firma de casting, unde ulterior m-am hotarat sa fac castingul. Eu il stiam pe el foarte vag din niste filme de-ale lui Adrian Sitaru. Facand castingul la el, ne-am imprietenit si pana la urma pentru personajul lui nu a mai dat nicio proba, mi s-a parut ca e exact ceea ce trebuie. El m-a si ajutat mult la casting, adica a venit, a dat replici celorlalti actori, a fost si un fel de repetitie si in acelasi timp il vedeam si eu.” Alegerea Luminitei a fost mult mai complicata. In timpul scrierii scenariului, Calin si-a imaginat-o pe Luminita in rolul Corneliei si asa a si scris, cu ea in minte. “Cand am intrat la casting si in productie, foarte multa lume, daca nu toata lumea, mi-a spus: «Nu o lua pe Luminita, pentru ca nu este ea acest personaj, nu este ea Cornelia Keneres, cucoana aia din high-class-ul romanesc». Am incercat sa caut pe altcineva. Am zis sa incerc totusi si a fost un proces destul de lung. Am facut castingul cu foarte multe actrite si pana la urma am chemat-o si pe Luminita sa dea o proba si mi-am dat seama ca e de departe cea mai buna varianta.” Dupa care a venit problema transformarii Luminitei.</p> <p>  </p> <p> Calin i-a propus foarte multe lucruri, pana la a merge la un chirurg plastic sa ii schimbe ceva. Actrita a fost fascinata si a zis ca face, la inceput, pentru ca regizorul dorea ca pana la jumatatea filmului sa nu fie recunoscuta de nimeni. Apoi s-a speriat putin. “I s-a facut putin teama, de la entuziasmul ala de la inceput si dorinta de a se lasa, a facut un pas inapoi si i s-a facut teama de acest rol. Eu initial am vrut sa o duc in lumea asta, de high society romanesc, sa studiem personaje, sa vada cum se comporta. Initial a vrut, pe urma nu a mai vrut. A zis ca ea nu lucreaza asa, ca isi face personajul acasa, ca stie ea cum.</p> <p>  </p> <p> Au fost acolo niste lupte, pana la urma nu a vrut si nu a vrut. A fost un drum foarte lung si foarte greoi si pentru ea, si pentru mine.” Insa asta nu a impiedicat-o pe Luminita Gheorghiu sa intre pe deplin in pielea personajului si sa devina chiar in relatia cu Calin un soi de Cornelie, iar el un fel de Barbu. A mers pana acolo incat si-a cumparat o cartela de telefon cu multe minute, special ca sa poata vorbi cu regizorul de mai multe ori pe zi. “Ma suna de trei ori zilnic sa imi spuna ce idei i-au mai venit si cum vede ea personajul sau anumite replici. Si ma intreba: «Nu e mai bine sa schimbam asta sau cuvantul asta sau virgula asta?», pentru ca e foarte meticuloasa.” Luminita a fugit de doua-trei ori din proiect, a zis ca nu mai vrea sa faca filmul, a zis ca regizorul este prea autoritar, cere prea mult si e dement. “A fost o lupta destul de mare cu ea. Si din punctul ei de vedere cu mine, si din punctul meu de vedere cu ea. Dar pana la urma a dat rezultate”, zambeste fericit acum Calin. El mai spune ca ultima secventa a filmului este cea care da masura Luminitei. Scena aceea a fost filmata chiar in ultimele zile de filmare, in care s-a acumulat foarte multa tensiune. Regizorul nu a vrut sa repete cu Luminita scena, ci doar au jucat putin la repetitii, fara sa intre serios in ea, pentru ca a vrut sa o lase pe Luminita sa si-o construiasca cum simte, si nu tehnic.</p> <p>  </p> <p> <strong>UN FILM DESCHIS</strong></p> <p> Calin Netzer a incercat ca pe parcursul filmarilor sa implice pe toata lumea, pentru ca procesul realizarii filmului a fost unul greoi si tensionat. L-au ajutat foarte mult Andrei Butica, operatorul, si Dana Bunescu la montaj. Cu Andrei a lucrat inainte de filmare vreo doua luni la decupajul regizoral, doar ca exercitiu mental, si s-a hotarat sa filmeze in stilul documentarist, zbuciumat, de observator al momentului. Finalul este unul deschis, pentru ca desi in scenariu mai erau niste scene, cu o despartire, regizorul a hotarat in montaj sa termine in punctul cel mai inalt. “Evident ca era tensiune, nu e o poveste in care sa se arate cu degetul, uite, asta a gresit, asta e personajul negativ sau asta e personajul pozitiv. A fost foarte important ca cele doua personaje, si mai ales personajul Corneliei, sa fie redate onest, intr-un fel, si finalul evident ca e deschis, nu exista o solutie pe moment. Daca era un film american, probabil ca da. Nu are punct.” In caz ca nu ati vazut filmul, ar fi bine sa il vedeti, pentru ca este o oglinda a unui gen de relatii, a unor bucati de viata. Insa pregatiti-va pentru o  experienta marcanta, remarcabila, anxios de placuta si in acelasi timp dureros de sincera si de bine jucata.</p> <p> <strong>Citeste si:</strong><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/parcursul-spre-oscar-1567.html”>Parcursul spre Oscar</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/felii-de-viata-1566.html”>Felii de viata</a><br />  </p>