Primăvara la Bug, povestea deportării romilor scrisă de Mircea Tănase se lansează de Ziua Internațională a Romilor

Primăvara la Bug, povestea deportării romilor scrisă de Mircea Tănase se lansează de Ziua Internațională a Romilor

Reading Time: 5 minute

Aproape jumătate de million de evrei, romi și oameni politici care nu erau de-acord cu legionarii au murit în România anilor 1940. Cartea „Primăvara la Bug” este o poveste nespusă despre deportarea romilor în cel de-al Doilea Război Mondial și se lansează marți, 8 aprilie, de Ziua Internațională a Romilor, la Heavy Yard.

„Lumea trebuie să știe, Gelu, tată!” – îi spunea Mircea Tănase fiului său, sociologul Gelu Duminică, după o perioadă de doi ani în care și-a așternut gândurile și amintirile pe hârtie. După 20 de ani de ezitări în privința publicării manuscrisului, în contextul tensiunilor anului 2024, Gelu Duminică și-a asumat demersul de a oferi lumii povestea familiei sale. „Pentru aducerea aminte și cunoașterea felurilor în care Răul poate să arate, dacă alegem să-l ignorăm…”, scrie acesta în Postfața cărții tipărite la editura Hyperliteratura.

„Ca să-și țină unită familia, un potcovar de etnie romă din Basarabia se mută în Galați, în apropiere de cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate că reușesc să pună pe picioare o gospodărie și o afacere care să le asigure traiul, vremurile întunecate ale acelei perioade lovesc pe oricine fără milă. Tatăl este nevoit să meargă pe front, iar singura lui fată și odrasla ei de numai câțiva ani sunt trimiși la Bug. Un roman înduioșător și dur în aceeași măsură despre supraviețuire, dragoste și credință, atunci când totul devine o ruină” – este mesajul de pe coperta 4 a cărții.

Gelu Duminică își amintește: „Ultimii ani din viața tatălui meu au fost dedicați scrierii acestei cărți. Îmi spunea: «Tată, vremea lui Antonescu o să mai vină și oamenii habar nu au ce s-a întâmplat atunci».” Iată ce ne-a împărtășit Gelu Duminică despre această carte și acest moment:

Cartea surprinde atât ororile războiului, cât și reziliența și iubirea familiei. Cum credeți că aceste elemente influențează modul în care cititorii vor primi această poveste?

Sper din tot sufletul ca cititorii, după ce vor citi această carte, să reflecteze la limitele cunoașterii (și înțelegerii noastre) despre episoade ale istoriei relativ recente care influențează chiar și viața noastră actuală. Și să facă un exercițiu de empatie gândindu-se că mâine ceea ce s-a întâmplat familiei lui Ivan se poate întâmpla lor. În rest, astfel de cărți nu sunt citite de negaționiști și nici de rasisti, ci mai degrabă de ambivalenți…

Tatăl dumneavoastră spunea că „vremea lui Antonescu o să mai vină și oamenii habar nu au ce s-a întâmplat atunci”. Ce credeți că lipsește în educația istorică a românilor despre Holocaustul romilor?

Asumarea și dorința reală ca ceea ce s-a întâmplat să nu mai fie posibil. Cu tot ceea ce înseamnă asta: educație reală, muzee, evenimente publice solide, toleranță zero față de orice formă de discriminare, etc.

În ce măsură considerați că povestea tatălui dumneavoastră este reprezentativă pentru experiența romilor deportați în Transnistria? Ați descoperit și alte povești asemănătoare?

În perioada 2002-2004 organizația pe care o coordonez a fost secretariatul primului program de ajutor umanitar al victimelor deportărilor rome în Transnistria, program oferit de statul german și gestionat în România de AIDROM. Atunci am auzit mii de povești ale supraviețuitorilor. Și da, poveștile sunt cam aceleași, ba chiar și mai dure. Colegii de la Centrul Cultural al Romilor au colectat mii de documente din arhive și au publicat zeci de studii pe acest subiect.

Care au fost cele mai mari provocări în publicarea acestei cărți (dincolo de cei 20 de ani care au trecut de la moartea tatălui până v-ați hotărât să publicați cartea)? A existat vreo reticență din partea editurilor sau a publicului față de subiect?

Eu! Eu am avut limite în ”a-i da drumul” și am scris asta în postfața cărții – voi lăsa cititorii să descopere motivele. Primul editor căruia i-am dat-o spre citire, mi-a scris în câteva zile ”că i-am dăruit o comoară”. Și pe aceasta cale, multumesc lui Andrei Ruse de la Hyperliteratura.

În calitate de sociolog, cum vedeți impactul memoriei istorice asupra identității romilor din România de astăzi? Credeți că povești ca aceasta pot contribui la schimbarea percepțiilor?

Spuneam și mai sus că această carte va fi citită, cu precădere, de cei cu mintea deschisă și care se află mai la mijloc, între rasism și diversitate. Nu mă aștept la mari schimbări la nivel societal, însă la nivelul celor care o vor citi, cu siguranță. Pentr că este o poveste dură și duioasă în același timp. În rest, romii deabia încep să scoată la suprafață istoria lor. Suntem la început de drum…

Ați menționat că tatăl dumneavoastră a simțit o responsabilitate puternică de a scrie această carte. Care este motivația dumneavoastră acum, când ați decis publicarea ei? (ați spus că vă doriți să fie transmisă copiilor ca un expozeu pentru bunătate).

Acum 20 de ani, când tata scria această carte, credeam că ceea ce s-a întâmplat in anii 40, nu mai este posibil. 2024 ne-a arătat că eu am fost cel care se înșela. Și, da, mi-aș dori ca lumea să înțeleagă ca Răul este posibil doar când cei buni devin indiferenți.

Există vreo scenă sau vreun pasaj din carte care v-a impresionat profund sau pe care îl considerați esențial pentru înțelegerea întregii povești?

Scena morții verișorului meu, băiatul Anicăi. Pe care tata a reușit s-o scrie pe cât de simplu pe atât de vizual… Musai trebuie s-o descoperiți în carte!

Ce impact sperați să aibă Primăvara la Bug asupra tinerilor cititori, mai ales asupra celor care nu sunt familiarizați cu tragedia romilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

Să-i provoace să-și pună întrebări și să cunoască. Să înțeleagă că etichetele actuale sunt vechi și că au legătura cu o istorie crudă care pornește din robie. Si mai ales să înțeleagă că e nevoie de ei ca asfel de tragedii (epurări pe diverse criterii) să nu se mai întâmple.

În contextul actual al discursurilor de ură și al naționalismului în creștere, ce lecții credeți că ar trebui să învățăm din această poveste pentru a preveni repetarea istoriei?

România anilor 40 a fost un stat nazist care și-a ucis cetățenii care nu se încadrau în imaginea liderilor politici ai acelor vremuri. Romi, evrei, lideri politici ”pro-europeni” au fost considerați, cu argumente diferite, ”balast” pentru o națiune deturnată de o mână de lideri politici și religioși care considerau că suveranismul și patriotismul vine la pachet cu ura și moartea. Aproape o jumătate de milion de concetățeni evrei, romi și oameni politici care nu erau de acord cu ceea ce legionarii și naziștii autohtoni promovau, au trecut prin chinurile iadului și moartea oferită în numele unei ”Românii ca Soarele sfânt de pe cer”.

În 2024 am auzit cam același tip de discurs. Ținte au fost evreii (Soroș), comunitatea LGBTQI, migranții, ”globaliștii” și cei care gândeau altfel (nu uitați de liste ”trădătorilor de neam care trebuie reduși la tăcere”). Acesta a fost motivul care m-a determinat hotarâtor să-mi asum demersul de a oferi lumii povestea familiei mele. Pentru aducerea aminte și cunoașterea felurilor în care Răul poate să arate. Dacă alegem să-l ignorăm…

Ce lansări va avea cartea și ce alte evenimente speciale pregătiți?

Lansarea oficială va fi de ziua internațională a romilor, pe 8 aprilie 2025, la Heavy Yard (Vasile Lascăr 38, sector 3 București),  începând cu orele 19.00. Vă așteptăm cu drag acolo. În rest, ne propunem să ajungem și prin țară, facultăți și licee, însă toate vor fi anunțate la timpul lor.