Provocările unei superinteligențe planetare

Cum va arăta lumea când va apărea o superinteligență pe baza tehnologiilor AI? Daniel Hulme, CEO al companiei britanice Satalia, care dezvoltă soluții și platforme bazate pe inteligență artificială, crede că va fi cel mai glorios proiect al omenirii  sau cea mai mare amenințare la adresa sa. 

Care ar fi cea mai potrivită abordare a inteligenței artificiale pornind de la definirea termenilor?

Există două definiții ale inteligenței artificiale, iar cea mai populară este și cea mai slabă. Această primă definiție este: a avea mașini care pot face sarcinile care în mod tradițional erau derulate de oameni. În ultimul deceniu, datorită progreselor înregistrate în tehnologii precum deep learning, am început să construim mașini care pot face lucruri precum recunoașterea obiectelor în imagini și înțelegerea și reacția la limbajul natural. Oamenii sunt cele mai inteligente ființe pe care le cunoaștem în univers, așa că atunci când începem să vedem cum mașinile îndeplinesc sarcini specifice cândva genului uman, presupunem că asta este inteligență. Dar aș susține că oamenii nu sunt atât de inteligenți. Oamenii sunt buni la găsirea de structuri în cel mult patru dimensi­uni și suntem catastrofali în rezolvarea problemelor care implică mai mult de șapte lucruri. Mașinile pot găsi structuri în mii de dimensiuni și pot rezolva probleme care implică mi­lioane de lucruri. Dar nici măcar aceste tehnologii nu sunt AI, ci doar algoritmi. Fac același lucru din nou și din nou. De fapt, e chiar definiția prostiei: a face același lucru iar și iar și a aștepta un răspuns diferit. Am absolvit masterul cu un subiect legat de inteligență și cea mai bună definiție a inteligenței (artificiale sau umane) pe care am descoperit-o este “comportament adaptabil, îndreptat spre îndeplinirea unui obiectiv”.

Ce înseamnă, atunci, comportament?

Comportament înseamnă cât de repede sau fără di­vergențe pot să mut re­surse pentru a-mi atinge obiectivul. De exemplu, dacă obiectivul meu este de a vinde o mulțime de înghețate, cum pot să aloc resursele mele pentru a mă asigura că a­ting obiectivul? Dar cuvântul cheie pentru mine în definirea termenilor la care ne refe­rim este “adaptabil”. Când computerul tău nu ia o decizie și apoi nu vrea să afle dacă decizia a fost bună sau rea, eu aș argumenta că nu este cu adevărat inteligență artificială. Astfel, pentru mine, adevărata paradigmă a AI, a doua definiție a AI, este aceea de sisteme care pot învăța și se pot adapta fără ajutorul unui om. Adaptabilitatea este sinonimă cu inteligența.

Este nevoie de un cod de etică în AI?

Absolut. Cât de aplicabil este, asta e o altă întrebare. De mii de ani, filosofii au dezbătut despre modul în care ar trebui să fie structurată societatea și ce înseamnă să trăiești o viață “bună”. Pe măsură ce mediul începe să interacționeze inteligent cu noi, îi dăm puterea de a crea și distruge. Trebuie să încorporăm comportamentele etice în acest sistem, ceea ce îl face un moment extrem de interesant pentru umanitate, deoarece acum trebuie să fim de acord cu privire la ce ar trebui să fie acele comportamente etice. Dacă dezvolți în Europa algoritmi care iau decizii în viața oamenilor, a­tunci trebuie să poți explica modul în care acești algoritmi iau aceste decizii. Din nefericire, țările care nu au constrângeri (juridice sau de altă natură) vor putea să depășească țările care au aceste restricții, deoarece este foarte greu să creezi algoritmi “explicabili”. Și, dacă nu există o legislație în acest sens, puteți găsi organizații care încearcă sisteme care ar putea avea rezultate oribile, dar fără să existe repercusiuni penale. Într-un spital, de exemplu, omul sau algoritmul a ucis un copil? De aceea este important să înțelegi și să explici modul în care un calculator ia decizii.

Cum trebuie să reac­ționeze angajații pentru a mai avea un loc de muncă pe viitor?

Pe termen scurt, în deceniul următor, cred că inteligența artificială va crea locuri de muncă. Pe termen lung, aceasta va elimina mai multe locuri de muncă decât creează. Petrec mult timp gândindu-mă la conceptul de Singularitate Economică. Acesta este punctul în care AI va lăsa oameni fără locuri de muncă. Acele persoane nu vor putea să se recalifice suficient de repede pentru a obține un alt loc de muncă, pentru că AI le va fi luat și pe acelea. Majoritatea experților cred că acest lucru se va întâmpla în următorii zece până la douăzeci de ani, iar guvernele și economia nu sunt pregătite. Acesta este, de altfel și sco­pul Satalia, de a încerca să abordeze aceste probleme viitoare. Trebuie să creăm într-un fel o infrastructură globală care să susțină acei oameni care vor fi în afara muncii. Există un alt concept, numit Singularitatea Tehnologică, în care construim o AI mai inteligentă decât noi în orice mod posibil. Va fi ultima invenție pe care omenirea trebuie să o creeze, pentru că va putea gândi infinit mai rapid și mai bine decât oamenii.

Când credeți că se va întâmpla asta și care vor fi consecințele?

Mulți cercetători pre­văd că vom “naște” o super­inteligență pe la jumătatea secolului nostru. Va fi cel mai glorios lucru care se va întâmpla cu omenirea sau poate cea mai mare amenințare existențială. Preocuparea mea este că, dacă nu cooperăm ca specie globală până când o creăm, atunci ne va vedea ca o amenințare și ne va scoate din ecuație. Scopul meu este acela de a orienta lumea către cooperare, ceea ce înseamnă reinventarea modelelor noastre politice și economice și acceptarea unei noi funcții obiective pentru omenire. Impulsul țărilor de a crește PIB-ul și al companiilor de a obține profituri înseamnă că se vor face din ce în ce mai multe investiții pentru a stimula eficiența și profiturile, ceea ce ne conduce la o criză economică și ecologică globală. Avem nevoie de o funcție obiectivă durabilă și trebuie să-i ajutăm pe toți de pe planetă să contribuie la ea, altfel ne-ar putea distruge. Nu cred că guvernele sunt pregătite, nici că pot acționa destul de repede, de aceea sper că schimbarea va veni de la lideri din business care au o mare influență și responsabilitate pentru a ne îndrepta spre un viitor pozitiv.

Cum pot influența teh­no­­­logii noi precum block­-chain-ul evoluția societății?

Tehnologia blockchain oferă lumii o platformă de date de încredere, iar AI furnizează mijloacele de colaborare și conectare fără probleme. În deceniul următor am putea vedea apariția unei DAO (organizație des­centralizată auto­nomă), ceea ce va permite luarea de decizii și acțiuni cu adevărat descentralizate și distribuite. DAO este similar cu mișcarea open source, dar în această nouă paradigmă, oricine, ingineri software, desig­neri, economiști, va fi capabil să se adune în jurul unei idei și să contribuie la dezvoltarea acesteia. Munca depusă nu va fi gratuită sau cum se petrece în modelul open source: remunerația financiară va fi determinată de cantitatea și calitatea contribuției. Acest lucru înseamnă că oricine va putea contribui la un proiect, chiar și pentru câteva ore, și va fi re­compensat corect pentru munca depusă. Pe măsură ce oamenii lucrează la aceste proiecte deschise, DAO înregistrează contribuția lor într-un blockchain pu­blic. Aceste contribuții se acumulează pentru a forma o reputație care determină rata de remunerare în proiectele viitoare. De asemenea, multe dintre aceste proiecte deschise vor folosi token-urile digitale. Va fi o “explozie cambriană” a modelelor de finanțare, cum ar fi ICO (oferta inițială de monede) și alte tipuri de token-uri. Dat fiind că token-urile digitale nu au regim juridic, contribuabilii de oriunde din lume pot fi remunerați cu aceeași monedă. Cineva din Europa care a contribuit cu aceeași valoare la un proiect DAO ca și cineva din India ar primi aceeași remunerație. Și pentru că toată lumea are șanse egale să contribuie la proiec­tele DAO, poate e­xista o redistribuire rapidă a
bogăției.