În ritmul tradiției japoneze

Biz Japonia a început încă din toamna anului trecut, la Centrul de Studii Româno-Japoneze “Angela Hondru” din cadrul Universității Româno-Americane, unde echipa Biz a făcut a făcut o ședință foto în kimonouri create de Laura Karaman. Am discutat cu creatoarea superbelor costume despre tradițiile nipone și despre cum intri în ritmul japonez.

Cum s-a născut pasiunea pentru costume tradiționale japoneze?

Fiind studentă la Universitatea Națională de Arte din București, secția Modă – Design Vestimentar, împreună cu colega mea Cristiana Buzilă am început să studiez stilul Visual Kei, subcategorie a stilului Harajuku, dezvoltat în mare parte în rândul formațiilor de rock japo­nez. Sub îndrumarea doamnei profesor Ioana Sandra Avram, coordonatoarea proiectului meu de licență, am pus bazele grupului cultural Haramichi RO, cu scopul de a creea o platformă de cultură japoneză contemporană în București. Începând cu 2011, Centrul de Studii Româno-Japoneze “Angela Hon­dru” a devenit unul dintre principalii parteneri ai Haramichi RO și aici am avut posibilitatea să aprofundez diverse laturi ale culturii japoneze, precum ceremonia ceaiului, design și arhitectură în Japonia, istoria filmului japonez sau limba japoneză. Datorită cursului de ceremonia ceaiului am reușit să descopăr rafinamentul, eleganța și frumusețea unui kimono. Acesta a fost momentul în care am decis să privesc cultura japoneză ca pe un drum, o cale, și primul pas în acest sens a fost spectacolul susținut în cadrul Săptămânii Culturii Japoneze la Teatrul Odeon din 2012, având ca temă “Contemporanul nu poate exis­ta fără tradițional, tradiționalul se continuă în contemporan”.

Care au fost cei mai importanți pași ai acestei transformări a unui hobby în meserie?

De mică mi-am dorit să am o carieră artistică, inspirată fiind de evenimentele organizate de mama mea la căminul cultural din comuna Aluniș, județul Prahova. Am încercat să-mi cultiv abilitățile artistice luând cursuri de mandolină sau chitară, însă primele încercări în domeniul designului vestimentar au avut loc în anul 2000. Am ales această cale odată cu admiterea la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din București și am continuat cu studii de specialitate la Universitatea Națională de Arte din București, secția Modă – Design Vestimentar. În prezent, urmez cursurile de master din cadrul Uni­versității Româno-Americane, specializarea Afaceri Internaționale, tocmai pentru a-mi putea manageria mai eficient cariera.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră kimonoul și cum este el perceput în România?

Pentru mine, kimonoul și ceremonia ceaiului au devenit un stil de viață. Așa cum pentru pictor pânza este spațiul său de creativitate, pentru mine materialul ce va deveni kimono este locul unde mă pot exprima cel mai bine, unde pot fi cu adevărat eu. De fiecare dată prezentările sau evenimentele pe care le organizez se bucură de un mare succes, așa încât pot spune că românii sunt interesați de kimonouri. Vă invit cu drag să încercați kimonoul și tot ce ține de cultura japoneză.

Care sunt cele mai stricte reguli în crearea unui kimono și în ceea ce privește purtarea sa?

Am încercat să preiau rigoarea japoneză în ceea ce privește arta creării și respectiv purtării kimonourilor de la Kazuko Diaconu sensei, profesoara mea de ceremonia ceaiului. Când am încercat să o ajut pe Kazuko sensei să îmbrace în kimono participanții la o demonstrație de ceremonia ceaiului, sensei m-a oprit ferm, spunându-mi: “Nu te grăbi! Ce îmbraci? O cârpă sau un kimono?”. Așa am învățat să intru în ritmul japonez. La o primă privire, kimonoul pare un veșmânt simplu, dar are un mod complex de îmbrăcare. Trebuie avut grijă ca partea stângă a kimonoului să fie îmbrăcată peste cea dreaptă (varianta cealaltă fiind asociată cu ritualul de înmormântare). Culorile kimonourilor sunt alese în funcție de vârstă, eveniment sau statut social. Spre exemplu, cele monocrome sunt folosite pentru ceremonia ceaiului sau sunt destinate bărbaților, culorile deschise sunt folosite predominant pentru domnișoare, dar pot fi folosite și de doamne, în funcție de culoarea aleasă pentru brâul numit obi. O altă regulă respectată cu strictețe o reprezintă îmbrăcarea kimo­noului furisode (cu mânecă lungă), care este purtat de domnișoare, ziua nunții fiind ultima în care se îmbracă acest tip de kimono. După nuntă se poartă kosode, kimonoul cu mânecă scurtă. Pentru mai multe detalii vă așteptăm la evenimentele noastre.

A crescut interesul românilor pentru cultura japoneză în ultima perioadă?

Așa cum spuneam, toate evenimentele organizate în ultima perioadă s-au desfășurat cu sala plină, am observat că numărul de artiști veniți din Japonia a crescut considerabil (cântăreți, spectacole de teatru kabuki, noh, balet, dans contemporan) acesta fiind un alt semn că interesul românilor este în creștere. Probabil evenimentul cel mai drag mie este Parada de Kimono a maestrului Nobuaki Tomita, organizată de Ambasada Japoniei în România la Universitatea Româno-Americană. Am fost deosebit de onorată să pot face parte din echipa de organizare a acestui eveniment, dar și să îi fiu asistentă cunoscutului designer pentru realizarea acestui show, la care au fost peste 600 de participanți.

La ce proiecte lucrați pentru următoarea perioadă?

Următorul mare proiect în care sunt implicată este ediția de anul acesta a Zilelor Culturii Japoneze, din luna mai, unde îmi voi prezenta cea mai recentă colecție de kimonouri într‑un spectacol ce va combina muzica și dansul. Festivalul va avea loc în perioada 17-21 mai în cadrul Universității Româno-Americane.