România are nevoie de un moratoriu fiscal de 3-5 ani și de un dialog real cu investitorii

România are nevoie de un moratoriu fiscal de 3-5 ani și de un dialog real cu investitorii

Reading Time: 6 minute

Noul guvern pregătește în aceste săptămâni rectificarea bugetară și bugetul pe 2027, deciziile care vor stabili cât plătesc firmele și românii anul viitor. Experiența ultimilor ani arată că măsurile fiscale luate fără consultarea celor care le aplică au adus mai puțini bani la buget, nu mai mulți. Au costat și ceva mai greu de recuperat: încrederea investitorilor. În ultimii cinci ani, impozitul pe dividende s-a schimbat de trei ori și s-a triplat, iar în primul semestru al acestui an investițiile străine directe s-au prăbușit cu 82%. Experții think-tank-ului economic Frames propun două soluții: un dialog periodic între premierul Luca Niculescu și cei mai mari contribuabili din economie și un moratoriu fiscal care să garanteze stabilitatea taxelor pentru cel puțin 3–5 ani.

Politica fiscală făcută din birou

În ultimii ani, multe decizii fiscale au fost luate peste noapte, prin ordonanțe de urgență, fără studii de impact serioase și fără discuții reale cu industriile afectate. Rezultatul s-a văzut rapid în încasări.
Cel mai clar exemplu este OUG 7/2026, care a schimbat regulile din industria jocurilor de noroc și a lăsat primăriilor decizia de a permite sau interzice activitatea. În februarie–mai 2026 au fost autorizate doar 2.337 de aparate de joc, față de aproape 19.000 în aceeași perioadă a anului trecut, cu 88% mai puține.
Încasările din taxele de autorizare au scăzut de la 485 la 300 de milioane de lei, cu aproape 40%. Din cele aproximativ 3.100 de unități administrativ-teritoriale, doar 90 adoptaseră o hotărâre de consiliu, deși termenul de 60 de zile expirase.

Măsura menită să aducă ordine și bani la buget a produs haos administrativ, venituri pierdute și locuri de muncă desființate, iar o parte din activitate a trecut în zona ilegală.
Al doilea exemplu este TVA-ul la locuințele noi, care a crescut de la 9% la 21% de la 1 octombrie. Pentru un apartament de 100.000 de euro, diferența este de aproape 10.000 de euro, suportați fie de cumpărător, prin preț, fie de dezvoltator, din marjă.

Vânzările de apartamente scăzuseră deja cu aproape 9% în primul semestru, iar accesibilitatea locuințelor este la cel mai scăzut nivel din 2018. Statul riscă să încaseze un TVA mai mare pe mult mai puține tranzacții, într-un sector care a fost unul dintre puținii piloni de creștere ai economiei.
Industria auto, unul dintre cei mai mari exportatori ai țării, trece și ea printr-o perioadă dificilă. Producția de autoturisme a scăzut în primul semestru cu aproape 13%, iar la Dacia cu 18%.

O parte din cauze sunt europene, dar au contat și cererea internă slabă, programele de sprijin reduse sau amânate și lipsa unei strategii clare pentru industrie. Producătorii de tutun și de băuturi răcoritoare au trecut în ultimii ani prin creșteri succesive de accize și taxe, anunțate adesea fără un calendar predictibil. Asta a încurajat contrabanda și a frânat investițiile.

Cinci ani, zeci de schimbări: impozitul pe dividende, triplat în trei pași

Puține lucruri descriu mai bine instabilitatea fiscală a României decât istoria recentă a impozitului pe dividende. Până la finalul lui 2022, cota era de 5%, una dintre cele mai atractive din Europa, iar antreprenorii își puteau planifica investițiile și remunerarea pe termen lung.

A urmat o creștere la 8% de la 1 ianuarie 2023, apoi la 10% de la 1 ianuarie 2025 și la 16% de la 1 ianuarie 2026. În total, trei majorări în patru ani, iar cota a ajuns de peste trei ori mai mare decât era în 2022. Între timp, în Parlament se discută deja o nouă modificare, reducerea la 8% a impozitului pe unele dividende plătite între firme, pe care guvernul anterior a avizat-o negativ. Pentru un antreprenor, mesajul este clar: nu știi niciodată cât vei plăti peste un an pe banii pe care îi câștigi.

Dividendele nu sunt o excepție. În aceeași perioadă, pragul de venituri pentru regimul microîntreprinderilor a fost redus în mai mulți pași, de la 1 milion de euro la 100.000 de euro. Impozitul minim pe cifra de afaceri a fost introdus în 2024 și urmează să fie eliminat din 2027.

Cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse de 5% și 9% au fost comasate într-o cotă de 11%, cu excepții care s-au schimbat de la o lună la alta.

Taxa pe stâlp a fost reintrodusă, iar accizele au fost majorate în mod repetat. Practic, nu a existat niciun an din ultimii cinci în care un antreprenor să fi putut începe exercițiul financiar cu aceleași reguli ca în anul precedent.

„În cinci ani, impozitul pe dividende s-a triplat în trei pași, regimul microîntreprinderilor a fost rescris de mai multe ori, iar TVA-ul a crescut. Niciun antreprenor nu poate construi un plan de afaceri pe cinci ani, când regulile se schimbă de la an la an. Instabilitatea a devenit o taxă în sine, poate cea mai scumpă dintre toate”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Taxa pe stâlp, simbolul instabilității fiscale

Cel mai bun exemplu de lipsă de predictibilitate este impozitul pe construcțiile speciale, cunoscut drept „taxa pe stâlp”.

A fost introdus în 2014, eliminat din 2017 după ani de critici și reintrodus din 2025, cu o cotă de 1%, prin ordonanța de urgență cunoscută drept „trenuleț”. Taxa se aplică infrastructurii: rețele electrice, stâlpi și antene de telecomunicații, conducte, turbine eoliene, parcuri fotovoltaice, transformatoare și alte construcții care nu sunt clădiri.

Problema nu este doar costul, ci mesajul. Taxa lovește exact investițiile de care România are cea mai mare nevoie: rețelele de energie care trebuie să preia producția regenerabilă, infrastructura de telecomunicații și capacitățile noi de producție. Federația Patronală a Energiei a avertizat că impozitul va fi „distructiv” pentru multe investiții, din mai multe sectoare economice, și că bugetul nu va câștiga nimic nici pe termen mediu.

La momentul reintroducerii nu era clar nici măcar dacă procentul se aplică valorii inițiale a investiției sau celei amortizate. Un investitor care decide astăzi un proiect de zeci de milioane de euro nu poate lucra cu reguli care apar, dispar și reapar în funcție de nevoile bugetare ale fiecărui guvern.

„Taxa pe stâlp este exemplul perfect de impozit care descurajează exact ce ne dorim cel mai mult: investițiile în infrastructură. Un investitor nu se sperie de o taxă de 1%. Se sperie că nu știe ce taxă va veni anul viitor”, subliniază Adrian Negrescu.

Investitorii străini au început să plece

Efectele instabilității fiscale și politice se văd deja în cifre. Anul trecut, România atrăsese investiții străine directe de aproape 7,9 miliarde de euro, al treilea cel mai bun rezultat din ultimii zece ani. În primul semestru din 2026, fluxul net a scăzut la doar 669 de milioane de euro, față de 3,72 miliarde de euro în aceeași perioadă a anului trecut, o prăbușire de 82%. În trimestrul al doilea, fluxul a fost negativ, de -521 de milioane de euro, cel mai slab nivel trimestrial din 2013.

Prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, a numit evoluția „un semnal care nu poate fi ignorat”. Cea mai îngrijorătoare componentă este cea a profiturilor reinvestite, negative cu 1,1 miliarde de euro în primul semestru.

Companiile străine nu doar că nu mai aduc bani noi, ci își repatriază profiturile în loc să le reinvestească aici. Iar creșterea impozitului pe dividende la 16% nu a oprit această tendință. Când un investitor își retrage banii, nu o face din cauza unei singure taxe, ci pentru că nu mai are încredere că regulile vor rămâne aceleași pe toată durata proiectului.

Dacă trendul continuă, 2027 poate fi primul an în care România pierde nu doar ritmul investițiilor, ci și investitorii. Fără capital străin, cu un deficit bugetar care trebuie redus și cu fondurile europene din PNRR încheiate, economia rămâne fără unul dintre principalele motoare de creștere.

Moratoriu fiscal: 3–5 ani fără taxe noi

Experții de la Frames propun ca noul guvern să adopte, odată cu bugetul pe 2027, un moratoriu fiscal prin lege. Acesta ar însemna menținerea nivelului și a structurii taxelor și impozitelor, inclusiv a impozitului pe dividende, pentru cel puțin trei ani, ideal cinci.

Orice excepție ar trebui justificată printr-un studiu de impact public și anunțată cu cel puțin 12 luni înainte de aplicare. Moratoriul ar trebui să includă și o clauză clară pentru taxele cu efecte nocive asupra investițiilor, precum taxa pe stâlp, care ar trebui eliminate definitiv sau măcar înghețate.
Programul de guvernare promite deja un interval de cel puțin șase luni între anunțarea și aplicarea măsurilor care afectează firmele. Este un început, dar insuficient. Un investitor care construiește o fabrică, un parc fotovoltaic precum cel de la Ogrezeni sau o rețea de telecomunicații calculează pe 10–20 de ani, nu pe șase luni.

„Avem nevoie de un pact fiscal, nu de încă o promisiune. Un moratoriu de 3–5 ani, scris în lege, ar fi cel mai puternic mesaj pe care România îl poate transmite investitorilor după cinci ani de modificări continue. Nu costă nimic din buget, dar poate aduce înapoi miliardele de euro de investiții pe care le-am pierdut în acest an”, afirmă Adrian Negrescu.

Ce ar trebui să facă premierul

Primele 10-15 companii plătitoare de taxe din România aduc la buget o parte considerabilă din veniturile statului. Ele știu mai bine decât orice birou din minister cum reacționează piața la o nouă taxă, cât de repede se mută consumul spre zona neagră și ce investiții se amână când regulile se schimbă. Această cunoaștere nu ar trebui ignorată.

Frames propune un consiliu consultativ economic pe lângă premier, care să se întâlnească periodic cu reprezentanții marilor contribuabili din construcții și imobiliare, industria auto, energie, tutun, băuturi răcoritoare și alte sectoare-cheie, alături de patronatele IMM-urilor.

Nu este vorba despre lobby sau despre privilegii pentru companiile mari. Este vorba despre studii de impact reale, calcule făcute pe datele celor care plătesc efectiv taxele și un calendar fiscal discutat din timp. Acest consiliu ar putea fi și garantul moratoriului fiscal, cu rolul de a semnala orice încercare de a-l ocoli.

„În orice economie occidentală, un premier vorbește constant cu industria. Nu ca să primească ordine, ci ca să afle consecințele deciziilor înainte să le ia. Dacă OUG 7, taxa pe stâlp, creșterile repetate ale impozitului pe dividende sau TVA-ul la locuințe ar fi fost discutate cu sectoarele vizate, statul ar fi avut azi mai mulți bani, iar investitorii nu ar fi plecat. Bugetul nu se face doar în birourile guvernamentale, ci și în fabrici, pe șantiere și în magazine”, mai arată analiza Frames.

Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 25 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.