Sidonia Călin: Ilustrație cu valorație

Sidonia Călin: Ilustrație cu valorație

Reading Time: 5 minute

Deși a absolvit Universitatea Națională de Artă București – secția metal, Sidonia Călin a devenit cunoscută îndeosebi pentru ilustrația de carte. Iar anul acesta, manualul de Educație plastică creat de ea a câștigat licitația organizată de Ministerul Educației și Cercetării. Am vorbit cu Sidonia despre prezentul și viitorul acestei arte aparte, dar și despre impactul AI în domeniu.

Cum trebuie gândit un manual de educație plastică pentru a se adresa tuturor elevilor, nu doar celor înclinați către un domeniu artistic?

Cred că trebuie să conțină multe imagini cu reproduceri de artă, fiind un manual de educație plastică. Așadar trebuie să se lucreze mult pe partea de vizual; cu text puțin, concentrat, dar bine documentat și explicat și cu destul de multe aplicații prin care orice copil, având mai mult sau mai puțin înclinații artistice, poate să experimenteze lumea fascinantă a artelor plastice. Aceasta a fost rețeta pe care eu și colega mea, Oana-Mari Solomon, am lucrat pentru manualul nostru care a câștigat anul acesta licitația Ministerului Educației și Cercetării. În spatele acestei rețete a fost multă muncă, o muncă de echipă care a dat roade și de care sunt tare bucuroasă.

Care au fost etapele formării tale artistice?

Am absolvit Universitatea de Arte din București cu o diplomă de licență, specialitatea Metal, și o diplomă de disertație, specialitatea Bijuterie contemporană. În timpul masterului am avut și o bursă la Haute école des arts du Rhin, Strasbourg, specialitatea Artă-obiect. Acesta este demersul meu academic, dar pasiunea pentru desen o am de când mă știu. A fost lucrul care-mi plăcea cel mai mult să-l fac. Întotdeauna am preferat creionul și hârtia în favoarea oricărei activități de joacă. După multe rugăminți mi-am convins părinții să mă lase să-mi dau examenul de admitere la Liceul de Artă din Ploiești și apoi totul a mers pe un drum firesc artistic. E drept că în facultate m-am îndepărtat de hârtie și creion, am lucrat mult cu flexul, aparatul de sudură și ciocanul, fiind vorba de sculptură în metal. Dar spre finalul facultății mi s-a făcut dor din nou de desen și am început să primesc mici comenzi de ilustrație. Asta se întâmpla acum 10-12 ani, când ilustrația de carte pentru copii era la început de drum la noi în țară. Astfel am ajuns să fac ilustrație. Astăzi îmi împart timpul între comenzi pentru ilustrații și coperte de carte și proiectele personale de pictură, pe care sper să le aduc cât mai curând în fața tuturor într-o expoziție personală.

Când vine vorba de ilustrația pentru cărți de copii, un ilustrator trece printr-o dedublare? Cum lucrezi când este vorba de cartea pentru copii?

După aproape 20 de cărți ilustrate pentru copii pot să spun că am căpătat un pic de experiență și-mi pot organiza mult mai eficient etapele de lucru. Nu este vorba de o dedublare în cazul meu, dar cu fiecare nou proiect mă gândesc ce i-ar fi plăcut copilului Sidonia să vadă într-o astfel de carte. Etapele mele de lucru sunt simple. După ce aproape că memorez textul cărții urmează perioada de documentare și de experimetare prin crochiuri, schițe. Apoi, după ce sunt sigură de ceea ce vreau să ilustrez în carte, urmează desenele finale și culoarea. Tehnica mea de lucru (pentru care am lucrat mulți ani până să ajung la ea) este una complexă, presupune o valorație în culoare pe mai multe straturi pentru a ajunge la ceea ce-mi doresc. Astfel, o carte ilustrată care ar trebui să fie gata în 1-2 luni mie îmi poate lua 6-7 luni sau chiar mai mult.

Se poate vorbi de o Renaștere în ceea ce privește ilustrația de carte? Care sunt artiștii români pe care îi admiri, ce te inspiră din ceea ce întâmplă în alte țări?

Eu una nu vorbesc despre o „renaștere” când vine vorba despre ilustrație sau despre artă în gereral. Renaștere mi se pare mult spus, cred că au fost de-a lungul timpului câteva „renașteri” în artă, ultima fiind începutul artei moderne. Apoi lucrurile au luat-o în diferite direcții, mai bune sau mai puțin bune. Piața de carte pentru copiii din România cred că merge mai bine decât piața de carte în general. Sunt mulți ilustratori, se publică mult în ultima vreme. Oricât de multe impedimente există, cartea pentru copii se publică și cred că va fi întotdeauna o cerere. În străinătate lucrurile sunt la un alt nivel. Este foarte multă diversitate, văd cărți minimaliste cu un foarte mare succes și cărți bine lucrare, bine gândite care nu se bucură de același succes. Când intru într-o librărie, în țară sau în afara țării, mă uit cu drag la toate cărțile pentru copii. Nu văd diferențe între ilustratorii noștri și cei din afară și asta-i un lucru îmbucurător. Dar inspirația nu mi-o iau din cărțile ilustrate. Pe mine mă inspiră călătoriile pe care le fac, muzeele pe care le văd, poveștile pe care le descopăr în drumul meu. O sursă consistentă de inspirație este arta din perioada Renașterii și până la începutul artei moderne. De aici am învățat să desenez mai bine, să fiu atentă la detalii, să observ și să experimentez. Sunt curente artistice care rămân în mintea mea mai mult timp și pe care îmi doresc să le înțeleg cât mai bine. De exemplu, acum citesc mult despre impresionism, în special despre Paul Cézanne. Vreau să înțeleg rolul său în istoria artei, cum un pictor postimpresionist a pus bazele modernității. Am făcut o călătorie în orașul său natal, Aix-en-Provence, și am mers pe urmele lui cât am putut de mult. M-am întors acasă cu o serie de cunoștințe noi, o atmosferă cezanniană în tonuri de verde și multe povești pe care le-am notat în caietul de schițe. Toate aceste lucruri sunt o sursă de inspirație care cu siguranță își vor pune amprenta pe ceea ce lucrez acum.

Ți-e ”frică” de grafica generată de AI? Care mai este rolul sau misiunea unui artist în era digitală?

Inteligența artificială este un concept destul de nou și ca orice lucru nou poate provoca și teamă. Mie nu-mi este teamă de ce ar putea face AI în domeniul meu artistic. Întotdeauna vor fi oameni care vor aprecia arta tradițională. Când a apărut arta realizată prin tehnici digitale se credea că o să dispară desenul de mână și nu a fost așa. Cred că este loc pentru toată lumea și pentru tot felul de abordări tehnice și chiar conceptuale. Mai degrabă aș vorbi de o teamă de oamenii care se află în spatele AI, nu de AI în sine. Iar rolul artistului în era digitală depinde foarte mult de fiecare artist. Aș spune că rolul artistului este cel dintotdeauna și anume acela de a fi creativ. Digitalul este o unealtă în mână artistului, depinde cum este folosită de la artist la artist.

Ce (tip de) frumusețe poate salva lumea?

Cred că frumusețea lumii artistice poate salva viața interioară a unui om, fie că practică arta sau este doar un iubitor de artă. Cred că un om poate deveni mai sensibil, mai empatic, mai bun dacă este în strânsă legătură cu domeniul artistic (literatură, arte vizuale, dans, muzică etc). Și poate oferi apoi, mai departe, la rândul lui, frumusețea primită prin acest dar neprețuit. Puțin câte puțin, om cu om, frumusețea poate fi răspândită în întreaga lume și poate avea chiar un rol tămăduitor. Prin frumusețea artei, omul se poate regăsi sufletește pe sine însuși în momentele sale de cumpănă. Căci frumusețea artei înseamnă armonie și echilibru.