Valentin Tănase: Cavalerul benzilor desenate istorice

Valentin Tănase: Cavalerul benzilor desenate istorice

Reading Time: 4 minute

Valentin Tănase și-a început activitatea de ilustrator „profesionist” încă din liceu, la începutul anilor ’70, colaborând la revista „Cutezătorii”. Este unul dintre cei mai apreciați artiști ai ilustrației istorice din România, fiind decorat și cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Acum, Valentin Tănase oferă publicului un nou volum, îmbinând armonios talentul narativ și expresia plastică: „Legendele românilor„.

Pentru început, v-aș ruga să ne lămuriți de ce ne aflăm într-un atelier din cadrul Forțelor Armate Terestre.

La începutul anilor 1980 eram redactor artistic la reviste pentru copii („Cutezătorii”, „Start spre viitor”), Totodată, puteam colabora și cu alte edituri, inclusiv cu Ed. Didactică și Pedagogică, aici intrând și manuale școlare sau planșe didactice. Păstram mereu legătura cu artistul plastic, grafician, ilustrator Albin Stănescu, pe care îl consider un mentor al meu, pe care de altfel îl și vizitam la Studioul de Arte Plastice al Armatei. La un moment dat am primit propunerea de a veni în acest studio ca artist plastic, ofertă la care inițial am ezitat, o considerăm restrictivă, fiind în cadrul Armatei. În același timp, la locul de muncă aveam tot felul de șicane din partea unui superior. Așa că în cele din urmă am primit propunerea și mi s-a aprobat transferul în aceeași zi. Am primit un atelier de lucru, spre sfârșitul anului 1983. Noul loc de creație mi-a extins orizontul, cu noi posibilități de exprimare artistică, inclusiv pictură murală, ulei pe pânză de mari dimensiuni, mozaic, sculptură. Din 1997 ocup funcția de director al Studioului de Arte Plastice al Armatei.

Cum a apărut ideea noului dvs. volum grafic, „Legendele românilor„, în care apăreți și în ipostaza de narator?

Încă din școală eram pasionat de istorie și de limba română, nu doar de desen. De altfel, și în perioada de activitate la „Cutezătorii” am adăugat, nu de puține ori, și text pentru desenele mele. Peste timp, în 1995, am devenit colaborator al editurii Teora și am propus o serie de povestiri istorice, a căror grafică, evident, îmi aparținea. Erau anii 1996-1997 când volumul respectiv a apărut la Sibiu, cu un remarcabil succes de public. Din păcate, editura a dispărut peste niște ani, dar eu am continuat munca la acest proiect, cu desene și texte inspirate din istoria noastră, din legende istorice. Așa se face că în cele din urmă am intrat în legătură cu Didactica Publishing House, mai ales că vechiul contract de drepturi de autor expirase. Aproape toate ilustrațiile au fost refăcute pentru că cei de la Teora îmi pierduseră originalul, lucru care mi-a luat destul de mult timp. Evident, am adăugat și alte texte și ilustrații, între care Regele Carol I, Petru Rareș, Ecaterina Teodoroiu etc.

Care a fost traseul dvs. în domeniul graficii, în domeniul artistic?

Desenez de când mă știu. Aș putea spune că mai întâi am mâzgălit hârtie, pereți și abia apoi am început să pronunț primele cuvinte. La școală eram cel mai bun la desen, iar prima bandă desenată am publicat-o la 16 ani, în perioada liceului (Colegiul Național „Aurel Vlaicu”). Înarmat cu o mapă de desene m-am dus la revista „Cutezătorii” și i-am convins, pregătind ulterior și o copertă cu A.I. Cuza și Moș Ion Roată. De asemenea, în timpul liceului, o dată sau de două ori pe an organizam câte o expoziție, planșele fiind expuse în holul instituției.

În general, desenele nu aveau o temă anume, o singură dată am expus cu titlul „Far West”, cuprinzând un alt subiect preferat de mine (indieni, cowboy etc.). Fiind la secțiunea real, eu mă pregăteam de fapt pentru Arhitectură. Și totuși, spre surprinderea tuturor, inclusiv a profesorilor cu care mă pregăteam, am decis că mai bine să încerc la Arte Plastice, cu câteva sute de aspiranți pe 7 locuri! Nu doar că am intrat „din prima”, dar am și terminat șef de promoție – 1978. Ceea ce, prin legislația de atunci, mi-a permis să îmi aleg repartiția, evident în București.

Cum s-a derulat munca, alături de regretatul scriitor Dumitru Almaș, la extraordinarele volume „Povestiri istorice”?

Inițial, am fost solicitat de Editura Didactică și Pedagogică pentru a face o serie de ilustrații pentru manuale. Ulterior a venit și propunerea unor ilustrații pentru cărți de istorie destinate copiilor. Fuseseră deja aprobate două volume, cu texte semnate de prof. Dumitru Almaș (1908 – 1995). Am avut o primă întâlnire cu dumnealui, căruia i-am prezentat, ca primă probă, „Atacul de noapte – Vlad Țepeș”, care a produs o frumoasă impresie.

Cum se derula colaborarea: dumnealui îmi dădea texte și eu trebuia să vin cu ilustrația. Ne întâlneam o dată pe săptămână, Dumitru Almaș trebuind să aprobe desenele, care erau inițial făcute în creion. Nu lipseau nici recomandările, cu modificări, nici chiar respingerea completă a unui desen. Această muncă, migăloasă, care cuprindea și multă documentare, s-a întins pe perioada 1980-1981. Dar abia după ce erau aprobate toate desenele urma partea de finalizare: cașeram pe niște cartoane de mucava și lucram în tempera pentru că după ce se usucă, se uniformizează. Dacă e cazul, poți să revii, când lucrezi în tempera, spre deosebire de acuarelă, care e transparentă. Primul volum a apărut pe piață la jumătatea anului 1981.

Prima lansare a fost în București, au urmat altele prin țară, eu deplasându-mă alături de dl Almaș cu trenul, inclusiv călătorii de noapte. Volumul a impresionat încă de la apariție, avea alt mod de a vedea istoria, de a o imagina. Tirajul a fost pe măsură: 300.000 de exemplare, au urmat și reeditările. De asemenea, au fost făcute și planșe cu scop didactic, pentru școli.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 397 (1 – 20 septembrie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.