Vremea megaorașelor

© Dreamstime

Zeci de milioane de oameni adunați în imense aglomerări urbane înclină balanța economică la nivel global dinspre Occident către Asia. În aceste metropole care atrag ca un magnet resurse și talente, se nasc idei, servicii și sisteme care vor modela lumea de mâine.

Ce au în comun Hyderabad (India), Lahore (Pakistan), Zhengzhou (China), Cairo (Egypt) și Bogota (Colombia)? Până în 2025, se estimează că toate vor deveni megaorașe, adică metropole cu peste 10 milioane de locuitori. Observați că trei dintre ele sunt din Asia. În 2017, pe glob existau 35 de megaorașe, 21 dintre acestea fiind din Asia, potrivit Global­Data. Circa 8,3% din populația lumii trăiește în aceste megaorașe, care asigură 14% din totalul Produsului Intern Brut global. Dominația asiatică pe acest plan se va adânci până în 2025, GlobalData estimând că 60% dintre megaorașele lumii vor din Asia, dintre care 11 în China și 6 în India. Urbanizarea este o tendință care s-a manifestat pregnant în a doua jumătate a secolului trecut și continuă, la nivelul anului 2016 datele Băncii Mondiale arătând că 54% din populația lumii locuia în orașe, față de 34% în 1960. În 2018, procentul a crescut la 55,4%, iar până în 2050 se estimează că unu din trei oameni va locui în mediul urban.

Nivelul următor al urbanizării, megaorașele oferă numeroase oportunități de afaceri, investiții și comerț, în timp ce populația se bucură de un standard de viață mai ridicat față de zonele rurale din jur. În același timp, însă, există proble­me legate de corupție, infracționalitate, inegalitate la nivelul veniturilor și, mai ales, poluare și probleme de sănătate publică amplificate de densitatea crescută a populației. “Cu o planificare potrivită și investiții în educație, infrastructură, tehnologie și transporturi, dublate de adoptarea unor politici sociale robuste, megaorașele vor putea atinge o creștere sustenabilă”, spune Ramnivas Mundada, analist la GlobalData. Avantajele sunt dovedite – oamenii care locuiesc în mediul urban au o speranță de viață mai ridicată și un grad mai mare de alfabetizare, de exemplu, iar aglomerările urbane aduc un plus de prosperitate pentru regiunile în care sunt amplasate.

Dezvoltarea orașelor din Asia se face pe mai multe paliere. Liderul absolut al regiunii din toate punctele de vedere (și global din punctul de vedere al populației) este megaorașul Tokio-Yokohama, cu peste 38 de milioane de locuitori, dar și cu o forță economică și financiară uriașă, care‑i permite să concureze de la egal la egal cu giganți globali precum New York sau Londra. Urmează un grup de metropole de top, format din Singapore, Hong Kong, Seul, Shanghai și Beijing, care mizează pe infrastructură modernă, conectivitate, digitalizare și o forță de muncă talentată pentru a atrage investiții străine masive de ordinul zecilor de miliarde de dolari în ultimii 10 ani și se vor menține la acest nivel în anii care vin. Următorul val este cel al metropolelor care își bazează dezvoltarea pe amplasarea la intersecția unor rute comerciale importante regionale sau naționale. Aici se înscriu orașe precum Istanbulul (care este poarta dinspre Asia spre Europa), Delhi și Mumbai din India, Shenzen, Guangzhou sau Nanjing din China. Ultima categorie de centre urbane asiatice în creștere este concentrată exclusiv în China și se dezvoltă de pe urma fabricilor care produc o mare parte din bunurile planetei, cele mai importante fiind Wuxi, Suzhou și Dalian.

Atenție la Africa!

O hartă din 1960 a orașului Lagos, din Nigeria, prezintă un mic centru urban de coastă înconjurat de câteva sate, cu multe drumuri neasfaltate și puține clădiri peste șase etaje. În doar 50 de ani, orașul a crescut de zeci de ori, de la sub 200.000 de locuitori la aproape 14 milioane (unele estimări vorbesc chiar de 20 de mili­oane), acoperind o suprafață de aproape 1.000 kilometri pătrați. Doar că aici dezvoltarea haotică arată fața neplăcută a megaorașelor: sărăcie, trafic infernal, poluare, mahalale insalubre, fără cana­lizare sau apă curentă. Asta nu împiedică însă extinderea continuă a megaorașului. Unele estimări văd Lagosul devenind, până în 2100, cea mai mare metropolă a lumii, cu aproape 100 de milioane de locuitori.

Alături de Asia, Africa este continentul unde explozia urbană va atinge rate impresionante în deceniile care vin, cu condiția ca resursele și infrastructura să facă față. Balanța marilor metropole va înclina inexorabil către cele două continente până la finele acestui secol, când doar 14 dintre cele mai mari 101 orașe din lume vor fi din Europa și America, conform unui studiu pubicat de Daniel Hoornweg și Kevin Pope de la Institutul pentru Tehnologie din Ontario.

Principalele beneficii ale urbanizării vin din economiile realizate prin concentrarea resurselor, accesul la educație mai bună și servicii de sănătate superioare, dar, mai ales, din creșterea economică adusă de orașe. Problema megaorașelor este, însă, că de multe ori cresc într‑un ritm prea rapid pentru capacitatea oamenilor și a mediului de a se adapta la noul mediu creat. “Multe orașe își cresc populația înainte să se industrializeze suficient. Orașele din Europa sau SUA au evoluat de-a lungul câtorva sute de ani până la nivelul actual. În emisfera sudică, vedem centre urbane cu dublări ale populației în doar 25 de ani, chiar mai repede. Majoritatea orașelor nu au infrastructura și nici productivitatea pentru a face față acestei creșteri explozive”, spune Robert Muggah, director de cercetare la Institutul Igarapé din Rio de Janeiro.

Viitorul urban

Megaorașele pot fi, însă, soluția pentru următoarea etapă de dezvoltare a omenirii, cu condiția să maximizeze beneficiile urbanizării și să țină sub control, la un nivel cât mai scăzut, părțile negative. Cel mai simplu este să învețe din greșelile făcute deja de marile metropole ale lumii, în special în ceea ce privește respectul față de mediu. Megaorașele din China și India au deja probleme serioase din cauza poluării, dar încep, de voie, de nevoie, să ia măsuri ca să controleze situația și să asigure un viitor locuitorilor din mediul urban care le alimentează creșterea economică. Au început să apară investiții tot mai mari în transporturi nepoluante, energie regenerabilă, epurarea mai eficientă a apelor reziduale, iar eforturile de planificare urbană care să asigure locuințe decente pentru cât mai mulți locuitori s-au intensificat. Derulat atent, bine planificat și cu gândire pe termen lung, actualul val de urbanizare se poate face fără a accentua și mai mult poluarea, aducând prosperitate pentru locuitorii megaorașelor, dar și pentru restul lumii. Altfel, visul urban al omenirii va deveni un coșmar cu consecințe globale devastatoare.