Antreprenori Finanțe

Antreprenoriatul românesc la maturitate9 min

16/10/2019 7 min read

author:

Antreprenoriatul românesc la maturitate9 min

Reading Time: 7 minute

În doar 20 de ani mediul de afaceri din România s-a transformat spectaculos. Am analizat evoluția capitalului privat românesc și schimbările prin care au trecut companiile noastre în ultimele două decenii și am reușit să aflăm rețeta succesului celor care au rezistat și prosperat în această perioadă.

Capitalismul românesc este marcat de un paradox: vârsta din buletin este de aproape 30 de ani (de la momentul căderii comunismului), dar vârsta reală a companiilor active în România este 10 ani, aceasta fiind durata medie de viață a unei firme active în România. Diferența de 20 de ani spune multe, arată Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), Services Director Coface Romania.

Analistul arată că progresul tehnologic semnificativ obținut în ultimele două decenii, precum și schimbările structurale prin care a trecut economia românească în acest timp, pot fi analizate în oglindă prin comparație cu situația de acum două decenii în funcție de cinci aspecte esențiale: contextul macroeconomic, accesul la capital, forța de muncă, concurență și polarizarea, perspectivele de inter­naționalizare și promovare.

Drumul spre stabilitate

Iancu Guda
Iancu Guda

Dacă analizăm contextul ma­cro­economic financiar, România a evoluat de la o instabilitate masivă la o stabilitate moderată, arată Iancu Guda. În 1999, mediul de afa­ceri venea după un deceniu în care inflația a înregistrat valori de peste 100%, iar dobânda medie cu maturitate pe 3 luni (ROBOR 3m) a înregistrat o medie de 75%, cu vârfuri de peste 200% între 1996-1997. Implicit, moneda națională înregistra o fluctuație masivă. De aceea, în acea perioadă, era aproape imposibil pentru companiile active în România să fie cu adevărat competitive pe plan intern, cu atât mai puțin pe plan extern, în lupta împotrivă companiilor multinaționale. În perioada respectivă era extrem de greu pentru o companie să se internaționalizeze sau să reziste impactului direct al unor multinaționale hotărâte să facă investiții masive în România.

Prin comparație cu situația de acum două decenii, macrostabilitatea sistemului financiar este net superioară. Chiar dacă România înregistrează în continuare cea mai ridicată inflație din UE (4,6% în 2018 și 4,1% în primul semestru din acest an), predictibilitatea dobânzilor, nivelul inflației și stabilitatea monedei naționale (înregistrând cea mai scăzută volatilitate din regiune în ultimii 2-3 ani), asigură mediului de afaceri un context financiar predictibil. În schimb, incertitudinea acum este alimentată de modificările fiscale și juridice impredictibile, într‑o scenă politică marcată de schimbări dese care fac imposibilă continuitatea unor reforme structurale.

Economia s-a deschis

Acum 20 de ani, contul de ca­pital nu era liberalizat, investițiile străine directe și deschiderea economiei erau la un nivel foarte redus. Toate acestea limitau potențialul de dezoltare a companiilor active în România din cauza accesului dificil la finanțare (private equity) sau tehnologie competitivă. Astfel, scale-up‑urile (creșterea accelerată a companiilor embrionare) erau aproape inexistente din cauza creșterii organice lente și competitivității reduse la export.

Liberalizarea deplină a contului de capital (septembrie 2006) și convertibilitatea deplină a monedei naționale, dublată de creșterea stabilității financiare a economiei ro­mânești (dobânzi, inflație și fluctuația monedei sub 5% pentru majoritatea anilor din ultimul deceniu), au determinat creșterea gradului deschiderii economiei de la 50% (1999) la 86% (2018) precum și avansul investițiilor străine directe ISD. Numai că progresul acestora din urmă a fost net inferior țărilor din regiune.

Provocarea migrației

În 1999, piața muncii era marcată de un exces de ofertă de forță de muncă și un deficit de cerere (din cauza mediului de afaceri slab dezvoltat). De aceea, antreprenorii aveau foarte multe opțiuni pentru acoperirea posturilor vacante, alocând un interes foarte scăzut pentru dezvoltarea personalului prin traininguri sau fidelizării oamenilor și reducerii rotației de personal printr-o cultură organizațională orientată spre creș­terea satisfacției angajaților la locul de muncă.

După 20 de ani, piața muncii este complet răsturnată: deficitul forței de muncă este alimentat de exodul accelerat din ultimul deceniu, aproape 3,9 milioane de români trăiesc în străinătate, a doua cea mai accelerată rată de emigrare din lume în ultimul deceniu (locul I fiind ocupat de Siria, țara aflată în plin război civil). De asemenea, calitatea forței de muncă scade, în condițiile în care calificările practice (școlile de meserii) se găsesc din ce în ce mai greu, iar numărul românilor înscriși pentru studii de licență scade semnificativ.

Concurență în creștere

Acum 20 de ani, concurența din mediul de afaceri era foarte redusă, mai ales că foarte multe piețe erau virgine, o serie de produse sau servicii nu existau în foarte multe industrii din România, iar simpla implementare a unor produse existente în țările dezvoltate prin adaptarea acestora la specificul local putea reprezenta începutul unui business de success. Numărul companiilor multinaționale era foarte scăzut iar veniturile din business erau distribuite către un număr mare de companii, diferențele dintre firmele de top și cele aflate la început de drum fiind foarte reduse. De asemenea, nevoile clienților potențiali erau destul de primare iar exigențele acestora privind calitatea așteptată destul de scăzute. În același timp, lipsa unor instituții publice eficiente care să asigure concurența corectă sau combaterea evaziunii fiscale, ofereau oportunitatea unora să “meargă pe scurtătură”.

În momentul de față, concurența este foarte ridicată în majoritatea sectoarelor, cu excepția unor segmente de nișe prin servicii customizate oferind oportunitatea unor oaze de monopol sau oligopol. Mediul de afaceri este extrem de concentrat în rândul marilor companii, iar pătura de mijloc este foarte redusă. Cele mai mari 1.000 de firme din pers­pectiva veniturilor concentrează aproape jumătate din cifra de afaceri raportată de cele aproape 500.000 de companii active în România. Practic, una din două firme active în România este înființată după impactul pe plan local al crizei financiare globale din perioadă 2007-2008, fiind astfel predispusă la un comportament emoțional în următoarea perioadă de recesiune și ajustare economică. La capătul celălalt, doar două din zece companii active în România sunt înființate înainte de anul 2000, formând nucleul companiilor mature.

Creșterea stabilității sistemului financiar oferă perspectivele creșterii accesului la capital și facilitează bu­getarea unor investiții pentru scale-up, consideră Iancu Guda.

Analistul subliniază însă și pro­vocările – creșterea dificultății accesului rapid la resursa umană de calitate care poate acoperi eficient locurile vacante ori extinderea afacerii și accentuarea polarizării mediului de afaceri (concurența marilor companii), precum și durata medie de activitate foarte redusă (firme embrionare cu know-how practic de business redus) complică dezvoltarea firmelor locale.

Matematica schimbării

Florian Neagu
Florian Neagu

În ultimii 20 de ani, numărul firmelor a crescut cu 65%, IMM-urile au căpătat rol din ce în ce mai important, aportul lor devenind majoritar relativ la cel al corporațiilor, capitalul privat a continuat să se consolideze, iar firmele străine au ajuns să aibă aproximativ aceeași contribuție la generarea de valoare adăugată ca și firmele cu capital privat autohton. Schimbări structurale importante au avut loc și la nivelul bilanțului firmelor. “Le-am interpretat ca fiind sustenabile pe cele din activul bilanțier și mai puțin sustenabile pe cele din pasiv. Tiparul de finanțare a firmelor s-a schimbat semnificativ, finanțarea prin capitaluri proprii fiind înlocuită într-o mare măsură de cea prin datorii, astfel că gradul de îndatorare a ajuns printre cele mai ridicate din UE”, spune Florian Neagu, director adjunct al Direcţiei Stabilitate Financiară din Banca Națională a României.

Deși numărul firmelor a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani, valoarea acestuia raportată la mia de locuitori rămâne cea mai mică din UE. Reprezentantul BNR consideră că este nevoie de firme de tip startup pentru dinamizarea economiei, dar și pentru reîntinerirea acesteia, iar accentul trebuie pus pe dezvoltarea inovatoare și bazată pe cunoaștere. Dezvoltarea sectoarelor high-tech și knowledge-intensive services în România a fost relativ redusă. Comparativ cu restul Europei, ne menținem în partea de jos a clasamentului. În paralel, ieșirea mai facilă și rapidă din piață va îmbunătăți calitatea spiritului antreprenorial, ceea ce este o necesitate, în condițiile în care peste 40% din companii au capitaluri proprii negative.

Spiritul antreprenorial a fost deschis la schimbări în ultimele două decenii, arată Florian Neagu, care a analizat în mai multe studii publicate recent schimbările structurale în economia României în primele decenii postdecembriste. Economia a fost foarte dinamică, clasamentele pe sectoare cu privire la numărul de firme sau contribuția la valoarea creată în economie schimbându-se semnificativ. Firmele de comerț dominau ca număr finalul anilor ’90, dar ponderea lor a scăzut continuu (de la 63% în anul 1999 la 30% în anul 2018), indiferent de evoluția PIB. O evoluție opusă au avut-o firmele din sectoarele servicii și utilități. Ponderea acestora în numărul companiilor active din România s-a majorat continuu, indiferent de faza ciclului economic, ajungând să dețină prima poziție după criteriul sectorului de activitate (43% din total firme în anul 2018, față de 20% în anul 1999). În ultimii ani, au fost înregistrate progrese importante din perspectiva ușurinței de a începe o afacere, în special în ceea ce privește costurile asociate înființării unei companii, cât și din prisma timpului necesar. Pe de altă parte, ieșirea companiilor de pe piață, privită din perspectiva ușurinței de rezolvare a procesului de insolvență, este mai anevoioasă.

“În ultimii 20 de ani, numărul firmelor a crescut cu 65%, IMM-urile au căpătat un rol din ce în ce mai important, aportul lor devenind majoritar relativ la cel al corporațiilor” – Florian Neagu, Direcţia Stabilitate Financiară BNR

L-am întrebat pe Florian Neagu care este rețeta rezistenței companiilor româ­nești înființate în urmă cu 20 de ani. Contează în primul rând sănătatea financiară, în special prin evitarea unui grad ridicat de îndatorare și a unui nivel neadecvat al capitalului. Altă lecție este cea de monitorizare atentă din partea m­anagerilor a indicatorilor de lichi­ditate din firmă. În plus, asigurarea unei situații financiare bune poate conduce la obținerea mai facilă a accesului la finanțare bancară, explică reprezentantul BNR. În România, o pondere im­portantă din companiile nefinanciare prezintă deficiențe pri­vind nivelul de capitalizare. Astfel, în anul 2017, un număr de 262,1 mii de firme (40,2% din total) au avut un nivel al capitalului propriu mai mic de 50% din capitalul social, iar dintre acestea, majoritatea firmelor (254,7 mii) au capitaluri proprii negative. Necesarul de recapitalizare pentru companiile care nu respectă cerințele referitoare la nivelul minim al capitalului propriu este estimat a fi de circa 153,8 miliarde lei, conform datelor la sfârșitul anului 2017.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 335 (septembrie 2019). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, abonați-vă aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE