Interviuri Lifestyle

Artizanul renaşterii Disney7 min

15/11/2019 5 min read

author:

Artizanul renaşterii Disney7 min

Reading Time: 5 minute

Numele său este legat de renașterea studiourilor Walt Disney prin musicalurile care au făcut istorie și succes uriaș de box-office, dar în cei peste 40 de ani de carieră în teatru și film, Peter Schneider a adunat numeroase proiecte marcante în industria de divertisment și are un portofoliu impresionant de proiecte teatrale independente.

L-am cunoscut în timpul Bucharest Iternational Dance Film Festival, unde a făcut parte din juriu și a susținut un masterclass despre musicaluri. Ce m-a impresionat la întâlnirea cu el a fost să constat că ceea ce se spune despre artiști este adevărat: munca lor îi încarcă de energie, chiar și atunci când doar vorbesc despre ea. Deși destul de obosit la începutul întâlnirii, după un drum lung și schimbarea de fus orar, pe măsură ce discuția noastră îi sonda experiențele și amintirile profesionale, oboseala îi dispărea de pe chip, făcând loc sclipirii din privire pe care o au doar cei care iubesc ceea ce fac.

Ce au reprezentat pentru cariera dvs. cei aproape 20 de ani petrecuți la Disney?

Întotdeauna am căutat oportunități artistice care să îmi permită să lucrez cu oameni inteligenți și interesanți, de la care să învăț. Este foarte important pen­tru mine să fiu înconjurat de artiști care au crezut că pot schimba lumea. Dacă este sau nu așa, nici nu mai contează. Importante sunt mentalitatea și hotărârea de a face lucrurile mai bine decât sunt făcute acum, decât le-au făcut predecesorii tăi. Cred că am avut trei astfel de oportunități definitorii în cariera mea. Una dintre ele este, fără îndoială, activitatea mea la Disney. Când m-am alăturat echipei, departamentul în care aveam să lucrez nici nu exis­ta. Am avut oportunitatea de a fi parte a procesului de reinventare a brandului. De redevenire a sa ca brand care creează, nu doar simple animații, ci filme de animație muzicale. Nu a fost ceva complet nou, Walt Disney mai făcuse acest lucru la începuturile companiei. Noi am readus la viață acest gen și am făcut lucrurile în stilul nostru.

Care credeți că a fost cea mai importantă contribuție a dumneavoastră la renaș­terea studiourilor Disney?

Am fost mulți oameni implicați în această renaștere a companiei. Eu cred că am fost pur și simplu norocos să mă aflu acolo și să am experiența de teatru pe care o aveam. Datorită ei, am știut exact de ce aveam nevoie când ne-am propus să ne redefi­nim ca o companie care producea musicaluri. Am știut că trebuie să angajăm mai muți compozitori, mai mulți scriitori, să lucrăm cu artiști care cunosc acest gen și care au curaj. Cred, de asemenea, că am contribuit ajutându-i pe artiștii care făceau deja parte din echipă să aibă încredere în sistem. Spre exemplu, aveam nevoie de niște decoruri mai complexe și i-am întrebat pe regizori cu cine doresc să colaboreze pentru ele. Mi-au răspuns: Păi, Cutărescu a mai făcut, are experiență. I-am întrebat dacă le place cum lucrează respectivul. Au ridicat din umeri: Nu, dar el le face de obicei. Am insistat că nu ar trebui să angajeze pe cineva a cărui muncă nu le place, doar pentru CV. Au ripostat că managementul nu îi va lăsa să angajeze un nou-venit. Se înșelau! Cine să îi oprească?! Uneori avem astfel de bariere mentale, pe care ni le creăm singuri. Este important să îi găsești pe acei oameni cu care tu, ca artist, îți dorești să lucrezi. Care îți susțin viziunea.

Din 2001, dețineți propria companie de tea­tru, având numeroase proiecte artistice independente. De ce această schimbare?

Obișnuiesc să împart viața unui om în trei. În prima treime, crești, te educi, te maturizezi. În a doua, te străduiești să faci bani, lucrezi pentru o corporație, cauți faima. Ultima parte, însă, este despre tine. Dorești să te exprimi într-un mod cât mai personal, să faci lucrurile care te reprezintă ca artist, chiar dacă la o scară mult mai mică. În această etapă simt că mă aflu și eu. Nu e mai bine sau mai rău, dar e diferit. E mult mai personal!

Vă lipsește ceva din viața de corporație?

La Disney, banii nu reprezentau o problemă. Dacă voiai să faci un proiect, îți permiteai să îl faci. Când am cerut un nou sistem informatic, Roy Disney a mers la Frank Wells și i-a spus: Frank, cheltuim 20 de milioane de dolari. A comentat, dar până la urmă a plătit cei 20 de milioane pentru echipamentele performante cu care am revoluționat industria. Nici Frank, nici Roy nu știau că noua achiziție va avea un asemenea impact, dar au avut încredere. Deci, dacă îmi lipsește ceva din timpul în care eram parte a unei corporații, acel lucru este că îmi permiteam să spun “da” oricărei idei bune. Ca producător individual, nu dispun de fondurile necesare pentru a accepta zece proiecte. Trebuie să aleg doar unul. Din zece proiecte, e clar că unele nu vor avea succes. Când începi un sigur proiect, îți concentrezi toate eforturile ca el să devină un hit.

Cum definiți succesul în acest domeniu?

Pentru mine, contează foarte mult călătoria. Procesul celor patru-cinci ani în care lucrezi pentru un film sau un spectacol. Oamenii cu care lucrezi și ce înveți de la ei. Bătăliile, certurile care te duc mai departe. Pot să privesc în urmă cu satisfacție și la proiecte care, în opinia generală, nu au avut succes. Un exemplu este “Salvatorii în Australia”, o animație de care nu a auzit nimeni, apărută imediat după “Mica Sirenă”, dar care a fost prima la care am folosit computerul. Felul în care am folosit tehnologia, faptul că pentru acest film am învățat ce putem face cu calculatorul sunt lucruri care mă fac să mă raportez la el ca la un succes, cu toate că publicul nu l-a apreciat.

Cum vedeți viitorul divertismentului?

Aceasta este o întrebare pe care ar trebui să o adresați adolescenților de 14-15 ani care joacă jocuri video. Ce îi interesează pe ei, felul în care se conectează cu lumea sunt necunoscutele care îi provoacă pe cei care produc divertisment astăzi. Această generație, crescută cu internet de mare viteză, cu atât de multe opțiuni în jocurile pe calculator a căror calitate a crescut foarte mult, expusă la realitatea virtuală, va căuta în divertisment și un mod de exprimare individuală. Dacă ne uităm la zona de teatru, au început să apară opțiuni. Există piese care oferă o experiență personalizată. Intri pe ușă, plătești și te bucuri de o versiune a show-ului special concepută pentru tine, diferită de cea pe care o gustă cel care a intrat înaintea ta sau după tine. Ai un traseu numai al tău.

Ce sfat aveți pentru tinerii care își doresc o carieră în domeniul teatrului sau al cinematografiei?

Să se înconjoare cu oameni care sunt cu mult mai buni decât ei. Dacă sunt la începutul carierei, să caute locurile în care oamenii fac ceea ce și-ar dori și ei să facă. Să meargă acolo și să îi privească lucrând. Să îi analizeze. Să nu rateze niciun spectacol de teatru, niciun film. Să privească munca altor oameni și să învețe din ea. Secretul este să te uiți la ceea ce fac alții și să ai curajul să spui: Eu nu vreau să fac așa! Vreau să fac ceva diferit! Când spui că vrei să faci ceva diferit, atunci ești pregătit să devii artist.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 336 (octombrie 2019). Dacă dorești să primești revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site utilizează fisiere cookie. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea acestui tip de fisiere. Mai multe informatii pot fi consultate prin accesarea POLITICI DE CONFIDENȚIALITATE