BizRemote by certSIGN Interviuri

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, Dăruiește Viața: România are nevoie să transforme digitalizarea într-un proiect de țară

mai 14, 2020 5 min

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, Dăruiește Viața: România are nevoie să transforme digitalizarea într-un proiect de țară

Reading Time: 5 minute

Asociația Dăruiește Viața s-a implicat de la începutul crizei în sprijinul sistemului medical, prin mai multe proiecte, care au sprijinit cadrele medicale și pacienții din România.

În plus, prin inițierea unei campanii de donații prin SMS, peste 260.000 de oameni au trimis sms la 8826 cu mesajul „ÎMPREUNĂ” ca să doneze doi euro pentru cadrele medicale din linia întâi. Ca urmare a efortului lor și al altor sute de donații online și sponsorizări, Dăruiește Viață a distribuit, până la finalul lunii aprilie, peste 17 tone de echipamente de protecție, către peste 140 de unități medicale din țară.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au răspuns întrebărilor mele și mi-au dat detalii despre toate inițiativele asociației, despre solidaritate și despre schimbare.

 

Dăruiește Viața face atât de multe lucruri. După „#NoiFacemUnSpital”, ați decis să vă implicați în lupta contra pandemie. Spuneți-mi mai multe despre inițiative pe care le-ați făcut în această perioadă?

Oana Gheorghiu: În vreme de pandemie, Dăruiește Viață continuă să facă ceea ce facem de aproape 10 ani – accelerăm reformarea sistemului medical românesc, atât prin proiecte care vizează direct crearea de condiții mai bune de tratament, cât și prin propunerea de soluții documentate către autorități (Guvern, Ministerul Sănătății, Președinte, CNAS etc.) prin care să protejeze viața pacienților cu patologii grave.

Concret, avem trei zone de acțiune pentru a sprijini sistemul medical și pacienții din România în lupta cu COVID-19. Ridicăm Spitalul Modular 1 Elias pentru a crește numărul de paturi destinate pacienților cu coronavirus și pentru a proteja pacienții cu alte patologii. Este un proiect realizat într-un timp record, o investiție de aprox. 2 milioane euro. După pandemie, spitalul va putea fi folosit ca spital de mari arși, care încă lipsește în România.

Achiziționăm și donăm către spitalele din țară echipamente de protecție, echipamente și aparatură medicală. La mijlocul lunii aprilie, am ajuns deja la peste 50 de unități medicale și mai avem peste 130 de cereri de ajutor din toate colțurile țării. Până în acest moment am achiziționat echipamente de protecție de peste 1.340.000 euro și echipamente medicale de peste 403.000 euro. 

Trimitem către Guvernul României și Ministerul Sănătății memorii și adrese prin care le oferim soluții concrete care pot salva vieți. Din păcate, însă, nu avem niciun răspuns. Am făcut acest lucru pentru spitalul modular (oferindu-le proiectul tehnic, în speranța că va fi replicat național), pentru debirocratizarea accesului la medicamente compensate pentru pacienții cu boli grave sau pentru soluționarea situațiilor pacienților oncologici care pur și simplu nu mai sunt primiți în spitale etc.  

Cât de greu a fost să faceți ceea ce v-ați propus? Cine v-a ajutat și cu ce?

Carmen Uscatu: Lucrul cel mai dificil de care ne-am lovit a fost lipsa totală de transparență a Guvernului și a Ministerului Sănătății în gestionarea acestei crize. Pare că acești oameni sunt închiși într-un palat de cristal, unde nu ajung sub nicio formă informațiile reale din teren, iar dacă mai rămâne cumva o fereastră deschisă de unde să poată auzi ce se întâmplă în spitalele din România, unde personalul medical este disperat că nu are echipamente de protecție și că nu-și pot trata pacienții, au mare grijă să o sigileze imediat.

120 de asociații și organizații, printre care și Dăruiește Viață, au cerut transparență din partea Ministerului Sănătății: să vedem exact care sunt dotările spitalelor selectate pentru a trata pacienți COVID-19 și să suplinim acolo unde este nevoie, să nu ne suprapunem, să ajungem poate și la cei din orașele mici.

Am primit doar un răspuns sec că aceste informații sunt secretizate și că le putem afla direct de la Ministrul Sănătății, dacă dorim.

Îmi vine foarte greu să cred că Ministrul Sănătății trebuie să gestioneze aceste informații și, dacă așa este cazul, atunci suntem într-o situație și mai gravă în care prioritățile sunt înțelese greșit.

Cum vedeți reacția societății și mediului de business la situația actuală? Dar a autorităților statului?

Oana Gheorghiu: Încă o dată societatea civilă s-a mobilizat și s-a organizat mult mai bine decât Statul Român. Și, mai mult, atunci când a cerut, pe căi oficiale, să ajute, să acopere nevoile pe care autoritățile nu le puteau acoperi, nu a primit răspunsuri sau a fost ignorată. Munca firavă a ONG-urile înseamnă, de fapt, zeci de spitale ajutate, sute de cadre medicale și de pacienți ajutați de zeci de ONG-uri din țară.

Am apreciat totodată și implicarea companiilor și a sponsorilor privați în sprijinirea comunităților lor, fie prin intermediul asociațiilor, cum se întâmplă și în cazul nostru, fie direct.

Fac apel pe această cale către companiile care vor să se implice, să se alăture proiectului Spitalului Modular 1 Elias pentru care mai avem nevoie de aproximativ 500.000 de euro, din investiția totală.

Cât de importantă este solidaritatea în astfel de momente? Credeți că se va schimba din acest punct de vedere în România?

Oana Gheorghiu: „Reușim Împreună” este mesajul pe care Dăruiește Viață l-a transmis încă de la începutul pandemiei și în care credem cu adevărat – suntem copleșiți de numărul foarte mare de oameni care ne scriu că vor să se implice, să ajute, să fie voluntari.

Suntem copleșiți când vedem că peste 250.000 de oameni au trimis un SMS la 8826 pentru a ajuta cu 2 euro și că zeci de companii s-au alăturat cu sponsorizări. Cred că nu am dus lipsă de implicare în această perioadă din partea românilor, ci ne-am lovit de reticența autorităților de a comunica transparent și asumat și de a accepta ajutorul ONG-urilor în zonele în care intervenția statului șchioapătă.  

Cum credeți că ar trebui să se schimbe România după pandemia în termini concreți?

Carmen Uscatu: În primul rând, România are nevoie să transforme digitalizarea într-un proiect de țară – este inadmisibil ca, de exemplu, un bolnav de cancer sau de diabet să fie nevoit să meargă la medicul specialist pentru o scrisoare medicală, apoi la medicul de familie pentru o rețetă, apoi în n farmacii până găsește toate medicamentele prescrise.

Iată că în situație de urgență se poate ca documentele să fie trimise digital. Mă întreb atunci de ce nu se poate și în restul timpului? Iată că ANAF primește acum formularul 230 în format digital – oare de ce nu se putea și înainte? De ce era nevoie ca fiecare dintre noi să treacă prin calvarul cozilor și al umilinței?

Cum priviți viitorul, la nivel personal, dar și la nivelul societății, după această experiență?

Oana Gheorghiu: Sper că vom învăța ceva din experiența pandemiei. Sper să învățăm că ține de fiecare dintre noi să facem ceva pentru a schimba societatea în care trăim și că putem începe chiar din jurul nostru – să începem cu ceva mic, cu un lucru pe care îl vedem și știm că nu este în regulă.

Sper că vom reuși și noi, ca societate, să ieșim din acest servilism și feudalism care ne paralizează instituțiile precum spitalele, colegiile de profesioniști, chiar și mediul de lucru.

Cum va arăta lumea după coronavirus?

Carmen Uscatu: După coronavirus lumea va arăta exact așa cum decidem noi să o facem. Dacă vom accepta în continuare ca managerii spitalelor din țară să fie numiți politic, dacă vom accepta lipsa totală de transparență a guvernanților noștri, dacă vom închide ochii când vom vedea incompetență și nepăsare, dacă vom întoarce capul când vom vedea nereguli pentru că nu e treaba noastră, atunci sistemul medical din România va ajunge definitiv în colaps și nu va mai fi nevoie de nicio pandemie pentru acest lucru, ci de nepăsare, de nepăsarea noastră, a tuturor.  

Ce lecții putem învăța de la această perioadă?

Oana Gheorghiu: Că nu ne mai putem ascunde în spatele fricii și că nu mai putem fugi de asumare, pentru că vine un moment în care nu vom mai avea unde fugi și va trebui să înfruntăm realitatea pe care am creat-o pentru noi. E o lecție pe care mi-aș dori să o învățăm și la nivel personal, dar și la nivel instituțional. 

Credite fotografii: © Andreea Macri și ©Bogdan Dincă

Construcția Spitalului Modular 1 Elias

One Comment
  1. Ioan David
    Daca standardele LOGICII, ANTICIPARII, ETICII, ESTETICII nu sunt identice se instaurează mediocritatea si coruptia, ignoranta si falsitatea. A se vedea filmul lui Mel Gibson-APOCALYPTO.

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: