fbpx
Interviuri Oamenii Biz

Cătălin Teniță: Cum face un antreprenor pasul de la implicare civică la candidatura politică12 min

01/12/2020 8 min read

author:

Cătălin Teniță: Cum face un antreprenor pasul de la implicare civică la candidatura politică12 min

Reading Time: 8 minute

Este antreprenor digital și activist civic, fondator al Treeworks, Zelist Monitor și Geeks for Democracy, specialist în comunicare și comunități digitale, Eisenhower Fellow 2020.

Acum, Cătălin Teniță este și candidat pe listele USR PLUS pentru Parlamentul României și dorește să refacă echilibrul dintre stat și cetățeni și să redea încrederea în autorități. Am vorbit cu el despre implicarea civică și politică și despre programul său bazat pe transparență, incluziune și responsabilitate.

Ce te-a determinat să te implici în viața cetății, întâi prin Geeks for Democracy, iar acum prin intrarea în politică și candidatura ta?

Ca să încep într-o notă mai relaxată, când mă mai văd cu prietenii care au genul acesta de preocupări tragem concluzia că este vorba de o criză a vârstei mijlocii. Unii oameni ajunși pe la 40 de ani își iau o decapotabilă, alții decid să merg 800 km pe jos pe Camino sau să pescuiască somoni în Canada, iar alții vor să schimbe țara. Nu știm care sunt cei mai nebuni.

Într-o notă mai serioasă, motivarea e foarte simplă: cu ce drept putem noi să vorbim de valori, de principii, dacă vedem mizeria și ticăloșia care s-au acumulat în viața publică și nu facem nimic? Suntem partea cumva fericită a generației noastre, cea care nu se îngrijorează că nu are ce pune pe masă copiilor mâine sau că stricarea unui aparat electrocasnic prin casă îi lasă descoperiți financiar o bucată de vreme. Părinții noștri n-au avut genul acesta de lux. Așadar, poate că e cazul să facem ceva ca să le ușurăm povara copiilor noștri. Să nu-i vedem plecând, să nu ne fie dor de ei, sau să nu-i vedem aici chinuindu-se cu un stat iresponsabil, lipsit de empatie și de înțelegere față de cetățean.

Cum vezi politicile economice din România, din perspectiva unui antreprenor? Ce le lipsește cel mai mult și cum pot fi îmbunătățite?

În campania asta am vorbit cu mulți antreprenori. Și mai mari și mai mici, și din domenii mai creative, și din domenii mai așezate, mai bazate pe procese. Două-trei sunt ideile pe care le-au repetat cei mai mulți:

  1. Antreprenorii vor să fie ascultați. Să știe că există un loc unde să vină cu sugestii care să ajute întreaga societate.
  2. Antreprenorii vor să lucreze pentru România. Vor asta fie că e vorba de folosirea know-how-ului propriu pentru îmbunătățirea administrației, de internaționalizarea business-urilor lor, de mecanisme care să stimuleze generarea de capital autohton, de creșterea nivelului de echitate și de educație în societate care, indirect, ajută prin mărirea piețelor interne și creșterea mulțumirii angajaților.
  3. Antreprenorii nu vor pomeni, ci tratament echitabil, previzibil și de bună-credință din partea statului. Antreprenorii nu vor să căpușeze statul, dar nici să fie tratați ca vacile de lapte ale statului, de pe care se pot lua șapte piei, pentru interese de grup.

Important pentru antreprenoriat ar fi de asemeni transparentizarea din achizițiile publice și stabilirea de reguli clare legate de tipul criteriilor de calificare și selecție ce pot fi introduse în caietele de sarcini. Este nevoie de acces echitabil, mai ales în momentul creșterii achizițiilor o dată cu pornirea proiectelor de reconstrucție post-Covid.

Trebuie să fie eliminate cerințele inutile de tipul: certificare privind securitatea informațiilor, pentru achiziționarea de cartofi sau hârtie igienică, introduse doar pentru a favoriza anumiți furnizori.

Și nu în ultimul rând, stabilitatea legislativă și proceduri administrative simplificate, digitalizate și cu un anumit grad de previzibilitate. Dacă întrebi contabilii vei afla că cea mai mare povară pentru ei sunt zecile de schimbări pe an. Un sistem de acte normative care nu se schimba pt unul sau celălalt functie de cum bate vântul dă posibilitatea antreprenorului sa isi faca previziuni pe termen lung.

Cum poate mediul de business să fie mai prezent în această direcție?

În programul meu politic personal am un mecanism numit grupuri de lucru parlamentare informale. În Congresul american există peste 250 de astfel de grupuri de lucru. Sunt locuri unde parlamentarii învață de la reprezentanții unui sector din societate, învață despre probleme, caută împreună soluții. Este forma cea mai mai bună de colaborare, de la egal la egal. Mediul de business are nevoie de genul acesta de abordare, atât pe verticală, cât și în probleme transsectoriale. Eu îmi propun să fac un grup de lucru pe antreprenoriat creativ / digital / small-medium IT / startup-uri pentru că e zona pe care o cunosc, în care pot aduce la aceeași masă reprezentanți ai domeniului cu care să găsim soluții de a dezvolta industria și încuraja inovația în genere.

Care sunt principalele puncte din programul tău și cum le-ai cristalizat?

Am scris cam 14 pagini pe tema aceasta și ele pot fi găsite aici. Am să descriu pe scurt doar liniile directoare:

  • Transparență – achiziții transparente pe modelul open-contracting Banca Mondială/OSCE, angajări transparente prin portal online dedicat, transparența fluxului de trezorerie, centralizare și digitalizare declarații de avere și de interese, transparență decizională și în modul în care sunt prezentați indicatorii de performanță cheie legați de activitatea fiecărei instituții, acel open government adoptat de democrațiile occidentale
  • Cooptare – grupuri informale de lucru cu experții recunoscuți, pentru acțiune parlamentară – inițial open-data și comunicare publică instituțională
  • Privire spre viitor – susținere educație STEM, legislație de susținere a startup-urilor din domeniile de vârf
  • Incluziune și echitate – refacerea arhitecturii legislative a protecției persoanelor cu dizabilități, masă caldă școlară
  • Reprezentativitate civico-politică – vot pe liste deschise, în două tururi la primari, praguri și număr de semnături reduse, reprezentare reală a diasporei, deschidere spre liste civice și partide mici/locale, lege a adunărilor publice și a activității jandarmeriei compatibilă cu recomandările Comisiei de la Veneția și ale CEDO, operaționalizarea referendumurilor
  • Responsabilitate personală – Promisiune personală: fără privilegii de tip concediu extins, cheltuieli forfetare complet transparente, activitate susținută în teritoriu, folosirea alocărilor pentru a genera rapoarte și date relevante pentru activitatea parlamentarilor, mecanism de decizie bazat pe date

De ce acestea? Pentru că acesta sunt eu, aceștia sunt oamenii pe care îi reprezint și acesta e modul în care cred că putem face un stat responsabil. Nu sunt idei inovative, ci sunt chestiuni probate în timp, care au făcut ca democrațiile vestice să fie mai prospere, mai echitabile și mai empatice.

Care crezi că sunt urgențele pentru a eficientiza și transparentiza administrația din România? Care ar fi strategia pe termen mediu și lung în această direcție?

“Pentru fiecare problemă dificilă, complexă, urgentă și apasătoare există o soluție limpede, simplă, aplicabilă imediat și greșită”, spunea H.L. Menken. Îmi place vorba asta pentru că îmi amintește întotdeauna că nu trebuie să ne lăsăm pradă dorinței noastre de simplificare, de esențializare a cauzelor sau a soluțiilor.

Administrația publică este un colos cu un număr de angajați mai mare decât numărul de cetățeni din vreo 4-5 state ale Uniunii Europene. O societate în sine, cu varii probleme, cu valori proprii, cu narative proprii, cu raportări proprii la societatea mai largă. Din păcate noi nu avem studii sociologice pe această temă – similare de pildă celui făcut de Robert D. Putnam în anii ‘70 pe birocrațiile și clasele politice dintr-o serie de democrații occidentale.

Cred însă că există o propoziție simplă de la care putem porni: nu putem culpabiliza aproape un milion de oameni în corpore. Nu putem să le punem lor în cârcă ineficiența statului. Trebuie să pornim cu bună-credință și să înțelegem cum putem să îi eliberăm de influența nefastă a politicului. Să le redăm autonomia, demnitatea, capacitatea de auto-reprezentare pozitivă.

Și asta se poate face prin trei lucruri esențiale: eliminarea numirilor politice și stimularea meritocrației, adaptarea valorilor și procedurilor la nivelul actual al societății și al tehnologiei (pe scurt “digitalizare”, dar digitalizare nu înseamnă nici pe departe doar hardware și software), crearea acelor bucle de feedback din intern și din extern (open-data, instituția avertizorului de integritate, audituri și evaluări) care să producă corecții și îmbunătățiri ale proceselor.

Cum faci să te ocupi și de business, și de politică?

Adevărul e că până acum am avut o echipă foarte bună la muncă, care a înțeles că uneori e nevoie să slujim interesele mai largi ale societății. Iar după 6 decembrie, mă voi dedica exclusiv muncii în folosul public, firește.

Cum te susține familia?

Într-o notă mai amuzantă, am rezolvat-o simplu. I-am explicat fiicei mele că, dacă îmi fac treaba bine, în 4-5 ani voi fi numit Ministrul cățeilor și vom avea acasă 30 de căței pufoși.

Care sunt șansele de a schimba politica românească, în condițiile în care mulți oameni se feresc de acest domeniu?

Când am început eu antreprenoriatul în IT/digital, pe la începutul anilor 2000, nici nu exista cuvântul “antreprenor”, în limbajul comun. Cuvântul era la fel puțin folosit precum “armator” sau “comanditar”. Se folosea “patron”. Iar “patron” însemna bișnițar.

Pentru cei care făceau chestii cu calculatoare, optica generală era că aceștia sunt un soi de paraziți sociali, un soi de tineri întârziați, care vor să stea pe cheltuiala părinților și să nu meargă la muncă.

După aproape 20 de ani, optica societății s-a schimbat. Oamenii înțeleg acum că acești antreprenori de diferite feluri nu pot fi judecați în corpore. Că unii poate fac afaceri ticăloase cu statul sau se comportă urât cu angajații, cu furnizorii sau cu clienții. Dar că cei mai mulți chiar produc valoare socială prin ceea ce fac.

În politică ne aflăm cam acolo. În optica generală, un politician e o persoană care vrea să îi paraziteze pe ceilalți. Să obțină o rentă extractivă pentru el și pentru familia lui, ca să folosim termenul lui Acemoglu.

În mod cert lipsa de încredere este justificată. Pentru că fundamental așa este în foarte-foarte multe cazuri. Pentru că partidele vechi s-au organizat în acest mod tranzacțional. Pentru că politizarea aparatului de stat este enormă, pentru că există probabil în jur de 100.000 de funcții care sunt atribuite politic, de la directori în ministere până la funcționari în comune.

Scopul celor care fac acum pasul în politică este să răstoarne această prezumție. Să arate că se pot crea și insule de normalitate în politică. Că pot exista nu doar cazuri izolate care să confirme regula, ci oaze substanțiale de normalitate, la nivel de legislativ, de executiv, de primării.

În momentul în care se creează această percepție va exista un mecanism concurențial. Jucătorii decenți vor fi recompensați, iar asta va pune o presiune și pe ceilalți să se reformeze, să producă valoare socială reală pentru cei care le acordă votul de încredere.

Cum vezi România peste patru ani?

Mi-ar plăcea ca peste patru ani în viața publică din România temele de discuție să fie altele.

  • Să știm că statul “produce” într-un mod foarte previzibil 200 de kilometri de autostradă pe an, an de an. Să nu mai fie eveniment de PR când se mai deschide un tronson.
  • Să știm că în digitalizare s-au stabilit principiile (identitate digitală, date deschise, transparență radicală, utilizatorul-cetățean în centrul tuturor deciziilor și proceselor, educație digitală, asistență pentru cei lăsați în urmă) și că pe baza acestei fundații se produc servicii publice digitale din ce în ce mai bune.
  • Să vedem cum în fiecare lună se mai refac sau se construiesc de la zero câte 20-30 de școli și grădinițe, și în fiecare lună să se întâmple concursuri prin care posturile de funcționari superiori, de directori de spitale sau de școli sunt ocupate meritocratic.
  • Să vedem cum specialiștii din zona antreprenorială și a organizațiilor civice discută alături de reprezentanții din Parlament și persoanele numite meritocratic în executiv despre cele mai bune scheme de date deschise, bazate pe scheme conforme cu standardele internaționale, pentru a asigura accesul deschis la date și interoperabilitatea între sistemele din domeniul sănătații, al educației sau al ordinii publice.
  • Lucrurile să fie aproape plictisitoare, lipsite de dramă, fără cancanuri, cu singurele controverse cele axate pe politici publice, nu pe declarații bombastice și atacuri la persoană.
  • Să vedem cum antreprenorii, oamenii din zona academică, oamenii din societatea civilă sunt consultați în luarea deciziilor care îi privesc. Să vedem că experiența lor e valorizată. Atunci când lucrurile din spațiul public sunt pur și simplu plicticoase prin normalitatea lor, lumea are încredere că lucrurile merg în direcția bună. Iar acest confort mental le dă posibilitatea să își vadă de carierele lor, de hobby-urile lor, de familie și de prieteni.

Oamenii trebuie să simtă că trăiesc o viață bună și că autoritățile nu sunt o entitate opresivă, lipsită de empatie, agresivă, ci un partener. Să simtă că impozitele și taxele pe care le plătesc sunt bine folosite.

Cătălin Teniță a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 2000, cu o lucrare de diplomă pe tema Drept Comunitar – „Regimul ajutoarelor de stat în Uniunea Europeană”. Este antreprenor în domeniul IT din 2002, când a fondat o companie cu activități de programare și de dezvoltare de produse proprii, fiind de atunci managing partner al companiei. În vara anului 2016 a devenit cofondator al unui grup de acțiune civică numit „Geeks for Democracy”, care s-a transformat într-o asociație non-profit cu personalitate juridică în 2018. Scopul „Geeks for Democracy” este acela de a folosi resursele și cunoștințele din zona industriilor creative (IT, comunicare, design) pentru acțiuni civice sau cu caracter social.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *