Interviuri

Daniel Lolici, ANSR: „ Actorii surzi aduc propria perspectivă culturală” 

19 nov. 2026 7 min
Adaugă Revista Biz ca sursă preferată în Google

Daniel Lolici, ANSR: „ Actorii surzi aduc propria perspectivă culturală” 

Reading Time: 7 minute

Susținerea spectacolului „Dincolo de tăcere”, care aduce împreună actori surzi și auzitori, este un pas spre o societate în care diferențele nu mai sunt bariere, ci resurse care îmbogățesc comunitatea. Despre rolul artei în schimbarea mentalităților, oportunitățile artiștilor surzi și nevoia unei participări culturale autentice, într-un dialog cu Daniel Lolici, președintele Asociației Naționale a Surzilor din România (ANSR)

ANSR susține proiectul „Dincolo de tăcere”, un spectacol care aduce împreună actori surzi și auzitori într-un dialog artistic în limba română și în Limba Semnelor Române. Ce a însemnat pentru ANSR asocierea cu acest proiect și ce v-a convins că poate avea un impact real asupra societății?

Pentru noi, la ANSR, susținerea acestui proiect înseamnă mai mult decât o simplă colaborare culturală. Este o oportunitate de a demonstra că Limba Semnelor Române (LSR) este limba maternă a comunității Surzilor și că merită să aibă un loc important în societatea românească.

Ceea ce consider valoros la acest spectacol este faptul că aduce împreună persoane Surde și auzitoare, nu doar în calitate de spectatori, ci și de artiști care construiesc împreună punți de legătură printr-o experiență culturală comună.

Pentru noi, la ANSR, impactul real apare atunci când oamenii nu mai privesc surditatea exclusiv din perspectiva unei dizabilități, ci încep să descopere și să înțeleagă că persoanele Surde au propria limbă, identitate și cultură.

Prin acest proiect, ne dorim să contribuim la schimbarea mentalităților, la dezvoltarea unei societăți mai deschise către viața și cultura Surzilor și la eliminarea scepticismului și a prejudecăților care încă există față de comunitatea noastră.

Dincolo de dimensiunea artistică, spectacolul își propune să apropie două comunități și să creeze spațiu de dialog. Ce credeți că poate descoperi un spectator care participă pentru prima oară la un astfel de spectacol?

Cred că un spectator care participă pentru prima dată va descoperi o lume a comunicării și a expresiei artistice pe care poate nu a avut ocazia să o cunoască până acum.

Mulți oameni din societate nu au avut niciodată ocazia să interacționeze direct cu o persoană Surdă sau să vadă Limba Semnelor Române într-un context artistic.

Prin acest spectacol, spectatorii pot observa că emoțiile, poveștile și mesajele pot fi transmise și prin expresii faciale, mișcări ale corpului și semne, toate acestea făcând parte din expresivitatea Limbii Semnelor Române.

Îmi doresc ca spectatorii să plece cu o perspectivă nouă și diferită, să înțeleagă că persoanele surde nu comunică doar prin citirea pe buze, ci au o limbă vizuală completă și expresivă, în care expresiile faciale și mișcările corpului au un rol important.

Din distribuție fac parte actori surzi precum Diana Timari și Eduard Iacovache, dar și actori auzitori. Cât de importantă este această întâlnire dintre cele două perspective și ce mesaj transmite despre posibilitatea unei colaborări autentice?

Pentru mine, această colaborare transmite un mesaj foarte frumos: persoanele Surde și cele auzitoare pot lucra, construi și dezvolta proiecte valoroase împreună, atunci când există respect reciproc, comunicare accesibilă și egalitate de șanse.

Nu trebuie să privim această colaborare ca pe un gest de ajutor oferit persoanelor Surde, ci ca pe un parteneriat între profesioniști care au competențe și experiențe diferite.

Actorii surzi aduc propria perspectivă culturală și lingvistică, iar această diversitate poate îmbogăți experiența artistică.

Pentru mine, adevărata incluziune înseamnă să lucrăm împreună de la început până la sfârșit, de la egal la egal, prin înțelegere, ascultare și respect reciproc. Nu trebuie să existe ideea că o comunitate este permanent dependentă de cealaltă.

Vorbim adesea despre incluziune, dar aceasta înseamnă și acces la cultură, reprezentare și posibilitatea de a contribui activ la viața artistică. Unde credeți că ne aflăm în România din acest punct de vedere?

Consider că România a făcut anumite progrese în ceea ce privește recunoașterea drepturilor persoanelor Surde. Sunt progrese destul de mici, dar există. În domeniul cultural, însă, mai avem foarte mult de construit.

Au început să se deschidă anumite uși în lumea culturală, dar încă există multe probleme: lipsa respectării drepturilor, lipsa consultării directe a persoanelor Surde native în Limba Semnelor Române și alte dificultăți care afectează participarea comunității noastre.

ANSR va continua să lupte pentru accesibilitate și conștientizare în acest domeniu, dar și pentru ca inițiativele culturale să fie dezvoltate corect, cu respect față de comunitatea Surzilor.

Nu este vorba doar despre accesibilitate, ci și despre reprezentare. Câți actori Surzi vedem pe scenele teatrelor din România? Dar regizori, scenariști sau creatori Surzi? Ei există, au talent și competențe, dar oare au suficiente oportunități pentru a-și dezvolta o carieră artistică?

Din punctul meu de vedere, incluziunea nu înseamnă doar posibilitatea de a participa la un spectacol în calitate de spectator. Trebuie să însemne și oportunitatea de a deveni artist, creator sau profesionist în domeniul cultural.

România are nevoie de o schimbare de perspectivă: de la accesibilitatea oferită ocazional la o participare culturală reală, susținută prin politici publice și colaborări pe termen lung.

Există câteva exemple frumoase în Europa, precum teatrele în limba semnelor din Suedia și Norvegia, unde există echipe de profesioniști Surzi care realizează spectacole pentru public. Din exemplele pe care le cunosc, aceste spectacole atrag nu doar spectatori Surzi, ci și foarte mulți spectatori auzitori, inclusiv reprezentanți ai lumii politice.

Ceea ce mă impresionează este că persoanele Surde nu sunt implicate doar ca actori, ci pot ocupa și funcții de conducere, regie sau roluri tehnice, inclusiv în domeniul luminilor și al producției scenice.

Mi-ar plăcea foarte mult să vedem și în România un asemenea model, în care persoanele Surde să aibă oportunitatea de a construi și de a conduce proiecte artistice proprii, iar publicul Surd și cel auzitor să participe împreună, cu aceeași bucurie.

Cât de important credeți că este ca persoanele surde să nu fie privite doar ca beneficiari ai unor inițiative culturale, ci să aibă oportunitatea să fie creatori, artiști și profesioniști în domeniul cultural? De ce?

Persoanele Surde nu sunt doar beneficiari ai unor proiecte sociale sau culturale. Sunt oameni cu talent, creativitate și idei, care merită șansa de a le aduce pe scenă.

Persoanele Surde folosesc zilnic Limba Semnelor Române pentru a comunica. Mimica facială, expresiile și mișcările corpului fac parte din această limbă vizuală, iar această experiență de comunicare poate reprezenta un avantaj și o resursă valoroasă pentru cei care își doresc să devină actori, fie în teatru, fie în film.

Un actor Surd nu trebuie invitat într-un spectacol doar pentru a demonstra că există incluziune sau pentru a bifa o anumită cerință. Trebuie să aibă posibilitatea de a fi apreciat pentru talentul și profesionalismul său.

De asemenea, consider că este extrem de important ca persoanele Surde să participe inclusiv la luarea deciziilor în proiectele culturale, încă de la început, de la conceperea ideii până la realizarea și promovarea spectacolului.

Nu este suficient să oferim persoanelor Surde doar un loc în public. Trebuie să le oferim și posibilitatea de a urca pe scenă, de a crea și de a conduce proiecte artistice.

Cum pot contribui teatrul și arta la combaterea prejudecăților și a stereotipurilor despre comunitatea surzilor? Ce pot transmite, dincolo de informațiile și campaniile clasice de conștientizare?

Teatrul și arta au o putere aparte, deoarece pot transmite emoții și experiențe pe care o campanie de informare nu reușește întotdeauna să le comunice.

De multe ori, prejudecățile despre persoanele Surde apar din lipsa contactului direct cu comunitatea noastră și din necunoașterea Limbii Semnelor Române.

Există încă persoane care consideră că lipsa auzului înseamnă lipsa capacității de comunicare sau că persoanele Surde nu pot desfășura anumite activități profesionale.

Prin teatru, publicul poate descoperi că o persoană Surdă poate transmite emoții puternice, poate interpreta personaje complexe și poate contribui la realizarea unui spectacol de calitate.

Cred că diferența dintre o campanie de conștientizare și o experiență artistică este că prima oferă informații, în timp ce a doua poate determina publicul să simtă, să reflecteze și să își schimbe perspectiva.

Mi-aș dori ca oamenii să nu plece din sala de spectacol spunând doar „ce frumos că au fost implicați și actori surzi”, ci să aprecieze talentul lor și valoarea artistică a spectacolului.

WhatsApp Image 2026 11 16 at 16.08.55

În luna noiembrie „Dincolo de tăcere” a plecat într-un turneu național. Ce înseamnă această extindere în țară și cât de important este ca astfel de experiențe să ajungă în orașe mai mici din țară?

Din perspectiva ANSR, extinderea acestui proiect la nivel național este un pas foarte important, deoarece accesul la cultură nu trebuie să fie un privilegiu rezervat persoanelor care locuiesc în orașele mari.

România are comunități de persoane Surde în numeroase localități, iar oportunitățile de participare la evenimente culturale accesibile sunt adesea limitate, în special în orașele mai mici.

Pentru ANSR, este important ca astfel de inițiative să ajungă în cât mai multe regiuni ale țării, astfel încât atât persoanele Surde, cât și cele auzitoare să poată descoperi această experiență artistică.

Spectacolele oferă și publicului auzitor oportunitatea de a descoperi Limba Semnelor Române și de a înțelege mai bine cultura și identitatea comunității Surzilor.

Mi-aș dori ca acest turneu să nu fie privit ca un eveniment izolat, ci ca un exemplu care să încurajeze teatrele, instituțiile culturale și autoritățile locale să dezvolte proiecte și în viitor, în colaborare directă cu filialele locale ale ANSR.

Ce v-ați dori să se întâmple după fiecare reprezentație?

Îmi doresc foarte mult, și cred că este și dorința ANSR, ca oamenii să nu plece de la fiecare spectacol doar cu o amintire frumoasă, ci și cu o nouă perspectivă asupra comunității Surzilor.

Aș vrea ca oamenii să devină mai curioși să descopere Limba Semnelor Române, să înțeleagă cultura Surzilor și să conștientizeze importanța comunicării și a accesibilității.

Îmi doresc ca această experiență să încurajeze instituțiile culturale să colaboreze mai des cu artiști Surzi și să integreze accesibilitatea în activitățile lor.

Pentru mine, succesul unui asemenea proiect nu se măsoară doar prin numărul spectacolelor sau prin aplauzele de la final, ci și prin schimbările pe care le poate genera în societate.

Dacă după fiecare reprezentație măcar o parte dintre spectatori încep să privească persoanele Surde cu mai mult respect, înțelegere și deschidere, înseamnă că spectacolul și-a atins unul dintre cele mai importante obiective.

Mi-aș dori ca dialogul dintre comunitatea Surzilor și societate să continue și după încheierea spectacolului.

La final, aș dori să îi mulțumesc în mod special regizorului Laurențiu Rusescu și întregii sale echipe din cadrul ARTPLEX pentru implicarea lor pe tot parcursul proiectului, de la început până la final, pentru dorința de a înțelege și de a asculta fiecare punct de vedere, în fiecare etapă și în fiecare moment important.

De asemenea, le mulțumesc actorilor Diana Timari, Ana Vînău, Eduard Iacovache și Adelin Tudorache pentru curajul, implicarea și dorința de a construi o echipă frumoasă, care reprezintă o punte între persoanele Surde și cele auzitoare în acest turneu național.

Pentru mine, acesta este un exemplu strălucit despre ce putem realiza atunci când există colaborare, respect, înțelegere și dorința sinceră de a construi ceva împreună.

Articole pe aceeași temă: