Facultatea din sala de operație 

Facultatea din sala de operație 

Reading Time: 5 minute

Un stagiu de practică poate începe într-o sală de curs sau direct într-o sală de operație. Ionuț Ionescu, Service Operations Manager la Philips România, a ales a doua variantă și a mutat stagiile din birourile companiei în sălile de operație și pe șantierele unde se montează aparate de imagistică. Rezultatul: zeci de tineri ingineri aleg, an de an, să rămână în România și să construiască o carieră tehnică lângă echipamente de milioane de euro care ajută la salvarea de vieți.

Este o dimineață de vară, undeva într-un spital din București. Lângă un aparat de rezonanță magnetică, mare cât o cameră de zi, un student de la Politehnică urmărește cum un operator ajustează un senzor și schimbă, în câteva secunde, precizia imaginii unui organ intern. Manualul de facultate a rămas în geantă. Aici, teoria capătă puls, iar un tomograf computerizat devine, pentru o vară, cea mai bună sală de curs cu putință. Diferența dintre o schemă desenată pe tablă și un aparat real de imagistică seamănă cu diferența dintre un simulator de zbor și un cockpit adevărat: în simulator poți repeta la nesfârșit, dar numai în avionul real înțelegi greutatea unei decizii luate în câteva secunde. Așa gândește Ionuț Ionescu, Service Operations Manager la Philips România, programul de practică prin care tinerii ingineri ajung, încă din facultate, lângă aparate de milioane de euro care contribuie zilnic la salvarea unor vieți în spitalele din țară.

Meseria se învață pe viu

Totul a pornit de la o discuție de cafea între colegii din echipa de service, care își aminteau că la absolvire aveau doar presupuneri vagi despre opțiunile reale pe care le oferă o carieră în ingineria medicală. Din acea discuție s-a născut un program etapizat: peste 106 studenți de la Universitatea Politehnică București s-au înscris anul acesta la un interviu și un test scris, treizeci au ajuns la un workshop (atelier intensiv) de trei-patru zile, iar cincisprezece, cei cu punctajul cel mai mare, au primit locul la stagiul de practică din timpul verii. Pentru Ionuț Ionescu, miza nu era angajarea: „Nu încerc să combat o criză, ci mai degrabă aș spune că încerc să schimb o societate și să furnizez sistemului medical românesc specialiști pasionați. Pentru această inițiativă, compania investește timpul propriilor angajați, iar noi, angajații, o facem pentru a le oferi altora ceea ce poate noi nu am avut”, povestește el. Unul sau doi dintre cei mai buni ajung, în anul următor, la un internship (stagiu remunerat) în companie.

Un aparat modern de imagistică seamănă mai degrabă cu o orchestră decât cu un utilaj obișnuit: mecanica, electronica, hidraulica, un sistem de răcire cu heliu lichid și un strat de inteligență artificială trebuie să cânte perfect împreună, pentru ca medicul să primească, în câteva clipe, o imagine pe care se poate baza în stabilirea unui diagnostic important pentru viața pacientului. Universitatea predă notele, dar practica arată cum se dirijează, de fapt, întreaga orchestră: „Dispozitivele medicale din ziua de astăzi sunt foarte diversificate și complexe. Nu pun accentul numai pe electronică sau mecanică, astfel încât să se poată baza exclusiv pe specializarea din facultate, ci reprezintă o sinergie între componente mecanice, plăci electronice de dimensiuni mici sau mari, sisteme hidraulice, sisteme de răcire, software avansat, inteligență artificială, calibrări fine de imagine sau de doză de radiație în cazul anumitor dispozitive medicale, calibrări de senzori etc.”, detaliază Ionuț Ionescu, care adaugă că pregătirea unui singur specialist de service costă compania câteva zeci de mii de euro și aproape doi ani de curbă de învățare până la senioritate. Într-una dintre zilele de practică, un operator de rezonanță magnetică a acceptat să primească un grup de studenți și să le explice, pas cu pas, propria perspectivă asupra aparatului. La finalul zilei, tinerii au povestit entuziasmați ce au văzut: aceeași mașinărie, privită în câteva ore prin ochii operatorului, ai managerului de proiect și ai inginerului de service, ca trei fețe ale aceleiași monede.

De la ucenici la colegi

Momentul de cotitură pentru fiecare student vine când îmbracă echipamentul de protecție și intră, pentru prima dată, într-o sală de operație sau într-o secție de imagistică. Diferența dintre a exersa pe un ecran și a sta la un metru distanță de un ecograf folosit într-o intervenție dificilă este diferența dintre a citi despre un cutremur și a-l simți sub picioare, iar responsabilitatea devine, dintr-odată, palpabilă. „Cum ar putea un inginer de service de teren să înțeleagă importanța și responsabilitatea acestui job fără să observe pulsul din teren?„, întreabă Ionuț Ionescu, care ține însă să sublinieze că miza reală vine dublată de un cadru de siguranță strict: „Nu există riscuri. Responsabilitatea este în totalitate a specialistului alături de care se află studenții. Colegii mei sunt foarte bine instruiți în ceea ce fac, iar sistemul nostru de management al calității, împreună cu responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă, nu permit abateri de la reguli„, adaugă el.

Explicarea fiecărui pas unui student i-a determinat pe mulți colegi seniori să își regândească propriile cunoștințe și să își dezvolte, în paralel, calitățile de mentor și lider. Fiecare zi petrecută alături de un tânăr consolidează echipa, creează prietenii și oferă companiei ocazia de a cunoaște temperamentul unui viitor coleg înainte de orice ofertă de angajare.

Pentru Ionuț Ionescu, această apropiere se traduce într-un succes măsurat pe două paliere: „Succesul acestui program se măsoară din două perspective. Intern: modul în care propriii mei colegi devin lideri, oameni care inspiră și sunt admirați. Evident, și eu îi admir foarte mult. Extern, în ceea ce îi privește pe studenți: urmăresc evoluția lor pe LinkedIn, dar și în grupurile personale pe care le creăm anual”, precizează el. 

Cifrele arată traseul concret al acestor tineri: din cele trei grupe de practică de până acum, 36 de studenți, patru lucrează astăzi la un partener de service al Philips, doi au devenit ingineri de service pe teren (Field Service Engineer) chiar în compania-mamă, unul este specialist în vânzări de servicii, iar unul lucrează în suport de vânzări pentru SUA. Cinci au fost recrutați de o companie producătoare de echipamente de laborator, care le-a observat activitatea pe LinkedIn, iar doi profesează acum la firme concurente. Majoritatea și-au găsit, până la urmă, locul potrivit. Dincolo de cifre, obiectivul pe termen lung ține de percepția întregii meserii: o generație de specialiști care să îngrijească aparatele medicale cu aceeași atenție cu care un pilot verifică un avion înainte de decolare și un sprijin tehnic solid pentru medicii care depind, în fiecare zi, de precizia acestor echipamente.

Este întrebarea cu care Ionuț Ionescu explică, de fapt, întreaga filozofie a programului: „Ce pierde? Pierde tot ceea ce este real dacă antrenamentul este simulat. Pierde emoția, satisfacția reușitei reale și interacțiunea umană„, conchide el. 

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 410 (15 septembrie – 15 octombrie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.